409 matches
-
grila strîmtă a rezistentelor etichetări: "întîrziat epigon al semănătorismului", "antimodernist", "emul sadovenian". Se apără, copilărește, cu scutul teoriilor lui O. Spengler pe care le deformează involuntar în propriile-i oglinzi de circ, purtate demonstrativ prin labirintul "orașului cosmopolit" cu oameni dezrădăcinați pe care metropola "îi atrage și îi suge". Aflat la un pas de expresionism, Cezar Petrescu nu posedă aparatul aperceptiv necesar potențării expresivității și ratează ieșirea din îngustul cerc obsesional al diferitelor medii, tratate mai degrabă în manieră sociologică. Dar
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
Petrescu a fost în timpul vieții (moare la 9 martie 1961) unul dintre cei mai citiți autori. El și-a cîștigat fără greș admiratorii, scoțînd din mantaua colectivă a unor titani cu suflu epic devastator "paradisuri în destrămare". Populate de inocenți, dezrădăcinați, învinși, lichele de contrast și sinucigași, romanele și nuvelele sale hrănesc nevoia de lirism reprimat, de paseism și de lisare a tuturor dezamăgirilor și decompensărilor de ordin psihologic, social sau istoric.
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
cazne și munci pentru buna-cinstire, precum eu Ți-aș putea arăta mii și mii de aceștia în lumea întreagă. Cine, fiindu-i smulse unghiile de la mâini și de la picioare, a suferit cu bărbăție? Cine a răbdat cu vitejie, fiindu-i dezrădăcinate arterele? Cine a suferit cu vitejie, fiindu-i despărțit trupul de cap? Cine, fiindu-i oasele sfărâmate? Cine, fiind pus necontenit pe jăratic? Cine, fiind aruncat în căldarea cea de pe foc? Arată-mi de acestea. A muri cineva prin otravă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
faima în arenă. Nu greșim probabil prea mult dacă ne imaginăm că tocmai faptul de a fi ajuns în vîrf îi declanșează nostalgia (de la gr. nostos 'întoarcere' și gr. algos 'durere': întoarcere dureroasă și durere a întoarcerii). Apolodor este un dezrădăcinat încununat de succes într-o țară străină care ajunge în chip necesar să-și pună întrebări asupra obîrșiei sale. Călătoria sa spre ținuturile de baștină descrie traseul mitic al unui pelerinaj spre centrul lumii, în căutarea sinelui. Din clipa cînd
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
jazz, interpretată la flugelhorn. “Danube’s Fairy” (Zână Dunării), o altă piesă a lui C. Porumbescu, scrisă că o lucrare de pian solo, este aranjată aici în jazz waltz. „Danny Boy” este o balada tradițională irlandeză, care se adresează celor dezrădăcinați sau celor trimiși pe câmpurile de luptă. În prelucrarea lui, Bîzga îmbină sinceritatea lirica bucovineana cu patosul irlandez și bluess-ul american. „Acacia Flower”, piesa care a dat titlul albumului, este la origine o romanța românească din perioada interbelică, transformată acum
EMIL BIZGA QUARTET amp; DANIELA TOCARI în New York [Corola-blog/BlogPost/93930_a_95222]
-
însă deloc pus în legătură cu poezia, ca și cum ar fi de la sine înțeles că ficțiunea nu se poate formula decît în proză. Dincolo de tipologia literară Autoficțiunea, ca practică literară (inițial) a unui individ occidental civilizat (în sensul lui Norbert Elias), urban, instabil, dezrădăcinat și avid, tocmai de aceea, de a lăsa urme, fie și imprimate, nu este un bildungs și nici nu aparține paradigmei textualiste. Autoficțiunea, cel puțin cea care se practică astăzi în Franța, este pe jumătate avatarul alegoriei de odinioară, pe
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
diferențele morfologice dintre celule: nu mai avem un organism planetar alcătuit din mai multe țesuturi specializate - națiunile -, ci un singur organism alcătuit dintr-un singur țesut a cărui unitate de bază e una și aceeași celulă: individul uman depersonalizat și dezrădăcinat, a cărui viață se petrece în întregime aici și acum, într-un prezent continuu și imuabil, din matca căruia amintirea trecutului și prefigurarea viitorului au dispărut. Pentru un asemenea individ, existența nu are decît o singură dimensiune: orizontala. Orice tendință
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
și, nu în ultimul rând, Consulatul american din Cluj-Napoca și Ambasada Statelor Unite la București. Înfrângerile de pe uscat După încheierea strălucitoarei cariere sportivo-cinematografice, obișnuit cu celebritatea, Weissmüller nu poate trăi în planul secund. Nu-și poate regăsi locul în societate și dezrădăcinat inadaptabil, schimbă, fără succes, meserii de ocazie. Face pe salvamarul la o piscină din Los Angeles; cu boxerul Joe Louis și tenismanul Pancho Gonzalez întâmpină clienții la intrarea în hotelul „Caesar’s Palace“ din Las Vegas. Restul îl face alcoolul
Agenda2003-46-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281707_a_283036]
-
cu puterile limitate ale autorului (ăSunet prea grav și răsunet prea slabă), pentru verosimil și semnificativ. Sau măcar pentru una dintre aceste ambițioase ținte, deloc ușor de atins". Viața cu efect întârziat e, cum spuneam, o autobiografie ocultata a scriitorului dezrădăcinat, ducerea la bun sfârșit a proiectului de român autobiografic pe care eroul cărții mărturisește că a vrut să-l scrie în tinerețe. Dar și autobiografia unei situații limită a sa (depresia care-l împinge până în pragul sinuciderii). Este motivul pentru
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
din Craiova la Hollywood. E adevărat, după un traseu inițiatic, în care popasul parizian a fost determinat pentru configurarea sa ca renascentist al veacului XX. Calitățile de om, dar și de cineast și artist plastic, de etern îndrăgostit și nemărturisit dezrădăcinat sînt parcă toate topite în melodia secundă a acestei opere cinematografice în care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
cu toții, proza scurtă, de la schița pînă la cel mult nuvelă. Și, pe deasupra, aceste scrieri erau inundate de lirism, aglomerate fiind cu figuri neputincioase de boieri scăpătați ce-și admirau, nostalgic, vechile sineturi, trăind, mai toți, sufletește, în secolul trecut, de dezrădăcinați și inadaptabili. Se aștepta românul. Și numai Ibrăileanu putea spera de la Brătescu-Voinesti (îndemnîndu-l intru această), să scrie un roman, cînd, încă de la debutul celui pe care un prieten (criticul și prozatorul Paul Georgescu) nu-l scotea din tatăl lui Puiu
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
Replică descendentului lui Hipocrate m-a paralizat: "România? Nu vreau să mai aud nimic despre țara asta!" Bineînțeles, insul confundă țară cu politicienii săi. Așa că l-am lăsat în plată Domnului, să dialogheze cu sticlă de whisky. Omul era un dezrădăcinat care habar n-avea că - în istoria umanității - si arborii mărșăluiseră pe glob, în pofida rădăcinilor, mișcătoare. Pe vremea aceea nici gînd să fi știut că mileniul care urma să vină va debuta printr-o criză a transhumantei, cvasiuniversală, developînd atît
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
Andreea Deciu Cartea lui Tzvetan Todorov, Omul dezrădăcinat, tradusă de Ion Pop (autor și al unei prefețe) pentru Editură Institutul European, ar fi putut să se numească, după părerea mea, Omul înrădăcinat. Depinde cum înțelegem termenul de "rădăcini". Todorov are propria să definiție, dar volumul stă, totuși, sub
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
propria să mărturisire, are nu numai rude și numeroși prieteni, ci chiar un fel de mai mare confort profesional, nu în sensul de "la-el-acasă", cît de urmărire coerentă și fără sincope de implicare subiectivă, a vietii intelectuale de peste Ocean. Dar dezrădăcinat, acest intelectual rafinat, cu spectaculoasă sa carieră, cu o flexibilitate a minții de invidiat și cu aerul lui serios (în scris), de apărător cu convingeri netulburate al drepturilor omului de pe poziții filozofice, nu social-militante, nu este. Categoric nu. Poate de
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
rafinat, cu spectaculoasă sa carieră, cu o flexibilitate a minții de invidiat și cu aerul lui serios (în scris), de apărător cu convingeri netulburate al drepturilor omului de pe poziții filozofice, nu social-militante, nu este. Categoric nu. Poate de aceea Omul dezrădăcinat e o carte care m-a intimidat cumva. Gîndită și anunțată de către autorul ei că o autobiografie, ea te încurajează să o citești ca atare, mai ales că titlurile capitolelor par a trasa jaloanele unei călătorii-viată: partea întîi se numește
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
din acest volum cu mult mai mult decît punînd una lîngă alta toate celelalte scrieri ale sale. Ca să duc mai departe analogia cu cartea de vizită: într-un fel, pentru cei ce cred (cum am crezut eu, inițial) că Omul dezrădăcinat este o autobiografie, surpriză va fi cam aceea pe care o ai sunînd la un numar de telefon și descoperind că nu ai căpătat astfel acces acasă la personajul pe care il cauți, ci în biroul său, unde îți răspunde
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
si subtilitatea. După părerea mea, nici una dintre ideile expuse de Todorov în acest volum nu este originală, raportată la teoriile lui anterioare. Multe sînt reluate și, eventual, detaliate sau îmbogățite. Dar ceea ce nu am putea ști, altfel decît citînd Omul dezrădăcinat, este cum a ajuns autorul să privească lumea și prezentul, așa cum sînt ele, de pe culmile unei lucidități care nu îl împiedică să fie senin. Răspunsul e următorul: devenind ceea ce el numește un ins dezrădăcinat, dar numai în primă accepțiune pe
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
putea ști, altfel decît citînd Omul dezrădăcinat, este cum a ajuns autorul să privească lumea și prezentul, așa cum sînt ele, de pe culmile unei lucidități care nu îl împiedică să fie senin. Răspunsul e următorul: devenind ceea ce el numește un ins dezrădăcinat, dar numai în primă accepțiune pe care o dă Larousse-ul. Todorov se declară pe șine cetățean francez, de origine bulgară, si călător peste Ocean. Oricare dintre aceste repere de identitate ar fi omis din prezentare, Todorov nu ar mai fi
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
complet nou conceptul, ci el există încă de la Simmel încoace. A te înrădăcina prin dezrădăcinare, în universul tău personal, e un proiect al secolului ce vine. Dacă va deveni și realitate, nu cred că poate ști cineva. Tzvetan Todorov, Omul dezrădăcinat, traducere și prefață de Ion Pop, Editura Institutul European, Iași, 223 pagini, preț nemenționat.
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
suită de studii despre "relația cu celălalt", ilustrînd o semiotica a comunicării, dar și un angajament etic, întemeiat pe analiza unor momente istorice semnificative; dintre ele, - Cucerirea Americii (1982), Noi și ceilalți (1989), Moralele istoriei, Confruntarea cu extremele (1991), Omul dezrădăcinat (1996). Convorbirea transcrisa aici urmărește tocmai acest traseu al reflecției - de la poetica structuralista inițială către acele "morale ale istoriei" în descifrarea cărora omul "depayse" care este Tzvetan Todorov s-a angajat în ultimii ani cu o pasiune exemplara pentru epoca
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
esențiali pentru formația mea. - Cred că adevărata cotitură în viață Dv. și în ceea ce privește interesul pentru istorie și ,ca să zicem așa, pentru împrejurimile literaturii, pentru "moralele istoriei", se datorează și situației dv. de exilat care - așa cum spuneți, de altfel, în Omul dezrădăcinat - v-a făcut mai atent față de "relația cu celălalt". Cum comentați această etapă a biografiei Dv. umane și intelectuale? - Ceea ce s-a petrecut este faptul că, de la un moment dat încolo, mi s-a părut, ca în științele umaniste, în
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
parte, situația democrației față de amenințarea totalitara, care era pentru mine, de asemenea, o mare tema de reflecție, din rațiuni evidente, legate de biografia mea. Dar, încă o dată, în această cercetare, eu n-am căutat să-mi povestesc viața, iar Omul dezrădăcinat, care este un fel de autobiografie intelectuală, este totodată o autobiografie în filigran, căci nu-mi povestesc decît foarte putin viața, la începutul și la sfîrșitul cărții, iar esențialul îl constituie interesul meu față de societatea în care am trăit în
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
iar în acest domeniu cărțile se vînd bine, exista o dezbatere care continuă. - Daca trecem, acum, la cealaltă extremă, a "dezangajării" literaturii, aș dori să vă opriți un moment asupra deconstructivismului, pe care il puneți în discuție și în Omul dezrădăcinat, în legătură cu situația din Statele Unite; mă gîndesc însă la un Jacques Derrida, care e totuși francez, care a dat teoria și care încă se bucură, cred, de un mare prestigiu în Statele Unite, dar care în Europa are, poate, o situație puțin
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
în ce priveste propriile poziții. Este însă un fenomen de înțeles în procesul istoric așa cum îl putem observa astăzi. - Ar fi păcat să nu vorbim și despre analiza pe care o faceți în cartea Dv. - mă refer tot la Omul dezrădăcinat - fenomenului comunist, si aceasta mai ales pentru că exista realități comune, aproape identice, între România comunistă și Bulgaria, precum și între postcomunismul românesc și cel bulgar. Asistăm, în orice caz, în România, la un fenomen despre care vorbiți în cartea Dv., care
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
se meargă în acest sens al mai binelui. - Am putea spune ca propuneți, prin cartea Dv., o nouă interogație privind statutul intelectualului de azi? - Nu, nu vorbesc prea mult despre acest subiect, - am vorbit mai mult despre el în Omul dezrădăcinat. Mi se pare ca gîndirea umanista este, oarecum, marea gîndire europeană, marele curent al gîndirii europene din timpurile moderne, - numai că aceasta gîndire și-a pierdut într-o oarecare măsură savoarea, s-a banalizat, a devenit un fel de bun
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]