129 matches
-
parlamentarii germani au refuzat să-și mărească lefurile, dată fiind criza și necesara reconversie a modelului social european. Ce exemplu superb de solidaritate, de coeziune socială! La noi, fiecare pe apucatelea, fără nici un gînd la celălalt. O societate entropică, dezarticulată, dezumanizantă pînă la urmă. Un coleg profesor îmi spunea că abia aș-teaptă să vină criza economică mondială, să-i vadă el pe cei bogați suferind. Vă dați seama unde am ajuns? În primul rînd că tot sărmanii suferă încă mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
formă de conștiință la alta. Mintea modernă s-a prins în capcana unui concept mecanicist despre univers, care e pe cale de a fi schimbat. Am tehnologizat excesiv viața noastră, sporind foarte mult productivitățile, dar și creînd pericole distrugătoare. Viteza amețitoare, dezumanizantă, cu care se schimbă tehnologiile generează mari probleme de adaptare și schimbări profunde la nivelul psihicului uman, dar și noi forme de organizare socială, cum ar fi rețeaua. Aceste tehnologii au un impact foarte serios asupra experienței interioare a identității
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de calchiere în alte limbi: fr. recharger mes batteries, it. ricaricare le batterie etc.). Întrucît încărcarea bateriilor vizează funcționarea, nu e de mirare că și verbul a funcționa este folosit cel puțin la fel de frecvent, cu referire la existența cotidiană. Banalitatea dezumanizantă e uneori autoironică, alteori pur și simplu clișeizată: "funcționez în parametrii normali numai dacă mă trezesc după 9" (blog.mostly-harmless.ro); "am păpat și funcționez iar la întreaga capacitate" (club.neogen.ro). Desigur, metaforele tehnice, analogiile mecanice sînt mai vechi
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
capo". Comunismul e înfruntat direct, prin portretizarea a însuși monstrului sau sacru, a lui Lenin, pe care autorul Porții negre nu numai că l-a zărit, dar și l-a radiografiat moralmente, cu o mare dexteritate, pe fundalul sistemului său dezumanizant, perfect intuit: "La Zürich, unde am stat patru zile, trăiește într-o cameră la un etaj înalt, un oarecare Ulianov. Mi l-a arătat cu spaimă un rus, într-o băcănie de cartier. ăE cel mai ursuz și cel mai
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
fi probabil Comuna pariziană. Despre ceea ce cartea vorbește direct este însă "imperiul roșu, bastard al Iluminismului" (96). Așa s-a creat o lume periculos de umană, ca să reiau formula lui P. Ricoeur, tocmai pentru că este întâi de toate o lume dezumanizantă. Odată aruncată sămânța, răsăritul și creșterea ei deveniseră o fatalitate în egală măsură grotescă și tragică. O știau și cei care i-au preluat frânele. Memoria autorului depune mărturii elocvente pentru a adeveri schizoidia, conformismul, cinismul aparatului comunist, într-un
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
destin, taină pe care naratorul este chemat să o dezlege alegând între constante -pasiunea scrisului, vocația aventuroasă a cercetătorului, o atitudine etic-morală de esență creștină- și excepții - căderi în experiențe ambigui, mirajul unor împliniri exacerbat materiale, fascinația grotescului, a senzorialului dezumanizant. Iar “cheia” în măsură să confirme valabilitatea unei opțiuni învăluite încă în penumbra incertitudinii o reprezintă eufonia, citatul muzical, aura sonoră ce precede împlinirile majore ale psihicului, ale spiritului creativ al autorului. Exemple în acest sens sunt nenumărate întrucăt “muzicalitatea
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
prieteni comuni. În anii ’80 bănuiesc că era altfel, dar cum arăta acest altfel? Dan C. Mihăilescu: Dragă Daniel, una e când ești coleg de celulă, sau de cazarmă, cu cineva, împărțind ororile, paradoxurile sublimului domestic și revelațiile înduioșătoare sau dezumanizante ale recluziunii - și cu totul altfel arată realitatea, viața, odată ieșit pe poarta pușcăriei, a unității militare ș.a.m.d. Dacă succesul generează invidie, suferința naște solidarizare, mai ales la români, experți în ajutorul reciproc în caz de calamitate și
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
plecării, într-un cenușiu și mai accentuat. Imaginea care îi stăruie înainte e aceea a cozii la alimente, la care românii se așază pregătiți ca pentru o luptă. Autorul însuși taxează respectivul spectacol drept „grotesc”. El este, în aceeași măsură, dezumanizant, dar, din nou, ferit de tezism de umorul negru în care Pora excelează. „Trei, patru, poate douăzeci de femei mai în vârstă, mici de statură, apropiate de ruralitate, purtau pe sub rochiile de stofă pantaloni de trening, introduși aceștia în anumite
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
preaduhovnicească tratare a temei li s-ar părea tendențioasă, eseistul răspunde la întrebarea "cînd avem nevoie de poezie" apelînd la cîteva propoziții ale lui Cioran, interesant consubstanțiale cu constatarea religioasă a vidării cuvintelor de sens, a plutirii lor pe valul dezumanizant al indiferenței. "Tăcerea spiritului" e la fel de apăsătoare, indiferent de unghiul din care o înregistrăm, cel al pietății ori al experienței estetice, cu miza ei declarată sau numai tacită de spiritualitate. Avem nevoie de poezie, scrie Cioran, "cînd, singuri în noianul
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
Gulag al lui Soljenițîn, adăugînd la descrierea Gulagului autohton o perspectivă speculativă și ironică, precum o examinare din interior a ororii politice și o condamnare a ei în stilistică pamfletară. Care este antidotul cel mai eficace al acestei spaime generalizate, dezumanizante? Nu poate fi decît luciditatea, care, fixînd fenomenele în parametrii lor reali, asigură funcționarea unei conștiințe veghetoare ca premisă a salvării: "Luciditatea, scria Sîrbu, fiind în același timp o stare, o valoare și o esență, e superioară cunoașterii (care duce
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
a concretului natural, de perfecționare întru duh, de atingere a grației divine. Tereza de Avila e pe aproape, cu opera sa intitulată Camino de perfeccion. Să remarcăm, în final, că în campania pe care Irina Mavrodin o poartă împotriva golului dezumanizant, d-sa manifestă o stranie reticență, o sfială, ca și cum ar fi fascinată de abisul pe care se silește a-l anihila. O cvasipermanentă inhibiție se vădește în discursul poetei, începînd cu lexicul simplu, surprinzător de simplu în raport cu cel opulent și
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
de bătrînul anticar, din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice compromit ireparabil ființa intimă. Masculinul e, pînă la capăt(ul vieții), intransigent: pentru a ne feri de eroismul dezumanizant, ne vom supune normelor și ne vom arăta aristocratic de sensibili în ratare. Un proiect existențial în linii mai fine nu e de imaginat... Profesorul Felix Munrau din Assisi pustiu, cealaltă povestire din micul volum, este împins de conștientizarea insuficienței
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
o voluptate incredibilă pentru forme și forme ale violenței primare, primitive, de joasă speță, în care își îneacă existența, relațiile, cuvîntul, condamnînd-o la orori și variate ipostaze ale agresiunii. "De-a mama și de-a tata", de-a urîtul și dezumanizantul, pătruns pînă în prăselele unui joc de puști din care inocența a fost dată afară. Emoționant este să și vezi un spectacol puternic pe acest text(mai puțin finalul, nu foarte izbutit nici în piesă, nici pe scenă). Regizorul Mihai
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
așa cădere în sine, vid exasperant și fioroasă umplere cu noroi cum am avut la spectacolul lui Mihai Măniuțiu cu Iubirea Fedrei, acea dihanie oribilă semnată de Sarah Kane! ș...ț Poate că pentru Sarah Kane și adepții desfigurărilor ei dezumanizante toată tragedia greacă se rezumă la pulsiunea erotică. La sînge, crimă, incest, nesațiu vulvar și cruzime falică. Nu-i poți convinge că orfismul bate freudismul. Dar de ce simte nevoia un arhitect baroc de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
realității. Pentru că vorbea despre o Românie cu totul altfel decît cea preamărită oficial. Pentru că pleda pentru democrație. Pentru că informa despre mersul timpului, despre ce se întîmplă în lume, despre mișcările anticomuniste din țările comuniste. Pentru că susținea valoarea. Pentru că devoala regimul dezumanizant al lui Ceaușescu. Bezna, frigul, foametea, teroarea. Mugur Călinescu a vrut ca și ceilalți, tot mai mulți, să știe ce se spune la Radio Europa liberă. A vrut să se știe despre mișcările sindicale din Polonia, despre „Solidaritatea”. Conștiința unui
Elevul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3058_a_4383]
-
și dat titlul volumului colectiv din 1984, cel din De-a wați ascunselea sau Adio.La Galați și Autodafe, în exemplificările postmodernismului românesc) și un Iaru (aproape) necunoscut, diferit de colegii săi de generație, care păstrează un ce tragic și dezumanizant în spatele jocului lumii și a faldurilor limbajului. Poezia lui este considerată poezie a concretului, a cotidianului, dar e un concret care se definește "la cea mai înaltă ficțiune", ca "high fidelity" în același timp. E un real coroziv care cuprinde
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
diabolismul său, în care odată căzut, viața „dușmanului de clasă”, vinovat sau nevinovat, devenea un calvar iar omul un lepros, un mușuroi, în jurul căruia se planta un gard de sârmă ghimpată, izolantă, rea conducătoare de încredere. Încarcerat în acest spațiu dezumanizant, individul ostracizat nu mai avea nici o scăpare. El devenea din om - „obiectivul” - terenul de activitate al unui întreg aparat, care-și câștiga pâinea albă pe seama acestui „poligon” uman de experimentare a celor mai perfecționate arme de supraveghere și de anulare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
care se amuză văzând calicimea târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite de la țară, speriate, buimăcite, având aerul că se-ntreabă ce caută acolo, ce se va întâmpla cu ele. Ceva jalnic, dezumanizant, ca expresia tâmpă și resemnată din ochii vitelor duse la tăiere. Nu mai credeau în nimic, nu se mai așteptau la nici un bine. Veniseră și așteptau, pentru că tot târgul alergase încoace și aștepta, dar nimeni nu știa și nu credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe Emil Botta, Ion Alexandru, Ion Gheorghe și Dimitrie Stelaru, pentru ca, după ani, să ajungă să-și dea mâna cu jalnica-i sosie caricată C.V. Tudor. M-a fascinat, apoi, când a făcut să izbucnească acel folk vindecător de netrebnicia dezumanizantă a ceaușismului maoist, cu Dorin Liviu Zaharia, Marcela Saftiuc și Mircea Florian, cu Doru Stănculescu, Vali Sterian, Bodolan, Min ghiat și câți alții, pentru ca, destul de iute, să-i piardă pe toți, dorindu-l pe fiecare animal captiv și etern recunos
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ude. Ca fost polițist, văzusem interiorul a multe Închisori la viața mea: Tegel, Sonnenburg, Lacul Plœtzen, Brandenburg, Zellengefängnis, Brauweiler; fiecare dintre ele era un loc dur, cu disciplină severă, dar nici una nu se apropia câtuși de puțin de brutalitatea și dezumanizanta mizerie din Colombia Haus și nu a trecut mult timp până când mi-am pus Întrebarea dacă se putea ca Dachau să fie și mai rea. În Columbia erau aproximativ o mie de deținuți. Pentru unii, cum eram și eu, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
UNUI RENEGAT Astăzi îmi revăd secvențial trecutul încătușat în amintirile ce mă obsedează, cu demnitatea strecurată în vene, căci n-am semnat pactul cu diavolul, însoțit de un sentiment de nostalgie, îmbrăcat în haina aversiunii față de un mod de trai dezumanizant, bazat pe false principii de morală, etică și conviețuire. Șansele pe care le am pierdut de-a lungul timpului s-au întors ca un bumerang împotriva mea, afectându-mi performanțele intelectuale și încercările revanșarde la adresa unui sistem bolnav, inundat de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Tășnad, Chivu din Craiova și Caba din Oradea, fruntașii AGiști: Ardeleanu din București, Tătărușanu din Pașcani și Stelea din Pitești, pușcașii mitraliori: Rădășanu, Hampu și Mititiuc, soldații: Fiodor Florian, Ghereben Viorel, Stoian, Ghinici Laiu, Andarcău, ș.a. Nenumărate practici absurde și dezumanizante sau moștenit în armată din leat în leat: încheiatul copcii de la veston de către superiori cu tot cu pielea gâtului, dezechiparea, înainte de culcare și stingere, cît ardea un chibrit, curățarea sectorului la WC cu periuța de dinți personală, efectuarea de serviciu în schimbul doi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime de subzistență și frica de a pierde privilegiile. Amândouă - dezumanizante, dar cu efecte de valoare morală diferită. Dacă prima a putut atrage acte și gesturi scuzabile până la un punct, a doua este o „suferință” personală de care te puteai vindeca renunțând. Dar câți au avut „curajul” să renunțe? Este de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime de subzistență și frica de a pierde privilegiile. Amândouă - dezumanizante, dar cu efecte de valoare morală diferită. Dacă prima a putut atrage acte și gesturi scuzabile până la un punct, a doua este o „suferință” personală de care te puteai vindeca renunțând. Dar câți au avut „curajul” să renunțe? Este de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Sunt singurul pentru care nu am făcut nimic. Furnicături. Raluca Al-Haddad Trecerea-petrecerea 11.25, rezonabil, hai că mă descurc, derulăm ciorapi, fixăm portjartier - check, scuipăm, netezim - check, acum pantofii, exemplari, minunați. Check. Check. Doamne, cine-o fi inventat torturile astea dezumanizante, o conspirație împotriva femeii, și cine m-o fi făcut să cred că mă pot mișca o noapte întreagă pe niște cuie de unșpe centimetri? Ar fi bine să levitez măcar vreo două ore. Hai că poți. Michael e un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]