172 matches
-
diabetului înseamnă ceva, dar nu schimbă radical tendința de creștere a diabetului. După cum afirmă Buchanan, „întârzierea apariției diabetului nu este același lucru cu prevenirea diabetului.” Metodele de prevenție a diabetului pot fi minate de la început de înțelegerea greșită a mecanismelor diabetogene. Programul european desfășurat în Finlanda (67, 68, 69) a utilizat ca măsură preventivă modificarea stilului de viață. Pe termen scurt (până la publicarea datelor) rezultatele au fost bune. Pe termen lung și pe scară largă, însă, ele ar putea fi altele
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92228_a_92723]
-
sugerează că particularitățile genetice reprezintă, măcar parțial, explicația incidenței foarte scăzute a T1DM la copii și adolescenți în România. Se pare că este vorba în primul rând de o frecvență mai mică în populația generală românească a principalelor haplotipuri HLA diabetogene (HLA DRB1*03 / DQB1*0201 și HLA DRB1*04 / DQB1*0302).
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92228_a_92723]
-
cromozomului 6 (6p21), notată IDDM1 și regiunea genei insulinei de pe brațul scurt al cromozomului 11 (11p15), notată IDDM2. IDDM1 aduce circa 30-50% din susceptibilitatea genetică iar IDDM2 circa 10-15%. Pentru restul au fost identificate cel puțin alte 18 regiuni („gene diabetogene” notate IDDM3, IDDM4, etc.) al căror rol însă încă rămâne a fi dovedit. De altfel progresele în acest domeniu sunt atât de rapide încât, în momentul apariției acestei lucrări, alte date vor modifica concepția genetică actuală. Cele mai cunoscute „gene
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
notate IDDM3, IDDM4, etc.) al căror rol însă încă rămâne a fi dovedit. De altfel progresele în acest domeniu sunt atât de rapide încât, în momentul apariției acestei lucrări, alte date vor modifica concepția genetică actuală. Cele mai cunoscute „gene diabetogene” sunt cele aparținând sistemului HLA („Human Leucocyte Antigen”) din regiunea MHC („Major Histocompatibility Complex”) de pe brațul scurt al cromozomului 6 - cu rol major în răspunsul imun al organismului ( Fig.1). În cadrul lui, prezența unor markeri (locusuri, alele) indică susceptibilitatea pentru
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
alte grupuri etnice, tipurile HLA care conferă susceptibilitate și, respectiv, protecție sunt oarecum diferite. Totuși, nu există nici o singură alelă HLA sau combinație de alele care să fie absolut specifică pentru susceptibilitate la tipul 1 de diabet. Astfel, tipuri HLA diabetogene pot fi întâlnite la multe persoane care nu vor face niciodată boala, iar pe de altă parte, unele persoane susceptibile genetic nu vor dezvolta în viitor diabetul de tip 1. Modul în care acționează diferitele alele HLA cu potențial diabetogen
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
diabetogene pot fi întâlnite la multe persoane care nu vor face niciodată boala, iar pe de altă parte, unele persoane susceptibile genetic nu vor dezvolta în viitor diabetul de tip 1. Modul în care acționează diferitele alele HLA cu potențial diabetogen nu este pe deplin elucidat. Probabil totuși că este vorba de o „reacție imună exagerată” față de unele antigene, de natură proteică și de origine endogenă (self) sau exogenă (non-self). Ar mai fi de notat aici faptul că, între ereditatea diabetică
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
virale (sau proteinele din lapte) cu antigene ? celulare astfel încât atacul imun îndreptat inițial împotriva antigenelor exogene va afecta apoi și proteinele self pancreatice. Această ipoteză a primit numele de Teoria „mimetismului molecular”. Altă ipoteză este că factorii de mediu diabetogeni pot modifica structura proteinelor din compoziția celulei ? pancreatice, astfel încât acestea devin antigenice. În consecință, împotriva lor se va declanșa un proces de distrugere autoimună care va duce la scăderea progresivă a numărului de celule ? pancreatice secretoare de insulină
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
sau chiar anilor. De aceea, relația stabilită între apariția diabetului de tip 1 și unele infecții virale recente (parotidită, rubeolă, mononucleoză infecțioasă, infecții cu virus citomegalic, etc.) ar trebui interpretată ca o intervenție a factorului viral în agravarea unui proces diabetogen latent, cu trecerea din faza de autoimunitate în faza clinic manifestă. Mai multe virusuri au fost descrise ca fiind asocaite cu T1DM, atât la om cât și la diferite specii animale. Redăm în Tabelul 3 principalele virusuri asociate cu T1DM
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
uman. De asemenea, este de remarcat că există rapoarte privind creșterea riscului de T1DM în cazul dietelor bogate în proteine, atât la oameni [18] cât și la modelele experimentale animale [22]. De aceea unii autori au emis ipoteza că influența „diabetogenă” a laptelui de vacă s-ar datora mai degrabă conținutului ridicat de proteine și nu unui compus proteic particular. De altfel trebuie spus de la început că ipoteza intervenției laptelui de vacă în etiopatogenia T1DM a fost, este și probabil va
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
venit în 1997 din provincia Yorkshire, UK [62]. 3.3.4 Rolul Zincului. Căutarea unei asociații între deficitul alimentar de Zn și apariția T1DM a pornit de la rolul cunoscut al zincului în toxicitatea beta-celulară indusă de alloxan. Astfel, alloxanul, agent diabetogen folosit curent pentru inducerea diabetului experimental la animale, este un agent chelator care își exercită efectul toxic prin reducerea nivelului de zinc liber. Niveluri reduse de zinc au fost puse în evidență în serul copiilor cu T1DM nou descoperit, comparativ
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
autoimună a celulelor beta fiind mediată de procese imune celulare. Un argument convingător în acest sens este reprezentat de existența cazurilor de T1DM la subiecți cu a-gamma-globulinemie congenitală [51], la care în lipsa imunoglobulinelor din sânge dar în prezența HLA-urilor diabetogene apare distrucție autoimună a celulelor beta. Detectarea în ser a autoanticorpilor anti beta celulari are o semnificație diagnostică și prognostică importantă: prezența și titrul ICA precum și IAA, GADA, IA-2A sunt predictori pentru apariția DZ de tip 1 la subiecții aflați
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
grafice, concluzia la care ar ajunge medicul practician citindu-l ar fi una singură: mai este mult de așteptat. Într-o lucrare recentă semnată de Skyler (20), sunt inventariate (Tabelul 1) metodele de tratament având ca scop „interzicerea” dezvoltării procesului diabetogen autoimun. 3. Transplantul de pancreas Până în prezent, în lume, au fost efectuate peste 15 000 transplanturi de pancreas, de cele mai multe ori de „rinichi - pancreas”, la pacienții cu T1DM asociat cu insuficiență renală cronică. În această din urmă situație, rata de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]
-
29% erau insulinoindependente). Transplantul de insule a fost efectuat, de regulă, împreună cu transplantul de rinichi. Această asociere a fost dictată de prezența implicită a imunosupresiei pentru transplantul de rinichi. Imunosupresia cuprindea corticosteroizi, ciclosporină și azatioprină (compuși toxici β-celulari și deci diabetogeni). Alegerea donatorului Un prim pas ar fi alegerea foarte atentă a donatorului. Deși în general sunt preferați donatorii tineri și normoponderali, este bine ca aceștia să aibă un IMC > 21 kg/m2 și cel puțin 20 de ani (18). Alți
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]
-
În al doilea rând, se folosesc cel puțin 10 000 insule / kg.corp, ceea ce, de cele mai multe ori, înseamnă doi sau chiar trei donatori la un singur recipient. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, schema tratamentului imunosopresiv antirejet nu este diabetogenă. Shapiro (19) inventariază astfel avantajele Protocolului Edmonton: imunosupresia eficientă fără corticosteroizi, folosind Daclizumalex ca inductor și Sirolimus și Tacrolimus în doze mici ca tratament de susținere; transplantul imediat de insule proaspete; înlocuirea proteinelor străine din serurile folosite pentru prelucrare (ser
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]
-
cu alte comorbidități este mult mai dificil de efectuat la vârstnici, din cauza efectelor negative exercitate de „îmbătrânirea- metabolică”, degradarea prin vârstă a funcției renale, asocierea macroangiopatiei, dar și a nivelului scăzut de activitate fizică și a utilizării medicamentelor cu potențial diabetogen (8). Riscul cardiovascular este în mod particular crescut din cauza prezenței sindromului metabolic cu cel puțin 10 ani înaintea diagnosticării DZ de tip 2 (9). În 2010 s‑a estimat că există un număr de aproximativ 300 de milioane de persoane
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
Factorii care contribuie la declinul toleranței la glucoză odată cu înaintarea în vârstă sunt numeroși (13): ‒ preluarea glucozei de către mușchiul scheletic, mediată de insulină; ‒ vasodilatația în interiorul mușchiului, mediată de insulină; ‒obezitatea;‒activitatea fizică scăzută;‒dieta săracă în carbohidrați;‒medicamente cu potențial diabetogen (diuretice tiazidice, glucocorticoizi). Prezența DZ la vârstnici reprezintă un factor important de morbiditate și mortalitate. Într-un studiu cu o durată de 6 ani, efectuat în Oxford, s-a raportat o incidență a cardiopatiei ischemice, accidentului vascular cerebral (AVC) și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
β-celulare la pacienții cu LADA - Predispoziție genetică mai puțin marcată la T1DM - Genotip protector împotriva distrucției β-celulare - Regenerare parțială a celulelor β - Inducerea unui proces de toleranță imună după inițierea distrucției β-celulare - Expunere calitativă/cantitativă redusă la factorii de mediu diabetogeni Vârsta la diagnosticul diabetului influențează și masa restantă de celule β, ce este evident mai mare la pacienții cu LADA, față de persoanele foarte tinere (22). O parte din pacienții cu LADA prezintă autoanticorpi și față de alte țesuturi endocrine (tiroidă, suprarenale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
sau T2DM poate indica o relativă protecție împotriva insuficienței β-celulare și un risc mai mic de dezvoltare a insulinodependenței. 4. Genotipul LADA Pe lângă autoanticorpii antiinsulari, pacienții cu LADA prezintă și alte caracteristici ale T1DM clasic, incluzând frecvența crescută a haplotipurilor diabetogene DR3, DR4 (12). Prezența haplotipurilor diabetogene HLA-DQB1*0302 identifică pacienții GAD+ cu risc crescut de a dezvolta insulinodeficiență (14), în timp ce pacienții cu risc scăzut de progresie spre insulinodeficiență prezintă haplotipurile genetice protectoare HLA-DQB1*0602 și HLA-DQA1*0102 (12). 5. Fenotipul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
protecție împotriva insuficienței β-celulare și un risc mai mic de dezvoltare a insulinodependenței. 4. Genotipul LADA Pe lângă autoanticorpii antiinsulari, pacienții cu LADA prezintă și alte caracteristici ale T1DM clasic, incluzând frecvența crescută a haplotipurilor diabetogene DR3, DR4 (12). Prezența haplotipurilor diabetogene HLA-DQB1*0302 identifică pacienții GAD+ cu risc crescut de a dezvolta insulinodeficiență (14), în timp ce pacienții cu risc scăzut de progresie spre insulinodeficiență prezintă haplotipurile genetice protectoare HLA-DQB1*0602 și HLA-DQA1*0102 (12). 5. Fenotipul LADA Modelele clinice și fiziopatologice ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
corespunzătoare. După trecerea peroadei acute, pacientul va fi inclus într-un program de evaluare minuțioasă, urmat de stabilirea algoritmului terapeutic adecvat în funcție de tipul de boală. Etapele evaluării trebuie să includă: -un istoric amănunțit privind antecedentele heredo-colaterale, cele personale cu potențial diabetogen, prezența simptomelor și durata lor, prezența afecțiunilor asociate, în special a celor legate de bolile cardiovasculare, hepatice sau renale; -o examinare fizică completă, cu accent asupra aparatului cardiovascular, a sistemului nervos periferic și a modificărilor cutanate; -un examen al fundului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92257_a_92752]
-
și de faptul că în Japonia, peste 80% din familiile MODY prezintă mutații ce nu au putut fi încadrate în tipurile MODY 1-6. (16) Funcția genelor implicate în apariția MODY. Considerăm utilă prezentarea acestora pentru mai buna înțelegere a mecanismului diabetogen din acest tip de diabet. - HNF-4? - Este un factor nuclear de transcripție care face parte din superfamilia de receptori nucleari. A fost identificat inițial în urma studiilor pentru identificarea proteinelor care controlează expresia genică în celulele hepatice (de unde și numele Hepatocyte
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
mixte (căsătorii cu indivizi aparținând unui grup etnic cu prevalență scăzută a diabetului). Aceste studii au evidențiat de asemenea că prevalența scade pe măsura ce gradul de mixtura interrasială crește, fapt explicat printr-un efect "de diluare" al presupuselor gene diabetogene. La Melanezienii din Papua- Noua Guinee există diferențe în prevalența diabetului insulinoindependent în funcție de descendența grupelor etnice. La cele cu descendență Austroneziană prevalența este mai mare (4%) în comparație cu cele cu descendență ne-Austroneziană (0,7%). Prevalența redusă a diabetului la populația
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
umane adulte este mult mai puțin evident decât asupra insulelor de șobolan, probabil datorită expresiei reduse a receptorilor GH și PRL la nivelul insulelor umane. Aceasta observație reflectă importanța efectului acestor hormoni asupra reglării adaptative a masei beta celulare. Efectul diabetogen al GH este diferit în functie de specie și vârstă: GH nu este diabetogen la șobolani, dar este diabetogen, probabil datorită nivelului scăzut al expresiei receptorului său la nivelul insulelor, la câinele adult și la om (25). O explicație posibilă
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
expresiei reduse a receptorilor GH și PRL la nivelul insulelor umane. Aceasta observație reflectă importanța efectului acestor hormoni asupra reglării adaptative a masei beta celulare. Efectul diabetogen al GH este diferit în functie de specie și vârstă: GH nu este diabetogen la șobolani, dar este diabetogen, probabil datorită nivelului scăzut al expresiei receptorului său la nivelul insulelor, la câinele adult și la om (25). O explicație posibilă ar fi aceea că expresia redusă a receptorilor pentru GH determină un efect mitogenic
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
și PRL la nivelul insulelor umane. Aceasta observație reflectă importanța efectului acestor hormoni asupra reglării adaptative a masei beta celulare. Efectul diabetogen al GH este diferit în functie de specie și vârstă: GH nu este diabetogen la șobolani, dar este diabetogen, probabil datorită nivelului scăzut al expresiei receptorului său la nivelul insulelor, la câinele adult și la om (25). O explicație posibilă ar fi aceea că expresia redusă a receptorilor pentru GH determină un efect mitogenic redus al GH la nivelul
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]