734 matches
-
intitulat Ape adînci și apărut în 1919. În atmosfera tainicelor prevestiri ale amurgului, ne este evocată figura aureolată mitic a unei frumuseți iudaice, înscrisă firesc în panteonul prezențelor feminine memorabile pe care le-a dat poporul biblic: "Salomeea dansează, Dalila dezmiardă, Esthera se roagă - Sephora cîntă". Uzînd de un artificiu procedural inspirat, instanța auctorială transferă unui personaj relativ autonom competența narativă; este potențată astfel, printr-o detașare strategică a perspectivei, imaginea încărcată de mister a eroinei centrale. În concordanță cu privilegiatul
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
nimeni "Beppo Meazza" - dar zilele n-au intrat în sac: doar ne învârtim într-o bătătură planetară în care ne strigăm unii pe alții cum ne vine la gura poliglotă! E normal s-avem relații relaxate, să ne alintăm și dezmierdăm după pofta inimii. Dar există limite. Dacă, în intimitate, lui Eminescu, de exemplu, i se spunea "Titi", nu văd ce ne-ar îndreptăți pe noi să-l numim astfel, chiar dacă-i știm poezia pe de rost. Spunându-i "Titi" sau
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute cu spirit demoniac): „Trupul meu nu mai are nevoie/ de mine./ Umblă prin lume singur,/ de capul lui.// Rătăcește pe străzi dezlînate, dezmiardă milos cîinii/ fără stăpîn, îi hrănește/ fără să ceară voie primarului,// jăndarului. Redactorului șef,/ nici atît!/ Nici capul meu nu mai are nevoie/ de mine” (Trupul meu umblă singur). Dar se înregistrează și o altă disociere. Făptura poetei năpădite de
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
goală, De mi se clatină în cap stîlpii credinței, Și-aproape-s prăbușit peste icoane Cu sufletul umplut de o dulceață Ce nu mi-a fost dată nicicînd în viață De miezul copt și plin al unei poame Anume atîrnată să-mi dezmierde Visul ce, uite,-ncet-încet se pierde...
Ciudat, nu m-am uitat la șoldul tău… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4397_a_5722]
-
grec, fanariot. Sau turc, de unde și porecla cu Emin-aga. Sau, mă rog, Emin-Pașa. Pînă și asta, ibovnica lui, una Veronica, numită așa pentru că, probabil, avea boli venerice, oh, daa, era o femeie ușoară, îl poreclea cu porecla asta. Cică îl dezmierda! Hait, dar cum să alinți pe cineva c-o așa o vorbuliță? Cum să-l răsfeți pă cineva, pe unul, pe ibovnicul tău cu Emin-aga? Ce, era el agă? Jîndarm? Polițist? Lefegiu? Eminescu era ungur toată ziua. Bozgor nenorocit! Ungur
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
după fir din arcade ceva fără nume 16 ian. 2008 Prag Ce măsură nemăsurată pentru merii ce clipocesc ușpr prin livezi către primul anotimp al florilor Totodată, pe sub stratul de iarbă în afânatul, mult afânatul pământ râme fără culoare își dezmiardă plictisul digerând știri politice în chiar mijlocul grădinii câinele meu care a murit de un an se mai înoarce din când în când Ții minte cum lătra de nerăbdare așteptând plimbarea de după-amiază? Exact așa latră și acum conștient că
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
de poetă pentru a colinda amintirea fiului, cu dicțiunea maicii oierului ucis din "Miorița": Nimeni vine, stă la masă/ Umbre de păuni apasă/ Peste chipul lui frumos/ De aur, de abanos/ De plop și de iarbă verde/ Legănată, să-l dezmierde/ Chip de rouă și de stea/ Născută Dumineca/ De măr și de chiparos/ De sunet și cu miros/ De gutui galbene, coapte/ Din amurg și până-n noapte/ Căzute subt lună nouă/ Cu coarnele amândouă/ Frânte-n ochiul de fântână/ Aplecată
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
și vlaga; ea se-adâncește,-n carnea ta, ca plaga, - mai grea povară,-i greu să porți pe umeri. Tot astfel cum se-mbină o vopsea cu altele, te-amesteci tu cu ea și-ntârzii-n mâzga-n care o dezmierzi. Trăind prin tine, ea, și tu printr-însa, nu știi când împrejuru-ți lațu-i strâns-a: ești viitor acum și, totuși, pierzi.
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
atît de rău dar în mod fatal între insulă și vorbire nu mai e o legătură directă nici măcar o ceață mîhnită prin care să zărim introvertiți în iaduri vegetale cînd păianjenul blond din ramurile mestecenilor ar fi dispus să-i dezmierde. Prieteni, măcar voi ascultați cu fervoare rugi în frunze lipite de Zidul Plîngerii: oracol verde. Molima de cristal I Așa a început mașinăria umană în urbea noastră mișcată de mîini călăuzitoare că nimic nu se dobîndește pe gratis nimic nu
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
știa că știu să cânt... Ei, mamă, nu mă nigheri, Măi dorule, măi! Mamă, nu mă nigheri, Ști-mă focu^ a cui oi si, Ști-mă focu^ a cui oi si, Și câte răle-oi mai păți! Ei, mamă, nu mă dezmierda, Măi dorule, măi! Mamă, nu mă dezmierda, Ști-mă focu^ cui mi-i da, Ști-mă focu^ cui mi-i da, Și câte răle m-or mânca, Că din fete dezmierdate, Măi dorule, măi! Că din fete dezmierdate Ies neveste
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
nu mă nigheri, Măi dorule, măi! Mamă, nu mă nigheri, Ști-mă focu^ a cui oi si, Ști-mă focu^ a cui oi si, Și câte răle-oi mai păți! Ei, mamă, nu mă dezmierda, Măi dorule, măi! Mamă, nu mă dezmierda, Ști-mă focu^ cui mi-i da, Ști-mă focu^ cui mi-i da, Și câte răle m-or mânca, Că din fete dezmierdate, Măi dorule, măi! Că din fete dezmierdate Ies neveste supărate, Și din fete nigherite Ies neveste
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
care tot mi-o dai mi-l dai Pe mijlocul tău subțirel Am pus în joacă un inel Să-ți poarte sîmbetele-n el Dacă visezi vînjuri de cai Iubita mea cu ochi mari verzi Cînd eu te cert tu mă dezmierzi Focul din noi e-n pălălăi Sfîrîie roua-n aspre clăi Asmute-mă cu sînii tăi Cei ascuțiți viața să-mi pierzi Iubita mea surîsul tău Șăgalnic rău și derbedeu Mă leagă-n minți rostu' mi-l strînge În frînghioare
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
bine este" îmi șopti la ureche. "Ca Monica Lewinski lui Clinton, începu să râdă. Tu ești Clintonul meu". - Felațiune, nu fecațiune, îl corectă Natalia, care învățase termenul de la Pierre. - Mă rog, ea așa a spus, și a continuat să mă dezmierde și să mă sărute ACOLO și să mă excite îngrozitor. O dată, și încă o dată, și iar o dată. "Îți place?", murmura în genunchi în fața mea, și iar reîncepea, frecându-și între timp sânii de pieptul meu. N-am mai putut rezista
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
curățatul habitatului peștilor fusese o corvoadă, abia acum, când înțelegea cu adevărat despre ce este vorba, acvaristica devenise o pasiune adevărată.) Într-o altă dimineață, Gough se trezi fără a simți mirosul atât de atrăgător al cafelei, miros care-l dezmierda de fiecare dată când se scula, de când trăia fericirea noii sale fericiri. Se sperie iarăși îngrozitor: crezu că s-a întâmplat ceva cu marea sa dragoste sau că - Doamne, nu! - aceasta l-ar fi părăsit. Totuși, ceașca se afla la
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
Distinsa doamnă, prin lacrima primăverilor și toamnelor, prin bucuria albastrului sfânt al cerului, strigând “ești o prefăcută când spui/că nu-l iubești decât pe Dumnezeu,/nu vezi cât de tare te-ai îndrăgostit/de primul bărbat care ți-a dezmierdat numele.”( cap. “Ce iubire e asta” * pag 46). Am îndrăznit să cred că este o fărâmă în strigătul copleșitor al creștinului, ades folosit la bucurii sau la necazuri! Cel de-al optulea volum al Dorinei Stoica, „Ochiul curat”, apărut la
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Mă făcu mama făcu Bărbat ce ferfa-i plăcu Cu picioare lungi-prelungi Și țîțele-n două pungi Ruptă-n suflet și-n genunchi Rochii large peste trunchi Roz ca florile-n mănunchi Fătană cu ochii verzi Ori o bați ori o dezmierzi Cu dînsa tristeța-ți pierzi Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Ce plăcere începu? Iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii Ce durere se sfîrși?
Cînticel din păhărel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/10636_a_11961]
-
abia apuci/ să ăntelegi de ce asuda larvele spaimei/ urcănd creasta sfărsitului de mileniu/ an port la Hvide Sande de pe o corabie/ m-a atins umbră unei raze de soare.../ Nu mai cred an melancolii și nici an/ zările bocitoare/ singur dezmierd cu cuțitul/ peștele care m-a ănghitit/ an lăuntru/ singurătatea e-o formă de fericire/ cei ce suferă de tahicardie ași vor vinde săngele/ an piața de bărci și de văsle/ Knud Sorensen/ mi-a soptit-o deunăzi an Danemarca
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
trăiri poetice care nu s-a eliberat de corporal, care se-ntoarce obsedant spre mediul acestuia că spre unul salvator. Dacă mințile se fierb aidoma oaselor pana la dispariție, daca larvele spaimei transpira an drumul lor ascendent, daca peștele e dezmierdat cu cuțitul și dacă suferinzii de inimă ași comercializeză săngele, aceasta ănseamnă că poezia se mulează pe viață imediată, ca participa la existența materiei, așa cum un organ participa la existența trupului. Poetul ași exploatează propria existența fizică, și-o pune
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
tinerețea, viu. VII Mă jur pe-al stelelor noian, Pe răsărit și asfințire, Că nici slăvitul șah persan, Și nici un rege pământean N-a sărutat așa privire ; Nici o fântână țâsșnitoare, În vechi haremuri, pe căldură, Cu pulbere răcoritoare, N-a dezmierdat așa făptura; Și nici o mană așa par N-a mângâiat ,într-adevăr, Nici chiar în visele-ndrăznețe ; Și de când raiul l-am pierdut, Mă jur c-atâta frumusețe Pe lume nu s-a mai văzut! VIII E ultimul ei dans
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
dintr-un anumit spirit de disciplină pe care îl duce în gospodărie. Românul n-o grijește din motivul din care nu-și grijește totdeauna nici copiii: din năcaz, din lipsă, din absența efortului susținut. Dar plînge cu ea și-o dezmiardă." Și adaugă că "poporul cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se dovedește cel român. El s-a născut creștin". De aici dl Preda face un nou pas prea mare, pentru a ajunge direct la Const. Noica, cu a sa carte
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
slobod. Sângele-i clocotește, murmură dvorve în neștire, strigă după Alior cel cu tărie să-l absoarbă, să-nghită mașturul, să-i umble jignița. Beiul leuprados îi dă atunci să-și răsfețe gura-i hămesită cu rămâniacul cel menit. Îl dezmiardă cu preadulci sărituri și-l mângâie cu vorvor de usârdnicii îl strânge ușure între dinți, ca și cum i-ar câmpoți tăria, apoi îl lasă volnic să se-ntoarcă la poarta zgăului cel teferic. Revărsarea e pe-aproape, o simte și Beiul
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
diafane, de autentică emoție, dar și accente panegirice despre lașul cultural. Lectorul va admira decrierile, realizate poetic, precum în această plimbare de primăvară în Copou: „Soarele începutului de mai își revărsa cu dărnicie lumina și căldura peste frunzele platanilor, parcă dezmierdându-le, sărutându-le și iubindu-le, iar acolo unde idila atingea cote înalte, frunzele deveneau strălucitoare și sclipeau de fericire, așa cum și ochii verzi-cleștar ai Mariei Lemnariu sclipeau și se oglindeau în privirea plină de dragoste a iubitului ei, Amoraș
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
Și să mi te trezești în brațele mele floare, Mai târziu, să îmbobocești în palmele mele, Deschizându-ți petalele să-ți etalezi staminele. Arzi de nemurire cu șoaptele pline de iubire, Gândind mereu la mine, aștepți zile senine, Să-ți dezmierd trupul cu degetele mele moi, Și un sărut dulce ce-ți v-a închide sub gene ploi. Chat-Poezie, cu o frumoasă doamnă! Referință Bibliografică: Te simt în inima mea..... / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI
TE SIMT ÎN INIMA MEA..... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381632_a_382961]
-
a fi pe-acest pământ, Te caut și mă zbucium, dar totul e părere, Trăim trăiri de oameni născuți pentru durere, Ți-e dor de mine însă zilnic tu mă pierzi, Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi, Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea a fi, Eu nu sunt plăsmuire din verbul a iubi, Sunt doar o dăruire- a ofrandei pe vecie Din gustul de iubire al tău pe veșnicie, Pentru c-a fost o
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
a fi pe-acest pământ,Te caut și mă zbucium, dar totul e părere,Trăim trăiri de oameni născuți pentru durere,Ți-e dor de mine însă zilnic tu mă pierzi,Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi,Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea a fi,Eu nu sunt plăsmuire din verbul a iubi,Sunt doar o dăruire- a ofrandei pe vecieDin gustul de iubire al tău pe veșnicie, Pentru c-a fost o clipă
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]