1,356 matches
-
cultivate cu oarece satisfacție. Nu se poate trăi fără Cioran și The Doors, fragilitatea înseamnă confuzie și invers, iar ,oboseala vagă" a rătăcirii și melancolia coboară plăcut și dureros în sufletele lor îmblînzite cu alcool și hașiș, retrase în mansarde dezordonate și intime unde timpul se dilată confortabil, nici un ochi străin nu cercetează și totul e permis. După-amiezele sînt lungi și leneșe în lumina hipnotică a amurgului, la fel și nopțile învăluite în aburii vinului fiert cu scorțișoară și în liniștea
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
în polling since 2004 and în project management since 2008. Among is published works are mentionable: "Epoca Băsescu. Integrarea și dezintegrarea României" (coautor), Editura Proiect, București, 2007, "12/XII: Revoluția portocalie în România" (coautor), Editura Fundației Pro, București, 2006, "România dezordonată - 2003 - Anul dinaintea schimbării" (coautor), Editura Historia, București, 2005, "O campanie total diferită, dar care nu a schimbat nimic" (coautor), în Alegeri 2008. Continuitate și schimbare, Gh. Teodorescu (coord.), Editura Polirom, Iași, 2009 or "Year 2004 - The Romanian Elections" (coautor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nuanțelor și trăirilor eroinei. Tenorul Massimiliano Drapello, oaspete des întâlnit pe scenele noastre, spunea cineva cu ironie "are marea calitate de a fi un cântăreț italian, cu tot ceea ce derivă de aici". Într-adevăr, are dezinvoltură, voce solidă dar cam dezordonată, cântă în forță, aritmic și cu acute pline, se mulțumește cu o gesticulație sumară, e simpatic și arată bine pe scenă (important pentru Pinkerton). Ioan Ardelean - cu glasul său egal și frumos timbrat - a constituit cu el în actul I
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
aruncat la groapa comună; văduva lui, văduva unui "nazist" n-a avut dreptul la pensie; în 1965, a fost reabilitat. În realitate, se pare că Gerstein, poreclit, în mediul nazist, "geniul igienei", era tipul savantului distrat, cu un aer excentric, dezordonat, dehămat (umbla cu cascheta așezată invers, cu pistolul atîrnînd neglijent, avea o biografie destul de încîlcită și, de la un moment dat, i s-a interzis portul uniformei). În film, lucrurile sînt mult mai limpezi: Gerstein, jucat cu o teribilă putere de
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
multe strategii. Într-un astfel de sistem artizanal, publicarea în același timp a unui studiu critic, Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii și a unui volum de povestiri fantastice, Misterul camerei închise nu mai este rezultatul unei mișcări dezordonate și întîmplătoare, ci un comportament cultural care ia în calcul mai multe variante de succes. Nu spun că așa stau lucrurile neapărat și că Florin Manolescu a luat în considerare efectiv variante de succes, dar apariția simultană a acestor două
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
reinterpretare ingenioasă a unui scriitor din secolul XIX, atîta timp cît sîmburele filosofic al acestei cărți e unul grav, nicidecum gratuit: lipsa de inocență a lumii, a oricărei lumi. Scriitorul, Caragiale în speță, e cu totul lipsit de ingenuitatea geniului dezordonat, e un ins care își gîndește propria carieră, care forțează limite și, de ce nu, manipulează un public pe care a învățat să-l cunoască ca nimeni altul. Acesta este clasicul văzut de Florin Manolescu. Nici tragic, nici persiflant, nici sentimental
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
află la poartă. Cine să fie, oare, la ora prînzului? N-așteptam pe nimeni și orice întrerupere era în defavoarea mea și a luptei contracronometru. Ca în Sicilia, eu am ieșit în pragul casei într-o ținută aberantă și cel puțin dezordonată, cu copilul agățat de fuste, iar capul familiei s-a îndreptat solemn și iritat spre poartă. A învîrtit cheia în broască și am văzut țîșnind un cap durduliu pe după poarta roșie și, imediat, o mînă cu o valiză imensă. "Am
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
raportul lor familial, cu sinceritatea sfîșietoare a ultimei spovedanii și totodată a unei anamneze fruste (fără a ocoli nici termenii direcți privind sexualitatea) cerută de un psihanalist. Din frînturile de scene și imagini care năvălesc peste el într-o mișcare dezordonată, Timoteo își reconstituie biografia și reacțiile în cele mai diferite împrejurări, dînd totodată viață celor care i-au însoțit existența, părinții, soția, fiica, iubita, colegii din personalul medical, cunoscuți ocazional, față de care el s-a comportat mai ales ca marele
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
poezie, roman, arhitectură sau teatru care să prezinte actul istoric de emancipare națională care a schimbat lumea. În Rusia, republicile baltice, Germania de Est, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România și în Balcani a avut loc un progres extraordinar, deși oarecum dezordonat, pe calea unei cârmuiri democratice și a unei economii de piață: o înflorire intelectuală s-a petrecut și în alte sfere, cum ar fi economia sau gândirea politică - fie că suntem de acord sau nu cu ei, George Soros și
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
fluture care se zbate într-o colivie de sticlă, scrie de pildă Dimov. A fost de ajuns o singură turburare a echilibrului tău cotidian, o singură întoarcere pe dos a firescului cu care erai obișnuită, ca să începi să faci gesturi dezordonate într-un spațiu mort sau chiar ostil." Sau: Reiau monologul meu asupra iubirii. Iată toate antenele sînt frînte, toate tentaculele tăiate. Sînt ascet și redevin cast [...] Și totuși zac în mintea mea numai imagini din dragostea trecută. Forma, șerpuirea, mirosul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
puternic antropocentrică" (în consonanță, cum ar veni, cu argheziana Cîntare a omului!). Nu mai puțin apare combătută izolarea individualistă, prin lauda virtuților colectivismului, introduse ca un ou de cuc chiar în cuibul unor teze mistice: "Această ordine, potrivnică marilor existențe dezordonate ale poeților însingurați (Rimbaud între aceștia) este o fugă de singurătate și o căutare a universalului. Și aici Claudel urmează pilda spiritului medieval: In esse uno non est ordo - în a fi singur nu există ordine - spunea Meister Eckhart. Există
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
rîsul pe care dictatură nu le putea turti de tot sub urîțenie și ticăloșie). Și numărul 535, coordonat de Alex. Leo Șerban, are o atrăgătoare tema estivala, legată oarecum de sete: Boemii. Se dă cuvîntul unor scriitori pe care viața dezordonată nu i-a împiedicat, dimpotrivă, le-a stimulat creația, precum Șerban Foarta, Ioan Grosan, Iolanda Malamen. Ei povestesc și despre alți boemi rămași în legendele literaturii române contemporane, dar și în biblioteci - Nichita, Mazilescu, Pică, Puca, Ahoe, Dimov, Daniel Turcea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
sens, tema romanului este destinul. Destinul asumat pe un fundal religios vechi-testamentar, cu reflexe cabalistice. Frapante sunt cele două personaje ale "ajutoarelor servitori", care îl însoțesc pe K. și în Castelul, și în America. Sunt personaje caraghioase, clovnești, cu mișcări dezordonate, cu gesturi neașteptate descrise subliniat. Ele amintesc de prezența clownului în arta epocii, la mai toți marii pictori. La Kafka, substanța simbolică este și mai puternică, atingând intensități dramatice, paradoxal, tocmai prin ironizarea situațiilor. Un spațiu scenografic esențial, camera, ia
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
amor cu una din chelnerițele cârciumii ( fostă iubită a unuia din funcționarii castelului), pe care vrea s-o ia în căsătorie. În aceste interioare-scenă este întotdeauna dezordine, sunt pline de zdrențe ( și în America), iar persoanele care le ocupă sunt dezordonat și caraghios îmbrăcate, cu fulare care curg ( unul din cei doi servitori ai lui K. "avea în jurul gâtului o cârpă ale cărei capete zburătăceau în vânt, lovind fața lui K.; celălalt avea și el o cârpă, pe care o îndepărtă
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
intimă.", "Cunoscător. Întotdeauna fin.", "Farmec. Întotdeauna discret". "Omagiu. Întotdeauna vibrant, de preferință postum." O ingenioasă propunere de cuvinte-himere, în genul cuvintelor valiză, reconfirmă gustul particular al autorului pentru ludicitate. Două-trei exemple merită reținute: "Alambiguu - răsucit pînă la echivoc", "Anarhitect - constructor dezordonat, considerat postmodern", "Artrist - estet melancolic". Ceea ce surprinde și dă o ciudată impresie de inextricabil univers propriu este amestecul de personaje reale - culese din amintiri - și personaje literare, autori, convocați într-un regim de egalitate, fără nicio discriminare. Sunt citați astfel
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
Constantin Țoiu Mecanicul locomotivei stă pe scaunul basculant cu arc dedesubt, privind înainte pe gemulețul scurt, îngust... Din când în când, întoarce spre noi capul, țeapăn, mișcare de lup. Mașina lui se hâțână cu putere, dezordonată, părându-mi-se un pachiderm pornit la atac. Pe fochist îl cheamă Guriță. Vorbește cu manometrele, cu robinetele, povestește câte și mai câte, neuitându-și nici un moment porecla. Treptat, printre lopețile de cărbune aruncate, când își închipuie el că am
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
mîngîi să simți să afli să rămîi ignorant să zaci bolnav să te vindeci să scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
alb, fără instituție, fără pitoresc, în zdrențele lamentabile ale libertății de conștiință și luptând pentru libertatea civică, toleranță confesională și rasială. Eu rămân în viforniță și lapoviță, în fluviul vieții păgâne antice și contemporane, în muncă oarecum ordonată și în dezordonată suferință atroce morală, în preajma oamenilor, în mijlocul lor și al nedreptăților, pentru a-i ajuta cu iubire milostivă și a-mi trăi veleatul meu de vitejie” (p. 264). E un autoportret cu valoare simbolică de efigie durabilă. În elogiul călugărului alb
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
împreună cu mai mulți camarazi la Agapia. Aceeași ochi întunecoși, verzui, culoarea lichenului iubind nordul. Același păr castaniu spre roșcat, rebel; același mers, apăsat... Cu toate că - susținea Sisi - se deosebeau ca de la cer la pământ, ori invers: Dinu fiind vesel, deschis, exuberant, dezordonat, nu ca celălalt, sumbru; și îi plăcea să glumească, ori să arunce avocățește fraze celebre, cum striga de pildă anarhistul londonez - noi suntem în ordine mai ales când suntem în dezordine!... (Va urma)
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
hazard și despre prietenie, un jurnal scris la două mîini, o "casă" deopotrivă cu alcov și cu vedere la stradă. Intimitatea nefirească a spațiilor lipsite de intimitate, promiscuitatea închisorilor de femei, a străzii cuprinse de panică și bucurie, tot dansul dezordonat al contrariilor formează "subiectul" unei proze cu viraje bruște, ca secvențele de coșmar într-un vis. Începe ca o relatare în genul poveștilor "de campus", despre intrigile din cancelaria unui liceu, înainte și după. Principala grijă a tuturor pare a
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
are spițe care să plece din el, caz în care, deși ești cult în linii mari, ești lipsit de o competență axată pe o parcelă anume. E cazul culturii incompetente. 2) Varianta în care spițele există dar joacă liber și dezordonat, neavînd căpățîna în care să se îmbuce în mod coerent și ferm. În acest caz, coerența specialităților lipsește, totul semănînd cu un mozaic haotic de specialități incapabile de a comunica între ele. E cazul specialiștilor cu desăvîrșire inculți. 3) În
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
viețile noastre cu preț redus. O facem cu aplomb, cu ardoare, cu entuziasm. Nu e doar o dimensiune a politicului românesc, ci a ideii însăși de existență românească. Felul în care ne alegem conducătorii ne împinge mereu spre fundul grămezilor dezordonate, spre locul neaeristit unde materia prost prelucrată și țărâna râncedă fuzionează cu entuziasm. Așa am procedat la toate răscrucile acestor ani: când am chemat minerii, când "nu ne-am vândut țara" doar ca s-o putem jefui noi în liniște
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
o situație de două ori ingrată: o dată ca epigon al lui Urmuz, a doua oară ca exilat a cărui operă a ieșit din circulație și a fost restituită târziu, când moștenirea avangardismului fusese aproape lichidată. Din nefericire, sumarul volumului este dezordonat, datorită absenței unui redactor de carte și a neglijențelor unei edituri improvizate. Mențiunea îngrijitorului ediției, Mircea Popa, nu apare pe pagina de titlu. Prozele nu sunt corect rânduite după un principiu cronologic, ci se succed haotic. Poemul Aniversare se repetă
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
lăsa ce-i bun la urmă, pentru impresie, întîlnim în modul de "paginare" a poeziilor. Strînse pe luni, din ianuarie pînă în aprilie, par a-și însuma versurile și valoarea. Aprilie este o frumoasă "baladă" despre corpuri, despre memoria lor dezordonată, despre stinghereală și despre părăsire. O prietenă din Berlin povestește, iar Bănulescu traduce, într-o română voit cam stricată: "N-am la cine să-l dăruiesc pe organism." Amintiri din copilărie: "îl duceam la biserică. Îl spălam în urechi/ și
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
poemului Falduri de Ion Barbu,/ m-am hotărît, în sfîrșit,/ să-mi încerc și eu norocul, și să mă geometrizez.// Căutam, nu-i așa,/ triunghiul, cercul, sfera,/ sătul să mă tot privesc/ sub cele o mie de chipuri firave,/ multicolore, dezordonate șei speriate" (Influențe livrești). Dar autorul cunoaște și momente de ezitare pe drumul metamorfozei geometrizante, notificînd fazele ei intermediare, pitorești. Nefiind un Arhimede, compasul său e amețit aidoma unui biet animal, iar o șuviță de sînge trece " bizară transfuzie " din
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]