151 matches
-
deșertată de simboluri trebuie stabilite corespunderile". E menționată analogia cu expediția lui Claude Vannec și a lui Perken, eroii romanului Calea Regală al lui André Malraux, în jungla siameză, cu deosebirea că acolo se desfășura o ,,cruciadă laică", țintind a dezrobi operele de artă aflate în inima naturii sălbatice. Totodată drumul către ,,zidul neisprăvit" este, în termenii lui Mircea Eliade, un ,,drum spre centru", spre o incintă ce trebuie resacralizată. ,,Și, ca orice drum spre centru, și acesta figurează un labirint
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
mutăm pe Nistru Pentru-a ne reîntregi ținutul Să-i unim apele cu Istru Să ne unim pentru slăvirea Părinților ce s-au jertfit S-avem prin veacuri nemurirea Pământului făgăduit Să ne unim, prin hora mare Tiraspolul să-l dezrobim Reintregire-i sărbătoare Și crezul nostru unanim! Să ne unim pentru dreptate Să judecăm pe impostori Să scăpăm lumea de păcate Și nepermisele orori ----------------------------------- New York 21 ianuarie 2012 MARȘUL UNIRII Am pornit Marșul Unirii Marșul dorului de țară Fii de
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
pe care-l provoacă adesea adevărul și justiția. Inevitabilul scandal, cînd, în conștiințe, apele trebuie să se separe de uscat, în temeiul faptului că viața lucidă și responsabilă a omului are îndatoriri imprescriptibile față de sine însăși. Ci moartea ne va dezrobi mîine, scria Georges Bernanos, citat de Ierunca, iară adevărul ne poate dezlega încă de azi". Adevărul a cărui casantă afirmare este deja o formă a justiției. Asumându-și dificila misiune a rostirii adevărului justițiar, autorul volumului Românește, alături de Monica Lovinescu
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Din text este clar că autorul a fost militar. Unul dintre militarii care au trăit nevinovați drama și rușinea anului 1940. Mai știu că în toamna anului 1944 a devenit unul din marșurile care au însuflețit armata română, întoarsă să dezrobească Ardealul de Nord. Și legionarii l-au inclus în cărțulia lor de cântece. Sub numele „Dac-am plecat Ardealule din tine”, cu alte versuri, cântecul l-am găsit și în repertoriul d-nei Veta Biriș. Am sunat-o și mi-a
ARDEALUL – „Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, Mult ai trăit cu amar” [Corola-blog/BlogPost/92677_a_93969]
-
Românii și romi ortodocși nu se bucura de simpatie nici în vest nici și est. Oricum, Obedienta milenară pravoslavnica și multiseculara suzeranitate turco-greco-musulmană nu pot fi depășite în câteva decenii de ortodocșii moldo-valahi și cu atât mai puțin de romii dezrobiți în urmă cu 153 de ani. Totuși, toate drumurile duc la Roma. Decizia românilor și a occidentalilor de reintegrare în Sfântul Imperiu, UE/NATO, schimbă deja încet dar sigur atât viața urmașilor legiunilor pierdute de la Dunărea de Jos, cât și
ŢIGANIZAREA ROMÂNILOR de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381561_a_382890]
-
fier se zbate-a noastră vină De-a fi doar muritori, cazați într-un hotel, În care cel plecat, nicicând n-o să revină. Privim la cerul Tău c-un zâmbet istovit, Ne-mpreunăm, umili, iar palmele a rugă. Deși ne dezrobești, noi tot am zăbovit În patima stupidei mentalități de slugă. Azi suntem bieți străini, debusolați total, Ni-e răsăritul orb și-apusu-i o scânteie. C-un puls țipând grăbit, visăm cvasitotal, Trăind păcatul Evei, edenica femeie... Referință Bibliografică: STRĂINI / Camelia Ardelean
STRĂINI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378217_a_379546]
-
vrea el să fie, i-am prezis atunci o carieră strălucită, cu convingerea că această cotitură istorică la care noi am așteptat și s-a produs, îi oferă lui șansa să rupă lanțurile în care poezia a fost încătușată, să dezrobească el, poetul tânăr, cuvântul, prin forța vulcanică de expresie pe care i-am remarcat-o atunci. Pe norii versurilor îndrăznețe - îmi amintesc că am făcut trimitere atunci spre un poet reșițean, Constantin Rupa - vegheau nu îngeri ci antidiavoli. Poezia induce
“CUVINTE ORDONATE PENTRU TINE, FIINŢĂ DEZORIENTATĂ” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378235_a_379564]
-
și știutori, Când le-arătam ceva virtual, tehnologia, Nu desemnatul pe hârtie și-n culori. Pe străzi pășim tăcuți, ca niște marionete, Defunctă-i facultatea de-a vorbi, De parcă gurile sunt șterse cu-n burete, Și nimeni nu le poate dezrobi. Urechea-i bleagă și un sunet nu pătrunde, Căci adevărul deseori e proclamat, Păcatul omului, adânc în inimă se-ascunde, Cu multe nuanțe de nevinovat. O generație zombie, așa de somnambulă, În numeroase visuri, noi călătorim, Din stânga-n dreapta oscilând
NOUA GENERAȚIE de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377138_a_378467]
-
și știutori, Când le-arătam ceva virtual, tehnologia, Nu desemnatul pe hârtie și-n culori. Pe străzi pășim tăcuți, ca niște marionete, Defunctă-i facultatea de-a vorbi, De parca gurile sunt șterse cu-n burete, Și nimeni nu le poate dezrobi. Urechea-i bleaga și un sunet nu pătrunde, Căci adevărul deseori e proclamat, Păcatul omului, adânc în inima se-ascunde, Cu multe nuanțe de nevinovat. O generatie zombie, așa de somnambula, În numeroase visuri, noi călătorim, Din stânga-n dreapta oscilând
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
și știutori,Cănd le-arătam ceva virtual, tehnologia,Nu desemnatul pe hârtie și-n culori.Pe străzi pășim tăcuți, ca niște marionete,Defunctă-i facultatea de-a vorbi,De parcă gurile sunt șterse cu-n burete,Și nimeni nu le poate dezrobi.Urechea-i bleaga și un sunet nu pătrunde,Căci adevărul deseori e proclamat,Păcatul omului, adânc în inima se-ascunde,Cu multe nuanțe de nevinovat.O generație zombie, așa de somnambula,În numeroase visuri, noi călătorim,Din stânga-n dreapta oscilând
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
se va contura odată cu dobândirea experienței specifice, precum și ca o consecință a exercițiului îndelung întru captarea dimensiunii taxonomice. Nu de alta dar, parafrazându-l pe Dan Botta, tocmai acele lucrări care ating maximum de abstracție și tind a se dezrobi de timpul și spațiul contingențial, poartă mai limpede și mai viu, pecetea comprehensiunii. Cât despre parametrii științifici ai artei dirijorale, cercetătorului lor i s-ar putea deschide un câmp analitic de o infinită nuanță dacă va recurge la următoarea aserțiune
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraș se întind albercas, cisternele din care apa hrănește portocalul abia înfiripat prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viața din frunza care adie parfum. Numai cer. Știu, tu te plimbi prin patio-uri în care s-au iubit sultane și califi, te pierzi în mirajul vitrinelor cu evantaie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lugubre, a acestei potențe nestăpânite și surde la vocile inimii? De ce s-a omorât săracul Apolodoro decât de a scăpa de logica pe care o omorâse la sfârșit? Ergo, fatidicul ergo este simbolul sclaviei spirituale. Eforturile mele personale m-au dezrobit de jugul ergo-ului. Ele sunt cele care au provocat acest roman, dar logica se va răzbuna, sunt sigur de asta, se va răzbuna pe mine. De ce are dreptate don Fulgencio când spune că doar logica dă de mâncare "și fără
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
1938 1939 și 1941 1942. Vulturul din Bucium, Șoseaua Bucium Este monumentul eroilor din comuna Bucium căzuți în primul război mondial. Sculptura este realizată de Ion Mateescu, fratele vitreg al poetului George Topârceanu. „Noi am trecut Dunărea și ne-am dezrobit țara; voi treceți culmile și întregiți neamul” este ̀îndemnul unui veteran din 1877 către ostașii din primul război mondial, dar placa din bronz cu acest înscris lipsește. Plopii fără soț. Șoseaua Bucium Acest grup de plopi este unul din
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
aparatul de radio și, pe fondul bubuiturilor, am auzit ordinul de atac. Am pus repede mâna pe creion și hârtie și am notat partea cea mai însemnată. Ascultați o: „Ostași, vă ordon treceți Prutul. Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și MiazăNoapte! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre. Ostași, plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare, ca să cuprindeți în jertfa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
eforturi, ea își păstră același veșnic înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire intensă, îi aruncă însuflețită replica Adrianei, într-un stil pur caracteristic: - Și ce mai aștepți, draga mea, să încărunțești de tot? Dezrobește-te odată! Demisionează! Din inimă îți spun: să nu-ți pleci niciodată steagul! Luptă întotdeauna, luptă pentru tine, tu ești importantă! De altceva să nu-ți mai pese! Ei bine, nu se cunoaște prea bine ce s-a mai întâmplat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Adriana mai departe. Tot ce-i știut este că și-a dat curând demisia de la Poștă. Totuși, la vreo două săptămâni de la acest eveniment neașteptat, Luiza a primit o scrisoare de bucurie de la Adriana, de la un țărm de mare... Se dezrobise, într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile trecutului sunt întocmai ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
păstră același veșnic 146 Rareș Tiron înveliș aspru și tăios al firii sale, iar, după câteva clipe de gândire intensă, îi aruncă însuflețită replica Adrianei, într-un stil pur caracteristic: - Și ce mai aștepți, draga mea, să încărunțești de tot? Dezrobește-te odată! Demisionează! Din inimă îți spun: să nu-ți pleci niciodată steagul! Luptă întotdeauna, luptă pentru tine, tu ești importantă! De altceva să nu-ți mai pese! Ei bine, nu se cunoaște prea bine ce s-a mai întâmplat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Adriana mai departe. Tot ce-i știut este că și-a dat curând demisia de la Poștă. Totuși, la vreo două săptămâni de la acest eveniment neașteptat, Luiza a primit o scrisoare de bucurie de la Adriana, de la un țărm de mare... Se dezrobise, într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile trecutului sunt întocmai ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
avuți, deținători de povarna vestită, la care, de cum se lasă adierea de toamnă, începeau să curgă căruțele de prin satele învecinate, descărcând butoaie de borhot și primind în schimb damigene burduhănoase de țuică. Legenda familiei spune că înaintașii bunicii erau dezrobiți tătari, stabiliți demult prin aceste locuri, ăsta nu pot ști sigur, dar istoria locală confirmă numeroase așezări tătare în zona Giurgiului. Suferinda de epilepsie, fusese măritata mai dezavantajos, fără mult pământ, dar primise o salba de galbeni drept zestre, salba
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
Senin mi-e gândul ce vine înspre Tine, Nemuritor, murirea clipei n-a învins, Cu mântuirea primăverii l-ai convins Că-n sine-i înflorirea vieții...și-n taine! -Dă-mi, Doamne, taina visului cu "ochi deschiși" Să-ndrăznesc a mă dezrobi de-a mea moarte, Coboară-n fluturi de cer să-mi dai libertate Și-nvie lacrimi din ochi, cândva mi-erau proscriși... Citește mai mult Mă-ntreb, Doamne, de ce ne dai primăvară,Să te simțim văzând-o, s-o trăim
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
alină.Senin mi-e gândul ce vine înspre Tine,Nemuritor, murirea clipei n-a învins,Cu mântuirea primăverii l-ai convinsCă-n sine-i înflorirea vieții...și-n taine!-Dă-mi, Doamne, taina visului cu "ochi deschiși"Să-ndrăznesc a mă dezrobi de-a mea moarte,Coboară-n fluturi de cer să-mi dai libertateși-nvie lacrimi din ochi, cândva mi-erau proscriși...... XIX. CREDE-N POEMUL TĂU!, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017. De ce-nșelăm versul
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
poartă nicio vină Și taina ei plutește în ninsoare , Ne-adăpostim în sfânta ei chemare, Iar sufletul se-mbracă în lumină. Când cerul se-odihnește lângă mare Și geana nopții tremură senină, Doar liniștea din valuri ne alină- Un cântec dezrobit de neuitare. Iubirea este lacrimă de toamnă Și soare revărsat în primăveri, La veșnicie astăzi ne condamnă, Dar timpul se ascunde-n adieri. Fără iubire nu am ști ce-nseamnă Să dezvelim magia unei seri. Referință Bibliografică: Iubirea mea nu
IUBIREA MEA NU POARTĂ VINĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385171_a_386500]
-
poartă nicio vină Și taina ei plutește în ninsoare , Ne-adăpostim în sfânta ei chemare, Iar sufletul se-mbracă în lumină. Când cerul se-odihnește lângă mare Și geana nopții tremură senină, Doar liniștea din valuri ne alină- Un cântec dezrobit de neuitare. Iubirea este lacrimă de toamnă Și soare revărsat în primăveri, La veșnicie astăzi ne condamnă, Dar timpul se ascunde-n adieri. Fără iubire nu am ști ce-nseamnă Să dezvelim magia unei seri. Citește mai mult Iubirea mea
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
mea nu poartă nicio vinăși taina ei plutește în ninsoare , Ne-adăpostim în sfânta ei chemare,Iar sufletul se-mbracă în lumină.Când cerul se-odihnește lângă mareși geana nopții tremură senină,Doar liniștea din valuri ne alină-Un cântec dezrobit de neuitare. Iubirea este lacrimă de toamnăși soare revărsat în primăveri,La veșnicie astăzi ne condamnă,Dar timpul se ascunde-n adieri.Fără iubire nu am ști ce-nseamnăSă dezvelim magia unei seri.... VIII. TAINA IUBIRII, de Alexandra Mihalache, publicat
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]