41 matches
-
eroziune exercitată de apele de șiroire și de cele cu regim torențial care au reușit, de-a lungul timpului, să fragmenteze rocile vulcanoclastice, la acest proces adăugându-se dezagregarea termică, inclusiv cea prin îngheț- dezgheț datorată apei din fisuri și diaclaze, descompunerea chimică și, în final, fasonarea eoliană și a picăturilor de ploaie. Uneori, stâncile Călimanului s-au relevat cu înfățișări mai ciudate, cu caractere zoomorfe sau antropomorfe, asemenea altora de acest fel risipite în Carpații noștri. "Moșul" constituie "statuia" cea
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
fiind străbătută de apele care se infiltrează în subteran, la nivelul platoului carstic Damiș-Ponoraș, aflat pe partea dreaptă a văii Luncilor. Lungimea însumată a golului subteran este de 1232 m, cu un cavernament destul de spațios dezvoltate în lungul unei diaclaze. Peștera este deschisă marelui public doar pe primii 120 m de la intrare; după acest punct, peștera continuă cu o porțiune dificilă, prin apă, nerecomandată celor fără echipament și antrenament. Peștera este importantă prin artefactele de origine preistorică aflate în
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
de calcar iar tavanul, ce se menține la o Înălțime medie de 2 m, este sprijinit de alți trei piloni construiți din piatră. Din această sală se desprind două galerii mai importante: una spre est, dezvoltată de-a lungul unei diaclaze (fisuri), și alta spre nord, care se lărgește treptat pentru a forma o mică sală dincolo de care se termină Într-un spațiu ce adăpostește un lac temporar (figura nr. 35). 2. Tradiții ale rromilor În prelucrarea vaselor din aluminiu și
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
m. Plafonul acestei săli este format din blocuri destul de mari ce se sprijină între ele. La prima vedere s se pare că drumul nu mai poate continua. O cercetare mai atentă te face să descoperi în colțul dinspre NE o diaclază ce formează o deschidere înaltă depeste 2m depeste 2m și o lărgime ce variază între 0,25 și 0, 0, 0,45m. Coborârea în sala următoare numită Sala Liliecilor (S II), este cea mai anevoioasă. Prin d diaclaza amintită, după
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
NE o diaclază ce formează o deschidere înaltă depeste 2m depeste 2m și o lărgime ce variază între 0,25 și 0, 0, 0,45m. Coborârea în sala următoare numită Sala Liliecilor (S II), este cea mai anevoioasă. Prin d diaclaza amintită, după 7 m de coborâre pe coardă sau scăriță, spațiul se lărgește și drumul continuă în pant în pantă până într-un punct unde plafonul coboară mult. Dup mult. După ce se trece de această porțiune se a ajunge în
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Ponor a Ocolului Silvic Beliș) și în aval de Pârâul Râu până la confluența cu Valea Ponor la borna silvică 253. Descrierea suprafeței Rezervația Naturală Complexul Carstic din Valea Ponorului cuprinde peșterile Peștera Ponorul Mare, Peștera Piatra Altarului, Peștera Rece, Peștera Diaclază, Peștera Poarta Alunului, Izbucni Alunului Mic și Peștera cu Oase (golurile subterane) precum și o suprafață de teren de aproximativ 167,5 ha situată la exterior, reprezentată de parcelele nr. 131A, 131B%, 131C, 131D, 131 E, 132A%, 132B, 137A%, 137B%, 138A
HOTĂRÂRE nr. 2.151 din 30 noiembrie 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164530_a_165859]
-
de stratificație ale conului; apare sub forma unor pereți circulari, care închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma dezagregării rocilor mai puțin rezistente. Platourile de lavă bazică au o mare rezistență la eroziune. Aceasta este încetinită de prezența diaclazelor și fisurilor, care le face foarte permeabile. Dezagregarea este însă foarte activă în regiunile deșertice sau periglaciare. Dacă relieful și climatul permit umplerea fisurilor cu apă, eroziunea fluviatilă taie văi adânci, asemănătoare canioanelor, cu numeroase rupturi de pantă însoțite de
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
nisipuri ce pot fi transportate imediat de vânt. Evoluția lor este accelerată în cazul în care sub placa de gresie se găsește o rocă friabilă (nisip, marnă) care poate fi ușor excavată de către vânt. Inițial vântul atacă pe fisuri și diaclaze, până ajunge la roca friabilă subiacentă. Spulberarea acesteia de către vânt provoacă ruperea stratului de rocă dură, ducând la lărgirea excavației eoliene până la dimensiuni de câțiva kmp. Dezvoltarea depresiunilor de coraziune și deflație este grăbită și de intervenția șiroirii, concentrată către
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
de pe catena muntoasă a Carpaților Orientali și a Munților Apuseni, cu depunerea cenușei vulcanice pe fundul marin ce acoperea,la vremea respectivă, Bazinul Transilvaniei. În cazul de față, deplasarea maselor de teren apare la contactul tufului de Ghiriș, străbătut de diaclaze (crăpături ale pămîntului, în interior și nu la suprafață) și cu plasticitate redusă, situat peste marnele din culcuș, impermeabile și ce aparțin tipului de alunecare consevent (alunecare pe direcția de cădere a stratelor). . Alunecarea a avut loc pe planul de
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Horguj, Horguly", în zona județului Bichiș din Ungaria. Alte nume sunt Hergye, Horga, Horgas. În Franța apare numele Hurgo, dar e posibil să fie doar o coincidență lexicala. Conform și cu toponimul, Dealul Hurgoi (642 metri altitudine), adăpostește Peșteră cu diaclaze din Dealul Hurgoi, situată la interfluviul Valea Porcului - Ronișoara, la vest de localitatea Rona de Sus, din județul Maramureș. Valea Hurgoi se varsă în râul Valea Ursului, afluent al râului Rona.
Hurgoi () [Corola-website/Science/302415_a_303744]
-
Valea Ponorului și Valea Seaca ce curg dinspre SV se unesc cu 200 m înainte de a intra în ponor. Pe acestă distanță ele formează o scurtă dar spectaculosă cheie, Cheile Vânătării. În peretele stâng al cheii, apa a dizolvat o diaclaza paralelă cu valea, formând o peșteră plină de șepte de dizolvare și eroziune, marmite, colmatata parțial cu aluviuni și lemne. Denumită Peșteră Mică de la Vânătarea a fost descoperită, explorata și cartata în 1980 de Viorel Ludușan. În peretele de calcar
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
Sala Tăcerii. După bifurcație urmează Sală Crucii cu Sifonul. Pe dreapta, după ce se depășește sifonul, printr-o fisură a peretelui greu de găsit, se pătrunde în Labirintul Ludușan prin alt mare sistem fosil. Acesta este format din galerii dezvoltate pe diaclaze la intersecția cărora, prin prăbușiri au apărut săli, puțuri. și hornuri.. De remarcat este hornul care are baza în Sala Crucii interserctat cu o galerie fosilă la înălțime. Privind în sus din acel punct nu se vede capătul, înălțimea lui
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
recunoaștere a zonei active fără descoperiri notabile. În vara următoare , Viorel Ludusan descoperă deasupra Sălii Virgine o vastă rețea fosilă de aproape 2 km. În timpul turelor de cartare Teo Ludusan excaladează hornurile de pe activ, descoperind scurte galerii fosile. Forțând o diaclaza îngustă în spatele sifonului, Viorel Ludușan descoperă al doilea sistem fosil. Este explorat și cartat în mai multe ture. Lungimea totală a peșterii este de 5 200 m. iar denivelarea de +123 m. Este cea mai lungă și cea mai denivelata
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
cutanată", adică superficială. Dacă însă apa pătrunsă în subteran stabilește un circuit continuu de curgere, chiar și a unei ape de debit redus, rezultă o "peșteră de tip vados". Dacă apa va forma un strat acvifer ce umple toate fisurile, diaclazele și fețele de stratificație constituind un sistem complex, ia naștere o rețea subterană labirintică, adică o "peșteră freatică". De cele mai multe ori peșterile sunt complexe, formate din segmente de diferite tipuri, fapt pentru care ar trebui diferențiată și o categorie de
Peșteră () [Corola-website/Science/304769_a_306098]
-
sau ca urmare a prăbușirilor din zona faliilor. Așa sunt Sala Titanilor, Sala Mare, Amfiteatrul, Sala Neagră, Sala Ascunsă. Și puțurile aflate în peșteră sunt de origine mixtă, unele formate pe brecie de falie, iar altele s-au format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece fac legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante puțuri sunt: Casa Scărilor, Puțul Greu, Puțul Bükki, Puțul Bagaméri, Puțul din sistemul Torpilei. În comparație cu mărimea peșterii formațiunile sunt puține, totuși pe
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
de pe meterezele Bucegilor. Munții Baiului se caracterizează prin uniformitate structurală și petrografică. Ei se desfășoară pe un vast anticlinoriu, numit de geologi “anticlinoriul Baiului", alcătuit precumpănitor din formațiuni de vîrstă cretacică. În componența lor se înclud marno-calcare, gresii calcaroase, cu diaclaze umplute cu calcit, marne, argile etc. În bazinul Zamorei apar local șisturi cristaline incluse în masa sedimentară și pe care eroziunea le-a descoperit. Toate aceste formațiuni sunt cuprinse În mai multe elite secundare, orientate aproximativ NE-SV. Ele formează
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
numeroase anthodite de gips și aragonit a căror elemente depășesc uneori 10cm lungime și sunt grupate în așa fel încât au aspectul unor crizanteme de piatră. Interesantă este și apariția unor depozite aluvionare stratificate, groase (peste 10m), care colmatează unele diaclaze ale peșterii. Studiul acestora este deosebit de important pentru paleoclimatologie. Este situată aproape de izvoarele Pârâului Orbului, afluent de stânga al Văii Seci. Accesul se face de pe Valea Telcișorului iar în subteran se pătrunde pe o galerie descendentă care debușează într-un
Tăușoare-Zalion (complex carstic) () [Corola-website/Science/313968_a_315297]
-
de aer care vine dintr-un sistem cu un volum considerabil. Avenul are o prima verticală de 10 m adâncime și 2 m diametru ca un puț de fântână. Se trece strâmtoarea în formă de S și se coboară o diaclază până în prima sala. De aici, pe Galeria Robilor, săpată cu perforatorul și dinamită se pătrunde în tavanul sălii finale la minus 45 m. Avenul nu are speleoteme deosebite. Se remercă câteva zone cu cristale și scurgeri parietale. Nu au fost
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
o săritoare de -25 m). La baza săritoarii se ajunge într-o sală de unde pornesc trei galerii. Spre nord se deschide Galeria Clusteritelor (unde se interceptează un mic curs activ al peșterii) care continuă ascendent și se termină cu o diaclază impenetrabilă. Din această galerie se desprinde o sală laterală: “Salonul Impresioniștilor”, precum și o serie de alte mici galerii laterale. Atât Galeria Clusteritelor, cât și Salonul Impresioniștilor sunt puternic concerționate, aici abundând, evident clusteritele, dar și gururile sau cacadele de montmilch
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
de Valea Feneșului care taie aici frumoase chei. Pe culmea muntelui se află un mic platou ,La Stâna Urlătoare" un câmp de lapiezuri și doline, loc de colectare a apelor de precipitații, care au drenat peștera lărgind un sistem de diaclaze cu orientare generală E-V.Peștera este localizată la Peștera cunoscuta de localnici, este explorată și cartata de Viorel Ludusan de la Polaris Blaj. Explorarea și cartarea peșterii s-a făcut în două expediții în lunile Martie și Aprilie, 1986. Intrarea
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
de metri cu un coeficient de ramificație de 4,8. Denivelarea totală a galeriilor este de -78m. Peștera are două sectoare distincte, formate independent: Galeria Scărilor, Galeria Lacului. Galeria scărilor începe de la intrare cu culoarul de acces săpat pe o diaclază cu urme evidente de eroziune. La 20 de m de la intrare acesta prezintă o strangulare de 0,4/0,4m, în care se simte un puternic curent de aer. Culoarul de acces debușează în Sala Mare, puternic descendentă de dimensiunile
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
strangulare de 0,4/0,4m, în care se simte un puternic curent de aer. Culoarul de acces debușează în Sala Mare, puternic descendentă de dimensiunile 25/20/8m, îmbrăcată în montmilch alunecos. Sala Mare continuă în culoarul scărilor, o diaclază înaltă care coboară până la -50m unde se închide prin colmatare. Apa care a drenat Sala Mare și Sala Scărilor a coborât la un nivel inferior, mai întâi prin două puțuri din Culoarul Scărilor, apoi prin puțul dintre Sala Mare și
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
cu secțiune în formă de "8" sunt des întâlnite în această peșteră. Ele sunt practic o singură galerie care prezintă în secțiune verticală o puternică strangulare la mijloc care o desparte în două galerii accesibile separat. Formarea lor numai pe diaclaze se explică prin reducerea la un moment dat a debitului apei care acționa pe galerie producând îngustarea și adâncirea galeriei în partea ei centrală. La o nouă creștere a debitului, începe lărgirea de jos în sus a șanțului format, galeria
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
galeriei, și pentru a fi depășit trebuie executat un ramonaj delicat de 6 m deasupra oglinzii apei. Din acest punct galeria urcă o diferență de nivel de 40 m pe o distanță de 300 m luând diferite forme: săli, târâșuri, diaclaze înguste. în podeaua galeriei se deschid pe rând patru puțuri de 8-10 m, care se termină cu săli mici în care băltește apa. Din Sala Albă, se poate urca într-un sector împodobit cu scurgeri parietale de un alb imaculat
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
pe o distanță de cel mult 10 m. În prezent peștera nu are un curs activ permanent în locurile accesibile, dar el există cu siguranță la un nivel inferior. În concluzie, este opera apelor de precipitație care au acționat asupra diaclazelor pe două cursuri principale: Galeria Scărilor și Galeria Lacului cu joncțiune La Răscruce. Nu au fost făcute încă cercetări biospeologice dar am identificat exemplare de Myotis myotis, Triphosa dubitata și Limonia nubeculoasa. Valori termice înregistrate în 04.03.1980: la
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]