67 matches
-
nuanță fără o finalitate categorică. Credința lui Andi Mihalache (inspirată dintr-un articol al lui Pavel Câmpeanu), la care nu putem decât să subscriem, este că “demarxizarea, ca strategie a anticomunismului șactual și autohton - n. DLBȚ, s-a redus la diabolizarea unei teorii sociale eșuată ca doctrină politică. Procedeul ales a fost negarea neanalitică a marxismului și înlocuirea lui printr-un substitut cu desăvârșire antinomic, gândirea interbelică, reactualizată și ea în exces.” Consistentele preliminarii teoretice din primele două capitole aduc precizări
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
cu precădere creatori de valori culturale, ci simpli pioni pe tabla unei istorii pe care totalitarismul roșu și-a impus regulile de joc. Sub egida unui "umanism" tendențios pînă la desfigurare și a unei pretinse revizuiri "democratice" continuă în fond diabolizarea "idealiștilor", "misticilor", "reacționarilor" luați de-a valma, execrați ca "dușmani" ireductibili. Sînt excese ale unei rațiuni deviate, eșuate în excrescențele abuzului său ordonator care sînt ideologiile. în acest sens avea dreptate Michel Foucault să vorbească despre rolul funest al rațiunii
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
să fi apărut vreunul (îl exclud pe Robert Turcescu, deja un "senior" al micului ecran) care să-mi fi captat atenția mai mult de-o fracțiune de secundă. Nu cred, așadar, că soluția la criza reală din mass-media românești e diabolizarea lui Cristian Tudor Popescu și a lui Ion Cristoiu. Ei pot (și merită adesea, cu asupră de măsură) să fie combătuți, dar nu loviți cu pietre, într-o descătușare de ură, invidie, resentiment și gelozie joasă. Nu se ajunge, în
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
ale întregii discuții), unul arătînd că nu ne facem bine canonul, celălalt că nu ni-l cunoaștem cum se cade, articolul lui Paul Cernat denunță confuzia canon-canonadă. Adică toate tunurile în aceeași direcție, întotdeauna pe cine trebuie: "surdinizarea, domesticirea sau diabolizarea ereticilor, inhibarea insubordonărilor, transformarea culturii, sub pretextul eliminării intoleranței, într-o zonă căldicică, unde toată lumea menajează pe cine trebuie, critică pe cine critică toată lumea bună, "rade" și elogiază pe cine e rentabil etc." Sau, luînd-o invers, "orice ideologie, cînd se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
damnată (p. 108), va deveni în cele din urmă, prin uneltirile medicului ginecolog Viorel Untaru, soția unui Horia distrus și distructiv. Nu se poate imagina o combinație la fel de morbidă. Prozatorul merge pe linia dostoievskiană de a imagina o culme în diabolizarea unei feminități maladive, ce-și caută ieșirea în extazul mistic, mai degrabă eretic decât acceptabil în linia freneziei erotice de comuniune cristică. Aici se află tot scandalul acestui roman. Ecaterina e mai întâi o schizofrenică. E numai fondul pe care
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
comunist, o discuție cu cărțile pe masă despre ticăloșiile unora, lașitățile și spiritul oportunist ale altora. Totul este ca această dezbatere să se poarte nuanțat, pe analiza faptelor propriu-zise, nu pe aspecte formale și sofisme care permit o prea facilă diabolizare unora și absolvirea de orice responsabilitate a altora care au comis fapte cel puțin la fel de reprobabile. Categoric, o astfel de dezbatere poate fi purtată în deplină cunoștință de cauză doar în momentul în care arhivele vor fi deschise, aflate la îndemâna
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
o culegere de articole pe teme dintre cele mai diferite, un mixtum compositum și, deci, un nou recital Dan C. Mihăilescu. Autorul declară, într-un Cuvânt înainte, că și-a propus să facă din textele sale o pledoarie pentru de-diabolizarea ideii de dreapta. Există și așa ceva în carte. Însă adevărată obsesie o constituie România. Dan C. Mihăilescu își iubește țară cu un fel de disperare, care îl determină să o ponegrească la nesfârșit. O pălmuiește ca să o trezească din leșin
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
elemente de teologie judaică și creștină, relevîndu-se, de pildă, că demonizarea evreului a început cu primele texte creștine și, mai ales, cu Evanghelia după Ioan în care Isus îi consideră "fii ai lui Satan" dar și perspective mito-folclorice tot despre diabolizarea evreului, fără a ignora perspectiva politică, din spațiul căreia s-a răspîndit, agresiv, ideea antisemită a satanizării evreului. Nu e ocolită nici legenda jidovului rătăcitor, urmărită în imaginarul Europei Centrale și de Vest, în Transilvania, în Moldova și Țara Românească
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
exercitate în numele poporului. În concluzie, comunismul este o patologie a universalului (internaționalului), iar fascismul una a particularului (naționalului). Mai mult, asemeni unor Martin Malia sau Czeslaw Milosz, Monica Lovinescu a avertizat asupra standardului dublu de judecare a celor două totalitarisme - diabolizarea fascismului și menajarea comunismului -, practică mergînd chiar pînă la interdicția de a le pune în comparație. "Relativ la ele, găsesc că este o rușine, nu numai intelectuală, să faci din comparația între cele două sisteme concentraționare ale veacului, Gulagul și Holocaustul
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
lui Cioran pentru mistica orientală trădează, potrivit Ilinei Gregori, o angoasă profundă, „bazală”, a personalității acestuia, manifestată, între altele, prin atitudinea admirativă față de „verticalitatea” pură, esențializată a scheletului (reluată în faimosul elogiu al pietrei din textul despre Roger Caillois...), prin diabolizarea ascetică a cărnii ca sediu al durerii și fricii, sau prin fantasma regresivă a „reîntoarcerii omului în maimuță”. Interpretările avansate de Ilina Gregori sunt, adesea, pasionante „ca un roman polițist”, deschizînd multiple piste de investigație - și de interogație. Cum se
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
Dacă votul discreționar de la 19 aprilie și abuzurile în trombă de după acea dată au reușit ceva, ei bine, a reușit să-i dezlipească pe români de televizor. Nerușinarea crasă, atacul în haită, reducerea "dezbaterilor" la un șuvoi de acuzații și diabolizarea unui singur om - Traian Băsescu -, transformarea lui în țap ispășitor al întregii clase politice sunt, totuși, strigătoare la cer. Există destui români pentru care Traian Băsescu nu era neapărat eroul preferat. Există și categoria celor care, în 2004, l-au
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost sugerată de evangheliștii înșiși. Etapele diabolizării Pe lângă celebra „listă a apostolilor”, Marcu ni-l prezintă pe Iuda în două împrejurări, în Ghetsimani și la Cină. Mc. 14, 41-46: și șIsusț vine a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți. Ajungă-vă34! A sosit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apostolilor. Voi cita fragmentul la locul potrivit. Dușmănia atinge apogeul în Evanghelia după Ioan, unde Iuda este diabolizat, făcut praf, executat fără nici o urmă de toleranță și înțelegere. Teologizarea temei trădării merge mână în mână cu această campanie de efectivă diabolizare. Pentru Ioan, Isus știa din capul locului că unul dintre apostoli Îl va trimite la moarte (6,64-71). El face mărturisirea după o predică ținută în sinagoga din Cafarnaum despre împărtășirea cu trupul (exact: „carnea”) și sângele Său întru dobândirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scurt și tendențios: singur, Iuda se revoltă și-L ia la bani mărunți pe Mântuitor, reproșându-I că n-a vândut parfumul pentru a împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că i-ar fi păsat lui de sărmani, ci pentru că, fiind vistiernicul grupului și hoț pe deasupra, pierduse o bună ocazie de a-și băga o sumă frumoasă în buzunar: Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și teologic al termenului paradidomi, impropriu tradus în românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă va folosi echivalentul „a preda”, în conformitate cu sensul dat de autorii textelor din Noul Testament. Cât privește evoluția reprezentării personajului, am constatat o diabolizare in crescendo. Marcu propune un portret obiectiv și nepătimaș, dar în același timp „subțire”. Iuda apare la el ca „unul din cei doisprezece”, care Îl predă pe Isus autorităților printr-un sărut. Matei construiește o biografie, semn că personajul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Matei introduce câteva teme importante: prețul de treizeci de arginți; dialogul dintre Iuda și Isus din Ghetsimani; părerea de rău și spânzurarea ucenicului. El urmărește destinul lui Iuda până la capăt, acordându-i un interes aparte. Luca face primul pas spre diabolizare/teologizare, încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat în sufletul acestui discipol, obligându-l să facă ce-a făcut. Apogeul diabolizării e atins în Evanghelia lui Ioan. Autorul nesinopticei pare obsedat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acordându-i un interes aparte. Luca face primul pas spre diabolizare/teologizare, încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat în sufletul acestui discipol, obligându-l să facă ce-a făcut. Apogeul diabolizării e atins în Evanghelia lui Ioan. Autorul nesinopticei pare obsedat de personajul Iuda, pe care-l taxează drept „diavol” prin gura lui Isus Însuși. Există un conflict permanent între Isus și Iuda, care, în realitate, reflectă conflictul dintre Bine/Lumină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
secole, dar până astăzi ele au fost relativ puține și fără ecou. Astăzi însă fenomenul a căpătat amploare și se poate vorbi chiar de o modă pro Iuda. E mai interesant, mai provocator! După o perioadă de șaisprezece secole de diabolizare nu tocmai justificată, iată, ne aflăm în plină modă a eroizării și inocentizării, la fel de puțin justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
320). Observații șfichiuitoare primește și C. Țoiu, pen-tru romanul Căderea în lume, unde dezgustul față de comunism este asociat figurii unei străine, o evreică, mod neîndemânatic și nefericit de a spune că ascensiunea ideologiei de tristă amintire nu a aparținut pământenilor. "Diabolizarea străinului" provine din venerarea unui canon arhaic, după care autohtonul ar deține neta superioritate. Dincolo de acest aspect episodic, S. Damian remarcă (iar același reproș îi este adus și lui Andrei Pleșu): Nu celebrarea tradiției supără, ci hipertrofia unor trăsături în
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
german trebuie ținut în platou de adormire, în virtutea unui dresaj psihic făcut în numele căinței colective. Mai mult, în privința istoriei, nemții trebuie să învețe că numai ei au fost de vină pentru cele întîmplate, și dacă astăzi sînt culpabilizați pînă la diabolizare, punîndu-li-se în seamă defecte pe care nu le-au avut și crime pe care nu le-au făcut, este pentru că toată vina a fost a lor. Și atunci poftim de spune altceva decît dogmele în vigoare. Meritul lui Lucian Boia
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
german. La drept vorbind, ce s-a întîmplat cu nemții după 1945 e o mostră de incriminare dusă la extrem: siliți a capitula fără condiții, germanii au fost martorii rescrierii unei istorii pe care nu o trăiseră. Învinuiți pînă la diabolizare și preschimbați în întruchiparea răului absolut, nemților li s-a luat dreptul de a-și asuma cu onoare înfrîngerea, desființarea morală la care au fost siliți însemnînd coborîrea lor în cripta umilinței. Din această criptă a umilirii Carl Schmitt avea
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
fost evrei, iar Mao, chinez. Rămâne chestiunea privilegiilor și hegemoniei dreptei. Ea merită o discuție aparte. Încă de pe timpul primei campanii antielitiste, am atras atenția asupra faptului că elitele sunt, pur și simplu, diabolizate. Și nu dreapta a avut instinctul diabolizării stângii, ci invers. Îmi amintesc foarte bine dezbaterea de acum aproape zece ani organizată de România literară pe această temă la Clubul Anonimul, cu participarea ambelor părți. Argumentele antielitiștilor n-au fost nici o clipă teoretice, ci practice și au constat
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
și colegialitatea de acum nu au nici o legătură cu dicționarul!). Închei acest dosar de acuze, deschis de alții, afirmând categoric că nu se adeverește suspiciunea că DGLR plătește polițe adversarilor lui Eugen Simion. E o legendă, născută în conivență cu diabolizarea președintelui Academiei, într-o imagine negativă vehiculată de pamfletarii de profesie. Dar să nu ne speriem prea tare: Academia a fost întotdeauna ținta inconformiștilor. Să nu ignorăm nici reciproca: Academiei nu-i plac inconformiștii și turbulenții. Cele două părți se
Dicționarul-tezaur al literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10824_a_12149]
-
dezinformării, Editura Militară, București, 1991, p. 24]. Concluzionând, dezinformarea încearcă să creeze vulnerabilități adversarului și să le exploateze iar cele trei coordonate care o caracterizează sunt: - maniheismul, prin împărțirea în două tabere, a celor buni și a adversarilor cei răi; - diabolizarea celor răi prin intermediul unor formulări logomahice destinate să-i denigreze și să-i discrediteze, acestea fiind structurate pe acuzații inventate și colportate prin agenții de influență; - ținta dezinformării, care este opinia publică internă sau internațională. Dorin Suciu
Laszlo Tokes – Portretul unui agent de influență I [Corola-blog/BlogPost/93279_a_94571]
-
că maghiarii nu luptă pentru drepturi cuvenite minorităților, ci pentru însăși existența lor”. Sursă: www.egerhirek.hu Sunt cuprinse în aceste formule logomahice toate cele trei coordonate ale dezinformării: maniheismul, prin împărțirea în două tabere, cei buni și cei răi, diabolizarea adversarului cel rău prin intermediul unor acuzații denigratoare inventate și colportate de agenții de influență prin „cutii de rezonanță” și ținta, care este opinia publică. Și o ultimă mențiune: după știința mea, ocupația de agent de influență nu este incriminată de
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 3 [Corola-blog/BlogPost/93281_a_94573]