68 matches
-
timp nou, cu un sens și o valoare morală pozitivă, mă desprind de greșeală, sau de păcat. În planul eticii creștine, P. Abélard vede trei modalități de Împăcare a omului cu propria sa conștiință, În fața lui Dumnezeu: căința, mărturisirea și dezvinovățirea. Esențială pentru el rămâne căința, care este „durerea spiritului În legătură cu ceea ce a greșit” (Înțelepciunea lui Solomon, V, 2-3Ă. Pentru R. Le Senne, căința se raportează În primul rând la intelect și voință. Ea are un caracter autoreflexiv, prin care cel
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Palestina, antipelagienii, puțini și neexperimentați, au crezut că vor obține ușor condamnarea ereticului, dar au fost înfrânți la sinodul din Ierusalim din 28 iulie 415; Orosius a participat la lucrări și, aspru criticat, a trebuit să scrie o Carte de dezvinovățire (Liber apologeticus), în care a expus ideile sale despre har și despre liberul arbitru, a susținut ideile lui Augustin și l-a atacat violent pe Pelagius; această carte a fost trimisă la sfârșitul anului 415 presbiterilor care participaseră împreună cu el
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care preamărea un personaj pe care n-ar fi trebuit să-l amintească; pentru că a făcut acest lucru, Draconțiu a fost, pare-se, denunțat și regele Guntamundus l-a aruncat în închisoare, unde ar fi scris un poem, Cântec de dezvinovățire (sau de reparație - Satisfactio) pentru rege ca să obțină eliberarea. Ceea ce s-a și întâmplat probabil, dar nu sub Guntamundus ci sub succesorul său, Trasamundus, după 496. Altceva nu știm despre el, în afara unei informații generice: ar fi urmat, la Cartagina
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
credinței creștine nu era resimțită ca un lucru nepotrivit cu divertismentul poetic centrat pe motive păgâne și mitologice tradiționale. b) Poemele creștine Ne-am referit deja la motivațiile și la situația istorică ce au dus la scrierea lor. Cântecul de dezvinovățire (Satisfactio) e scris în distihuri elegiace; „dezvinovățirea” de care vorbește poetul este aceea prin care el încearcă să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucru nepotrivit cu divertismentul poetic centrat pe motive păgâne și mitologice tradiționale. b) Poemele creștine Ne-am referit deja la motivațiile și la situația istorică ce au dus la scrierea lor. Cântecul de dezvinovățire (Satisfactio) e scris în distihuri elegiace; „dezvinovățirea” de care vorbește poetul este aceea prin care el încearcă să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul propune regelui să
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
versiunii lui Eugeniu, dăduse primei cărți a Laudelor lui Dumnezeu titlul următor: Cele șase zile ale facerii lumii (Hexameron creationis mundi). După ce a îndepărtat a doua și a treia carte, Eugeniu a adăugat la prima carte a operei Cântecul de dezvinovățire, scurtându-l și pe acesta și numerotându-l ca a doua carte. Această versiune începea cu o prefață în proză și cu o introducere de douăzeci și cinci de versuri, dedicate și una și cealaltă regelui vizigot. Bibliografie: Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poeme, din care primul vorbește despre înviere și Judecata lui Dumnezeu, iar al doilea despre penitență și aici el își plânge cu durere propriile păcate”. Al doilea poem, cel despre penitență a fost descoperit de cardinalul Pitra și este intitulat Dezvinovățirea în fața lui Dumnezeu prin penitență (De satisfactione poenitentiae), fiind o adevărată cântare de penitență în 212 hexametri. Poemul e însuflețit de o anume emoție și de patetism; oricum, examinat din punct de vedere al metricii clasice, așa cum se putea face
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolului al XVI-lea, o mare parte a lumii germanice este cucerită de Reformă. Exact în acel moment apare un alt curent, mai reformator încă: calvinismul. în Franța, reforma luterană interesează o parte a intelectualității, în timp ce unii predicatori predică mulțimii dezvinovățirea prin credință. Aspirația către o reformă a Bisericii își găsește drept conducător pe episcopul de Meaux, Guillaume Bri9onnet. Acesta hotărăște să locuiască în dioceza sa, unde invită predicatorii parizieni care predică Evanghelia în forma ei nealterată. Acest grup, care vede
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
judecată ne-ar îndemna să le mustrăm: căci mai cu rost fi-va pentru patria noastră să li se pună locuitorilor ei sub ochi, cu nevinovăție, viciile care colcăie pe la ei, decât să fie înșelați, ci blândă lingușire și îndemânatică dezvinovățire, astfel încât să credă că bine le fac pe toate cele pe care întregul întins al lumii, cel crescut în moravuri mai alese, le mustră cu asprime"89 (s.m.). Nu ceea ce urmează ne interesează aici, ci atitudinea autorului, modul în care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aproape elegant, cu un pardesiu deschis de vară, o imagine departe, foarte departe de teroristul descris în presa dușmană. Ne pregăteam de plecare, când apare și Generalul Bengliu, care a ținut să ne spună, într un fel de discurs de dezvinovățire, de cele întâmplate, că el este artizanul destinderii pe care o trăiam. Aduce vorba de vizita pe care i-o făcuse Căpitanului la Doftana, când l a acuzat că el, Căpitanul, introdusese în politica românească violența ca stil de luptă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sută de ani, a prins. În realitate lucrurile stau puțin diferit. Dacă nebunia poartă o coroană, aceasta este de tinichea, geniul are coroană de aur. Dar prejudecata, cum știm, e mai puternică decât adevărul. Demontarea prejudecății seamănă a pledoarie, a dezvinovățire. Pentru a face evident adevărul, într-o relație atât de ambiguă psihiatrie și literatură este necesară o oarecare sistematizare. Adevărul s-ar exprima astfel: În primul rând, ideea dominantă este că raportul dintre autor și operă este inconstant, oricum irelevant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Arghezi a reacționat, săgetân du-mă cu o întrebare care m-a descumpănit: „Și ce vrei dum neata să critici?“ M-am pierdut, cred că roșisem, după care totuși am încercat să articulez un răspuns care era mai degrabă o dezvinovățire. Că eu de fapt nu vreau să critic ceva sau pe cineva, că mai mult decât să scriu îmi place să citesc, că dacă am o pasiune este cititul, însă, din obligație redacțională, trebuie din când în când să fac
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aveau mașina, au pornit, de îndată, la Sinaia și, găsindu-l pe profesor în vila sa, l-au invitat să-i însoțească pentru o declarație. Era începutul sfîrșitului. Aici dl H. Zincă aduce în discuție un document inedit. Și anume: dezvinovățirea lui Traian Boeru că n-a participat la asasinarea lui Iorga, deși sentința citată, din iulie 1941, îl condamna la moarte, în contumacie, pentru asasinarea lui Madgearu și a lui N. Iorga, iar Sima a vorbit mereu de participarea acestuia
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
s-a fisurat ca o statuetă totemică. Complicațiile emoționale devin enorme și Tudoran optează în recursul său la memoria relației cu Botez pentru o salvare oximoronică: Mihai Botez e („)turnătorul(”) său iertat și iubit. După ce, într-o ultimă tentativă de dezvinovățire a lui Botez, consultă doi experți occidentali pentru a afla limitele între care un document poate fi socotit fals sau veridic, Tudoran trage o linie: „...poate că Mihai a crezut că joacă o partidă de șah cu ei, poate a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
deja în temniță, el greșește din nou, acesta fiind alesul norodului. Valoarea istorică a „privilegiului pascal” rămâne însă discutabilă. Realitatea sa a fost pusă la îndoială pentru 3 motive: nu e atestat în mod convingător în afara evangheliilor; contribuie vădit la dezvinovățirea lui Pilat; deși este prezent în cele 4 evanghelii canonice, textul episodului pare rău inserat, ceea ce ar putea duce la ideea unei adăugiri tardive a sa. Procedurile juridice romane de aplicare a grațierii acuzatului de la începutul Imperiului nu sunt pe
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
3 nov. 1954). Bătrân și bolnav (va fi lovit în 1955 de paralizie), scriitorul-deputat regretă că nu s-a putut prezenta la procesul lui Ovidiu Papadima: „Bietul băiat, acuzat de legionarism, ar fi avut în mine un cald martor al dezvinovățirii lui”. Executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, în urma unei înscenări monstruoase de tip stalinist, e o „veste tristă”, ca și condamnarea la închisoare a prietenului său sionist A. I. Zissu, dar se abține de la orice comentariu. O face însă fără să ezite, când
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
întotdeauna femeile bune (cînd o femeie nu știe să ierte cu bunătate astrală orice jignire sau agresiune trece cu siguranță în sectorul celor rele). Mai mult decît atît, un iată că se poate frumos regizat este și un procedeu de dezvinovățire a societății care, nu-i așa, îi oferă întotdeauna femeii istețe o cale să răzbată. Astfel, femeia este educată televizistic să fie încîntată de statutul ei și să nu caute niciodată cusăturile atît de vizibile pentru un ochi dispus să
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
peste pietrele românești, adică fără să lase nici o urmă! Din toată tărășenia, e de reținut scurtcircuitarea de către dl. Timofte a ierarhiei SRI, instituție militară, în cadrul acesteia nimic nu se face fără ordinul, aprobarea sau încuviințarea superiorului. Mai rețin că în dezvinovățirea publică, intens prezentată pe canalele de televiziune, dl. Timofte a susținut că departe de-a fi fost un om al Moscovei, a fost o victimă a Securității. Cică ar fi fost urmărit din cauza unei rude aflate în Statele Unite. Securitatea ar
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
au toate cărțile ticluite din cap, la birou, lipsite de seva vie și înviorătoare pe care numai experiența vieții o zămislește în sufletul creatorului..." La originea operei rebreniene stă sentimentul generalizat al vinei. Opera se naște ca necesitate interioară a dezvinovățirii și a ispășirii, dar aceste fenomene morale nu sunt asumate explicit. Fuga de subiectivitate, care înseamnă evitarea mărturisirilor în nume personal, ca și strategia de a nu se identifica cu nici unul dintre personajele sale, este echivalentă cu o fugă de
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
lumii. Fiindcă - urmează imediat răspunsul - trebuie spus ceea ce mîine ar putea fi prea tîrziu. Fiindcă germanii împovărați de vină ar putea deveni furnizorii unei crime previzibile, din care cauză complicitatea lor nu va putea fi răscumpărată de nici una din uzualele dezvinovățiri. Această „complicitate germană” întrevăzută de Grass vizează și livrarea de submarine de către Republica Federală statului evreu. Cum avea să rectifice ulterior, în interviurile acordate a doua zi după publicarea textului și izbucnirea furtunoaselor reacții, Grass precizează că nu Israelul, ci
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
deja în temniță, el greșește din nou, acesta fiind alesul norodului. Valoarea istorică a „privilegiului pascal” rămâne însă discutabilă. Realitatea sa a fost pusă la îndoială pentru 3 motive: nu e atestat în mod convingător în afara evangheliilor; contribuie vădit la dezvinovățirea lui Pilat; deși este prezent în cele 4 evanghelii canonice, textul episodului pare rău inserat, ceea ce ar putea duce la ideea unei adăugiri tardive a sa. Procedurile juridice romane de aplicare a grațierii acuzatului de la începutul Imperiului nu sunt pe
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
un nerv irascibil, Pandrea te desfată fără să te plictisească, cu condiția să treci peste hiperbola instinctivă în care își drapează fiecare detaliu epic. Pandrea nu poate să scrie decît exagerînd. Numai că rasa indubitabilă a talentului îl scutește de dezvinovățiri ulterioare. Căci nu valoarea de document contează în textele lui, ci spectacolul de limbă. Cum spuneam în altă cronică din România literară, Pandrea scrie formidabil și minte prodigios, numai că neajunsul denaturării poate fi neglijat, dată fiind delectarea intelectuală pe
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
care duce la mîntuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea. 11. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta. 12. Așa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
Penitențele învingătorului Disculparea nu este un proces moral încheiat niciodată pentru Liviu Rebreanu. Ea este prezentă în forme ascunse sau bănuite în toate etapele sale de creație. Se poate afirma că marile sale romane au toate în profunzime elemente de dezvinovățire, chiar dacă în formele cele mai evazive sau eliptice. Mai întâi, actul de creație este pentru Rebreanu un chin, dar o formă de supliciu pe care și-l aplică eludând o vinovăție explicită. Lucian Raicu a numit bine acest fenomen ca
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
socială și politică (...) Mi se pare că sânt și cel mai dușmănit scriitor de azi. Astea sânt reversele gloriei” (în Opere 17, p. 86- 87). Cum să nu fie atunci scrisul o revanșă, o compensație, o formă de penitență, o dezvinovățire totală? Separat de aceste lucruri, trebuie să reamintim că romanul Pădurea spânzuraților este scris la somația postumă a fratelui său Emil, mort pe front și spânzurat pentru dezertare întocmai ca Apostol Bologa. Familia scriitorului, Emil însuși, au trăit cu speranța
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]