39 matches
-
Ponor a Ocolului Silvic Beliș) și în aval de Pârâul Râu până la confluența cu Valea Ponor la borna silvică 253. Descrierea suprafeței Rezervația Naturală Complexul Carstic din Valea Ponorului cuprinde peșterile Peștera Ponorul Mare, Peștera Piatra Altarului, Peștera Rece, Peștera Diaclază, Peștera Poarta Alunului, Izbucni Alunului Mic și Peștera cu Oase (golurile subterane) precum și o suprafață de teren de aproximativ 167,5 ha situată la exterior, reprezentată de parcelele nr. 131A, 131B%, 131C, 131D, 131 E, 132A%, 132B, 137A%, 137B%, 138A
EUR-Lex () [Corola-website/Law/164530_a_165859]
-
alb). Cheile Corundului se întind in partea de sud-vest a Muntelui de sare Praid. Aici apa a străpuns sarea și canionul format este din stânci de sare și creste de sare ce asociază fenomene de carst salin cu doline, polje, diaclaze, pâlnii de dizolvare și lapiezuri ce asociază existența unor izvoare cu ape sărate. Din canion prin potecile laterale, se pot vizita câteva doline mai mari semiînchise cu vegetație și microclimat specific, care sunt străjuite de stânci și pereți de sare
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
vizita câteva doline mai mari semiînchise cu vegetație și microclimat specific, care sunt străjuite de stânci și pereți de sare ce prezintă o frumusețe exotică cu totul aparte. Carstul salin are o evoluție rapidă, din forme de exocarst (lapiezuri, doline, diaclaze) se ajunge într-un timp scurt la endocarst (ponoare, hornuri, diaclaze de adâncime, mici peșteri, avene). Aceste fenomene influențează în sens negativ zona minelor vechi și zăcământul de sare aflat în proces de exploatare. Pârâul Corund curgea inițial dinspre satul
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
care sunt străjuite de stânci și pereți de sare ce prezintă o frumusețe exotică cu totul aparte. Carstul salin are o evoluție rapidă, din forme de exocarst (lapiezuri, doline, diaclaze) se ajunge într-un timp scurt la endocarst (ponoare, hornuri, diaclaze de adâncime, mici peșteri, avene). Aceste fenomene influențează în sens negativ zona minelor vechi și zăcământul de sare aflat în proces de exploatare. Pârâul Corund curgea inițial dinspre satul Ocna de Jos pe lângă drumul actual, dar după prăbușirea unui aliniament
Muntele de sare Praid () [Corola-website/Science/325460_a_326789]
-
sau ca urmare a prăbușirilor din zona faliilor. Așa sunt Sala Titanilor, Sala Mare, Amfiteatrul, Sala Neagră, Sala Ascunsă. Și puțurile aflate în peșteră sunt de origine mixtă, unele formate pe brecie de falie, iar altele s-au format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece fac legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante puțuri sunt: Casa Scărilor, Puțul Greu, Puțul Bükki, Puțul Bagaméri, Puțul din sistemul Torpilei. În comparație cu mărimea peșterii formațiunile sunt puține, totuși pe
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
numeroase anthodite de gips și aragonit a căror elemente depășesc uneori 10cm lungime și sunt grupate în așa fel încât au aspectul unor crizanteme de piatră. Interesantă este și apariția unor depozite aluvionare stratificate, groase (peste 10m), care colmatează unele diaclaze ale peșterii. Studiul acestora este deosebit de important pentru paleoclimatologie. Este situată aproape de izvoarele Pârâului Orbului, afluent de stânga al Văii Seci. Accesul se face de pe Valea Telcișorului iar în subteran se pătrunde pe o galerie descendentă care debușează într-un
Tăușoare-Zalion (complex carstic) () [Corola-website/Science/313968_a_315297]
-
ca rezultat formarea unor rupturi de panta (cele șapte cascade) ce se succed pe talveg (înălțimi de 2,5 - 15 m) și au la bază marmite. Evoluția văii s-a produs pe traseul complex al unei rețele de falii și diaclaze, ce au deschis condiții pentru apariția unor tuburi de presiune din care se păstreaza marmitele laterale etajate pe versanți, de vârstă cuaternară .
Canionul Șapte Scări () [Corola-website/Science/323245_a_324574]
-
nisipuri ce pot fi transportate imediat de vânt. Evoluția lor este accelerată în cazul în care sub placa de gresie se găsește o rocă friabilă (nisip, marnă) care poate fi ușor excavată de către vânt. Inițial vântul atacă pe fisuri și diaclaze, până ajunge la roca friabilă subiacentă. Spulberarea acesteia de către vânt provoacă ruperea stratului de rocă dură, ducând la lărgirea excavației eoliene până la dimensiuni de câțiva kmp. Dezvoltarea depresiunilor de coraziune și deflație este grăbită și de intervenția șiroirii, concentrată către
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Sala Tăcerii. După bifurcație urmează Sală Crucii cu Sifonul. Pe dreapta, după ce se depășește sifonul, printr-o fisură a peretelui greu de găsit, se pătrunde în Labirintul Ludușan prin alt mare sistem fosil. Acesta este format din galerii dezvoltate pe diaclaze la intersecția cărora, prin prăbușiri au apărut săli, puțuri. și hornuri.. De remarcat este hornul care are baza în Sala Crucii interserctat cu o galerie fosilă la înălțime. Privind în sus din acel punct nu se vede capătul, înălțimea lui
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
recunoaștere a zonei active fără descoperiri notabile. În vara următoare , Viorel Ludusan descoperă deasupra Sălii Virgine o vastă rețea fosilă de aproape 2 km. În timpul turelor de cartare Teo Ludusan excaladează hornurile de pe activ, descoperind scurte galerii fosile. Forțând o diaclaza îngustă în spatele sifonului, Viorel Ludușan descoperă al doilea sistem fosil. Este explorat și cartat în mai multe ture. Lungimea totală a peșterii este de 5 200 m. iar denivelarea de +123 m. Este cea mai lungă și cea mai denivelata
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
bijuterie sau un obiect de artă confecționate dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasa. Experții clasifică gemele în funcție de compoziția chimică, sistemul de cristalizare și mediul în care s-au format. Gemele sunt caracterizate de indicele de refracție, dispersia luminii, duritate, clivaj, diaclaza și luciu. Muzeul de Mineralogie al Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca are, printre alte colecții, o colecția de geme - aproximativ 230 geme, majoritatea prelucrate și o colecție de geme din România - aproximativ 3.500 de eșantioane, marea majoritate prelucrate. Deși gema
Gemă () [Corola-website/Science/326051_a_327380]
-
în prima parte. Cu cât se înaintează pe galeria principală, cu atât formațiunile concreționare devin mai dese și mai frumoase. Cavitatea s-a dezvoltat în roca calcaroasă barremian - aptiană, rocă ce prezintă straturi puternic înclinate, pe alocuri străpunse de numeroase diaclaze. Speleotemele sunt prezente încă de la intrare, fiind foarte abundente în întreaga peșteră, excepție făcând ultimi 35m ce constau în scurgeri parietale și de planșeu, anemolite,valuri, stalactite și goururi. Depozitele de umplutură sunt semnalate în planșeul peșterii, blocurile de calcar
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
de stratificație ale conului; apare sub forma unor pereți circulari, care închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma dezagregării rocilor mai puțin rezistente. Platourile de lavă bazică au o mare rezistență la eroziune. Aceasta este încetinită de prezența diaclazelor și fisurilor, care le face foarte permeabile. Dezagregarea este însă foarte activă în regiunile deșertice sau periglaciare. Dacă relieful și climatul permit umplerea fisurilor cu apă, eroziunea fluviatilă taie văi adânci, asemănătoare canioanelor, cu numeroase rupturi de pantă însoțite de
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
de pe meterezele Bucegilor. Munții Baiului se caracterizează prin uniformitate structurală și petrografică. Ei se desfășoară pe un vast anticlinoriu, numit de geologi “anticlinoriul Baiului", alcătuit precumpănitor din formațiuni de vîrstă cretacică. În componența lor se înclud marno-calcare, gresii calcaroase, cu diaclaze umplute cu calcit, marne, argile etc. În bazinul Zamorei apar local șisturi cristaline incluse în masa sedimentară și pe care eroziunea le-a descoperit. Toate aceste formațiuni sunt cuprinse În mai multe elite secundare, orientate aproximativ NE-SV. Ele formează
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
de aer care vine dintr-un sistem cu un volum considerabil. Avenul are o prima verticală de 10 m adâncime și 2 m diametru ca un puț de fântână. Se trece strâmtoarea în formă de S și se coboară o diaclază până în prima sala. De aici, pe Galeria Robilor, săpată cu perforatorul și dinamită se pătrunde în tavanul sălii finale la minus 45 m. Avenul nu are speleoteme deosebite. Se remercă câteva zone cu cristale și scurgeri parietale. Nu au fost
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
de metri de ieșirea apei la zi în Izbucul Poliței. este una dintre cele mai interesante peșteri din Munții Apuseni prin variația aspectelor pe care le prezintă și prin geneză să complexă. Ea prezintă toate tipurile de galerii (de presiune, diaclaze cu nivele și terase, cu oglinzi de fricțiune), iar denivelările pun în mod clar în evidență etapele de formare. Aven foarte dificil, se recomandă echipelor cu multă experiență. Sunt necesare costume impermeabile, cizme, cască, mai multe surse de lumină, corzi
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
Horguj, Horguly", în zona județului Bichiș din Ungaria. Alte nume sunt Hergye, Horga, Horgas. În Franța apare numele Hurgo, dar e posibil să fie doar o coincidență lexicala. Conform și cu toponimul, Dealul Hurgoi (642 metri altitudine), adăpostește Peșteră cu diaclaze din Dealul Hurgoi, situată la interfluviul Valea Porcului - Ronișoara, la vest de localitatea Rona de Sus, din județul Maramureș. Valea Hurgoi se varsă în râul Valea Ursului, afluent al râului Rona.
Hurgoi () [Corola-website/Science/302415_a_303744]
-
o săritoare de -25 m). La baza săritoarii se ajunge într-o sală de unde pornesc trei galerii. Spre nord se deschide Galeria Clusteritelor (unde se interceptează un mic curs activ al peșterii) care continuă ascendent și se termină cu o diaclază impenetrabilă. Din această galerie se desprinde o sală laterală: “Salonul Impresioniștilor”, precum și o serie de alte mici galerii laterale. Atât Galeria Clusteritelor, cât și Salonul Impresioniștilor sunt puternic concerționate, aici abundând, evident clusteritele, dar și gururile sau cacadele de montmilch
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
de pe catena muntoasă a Carpaților Orientali și a Munților Apuseni, cu depunerea cenușei vulcanice pe fundul marin ce acoperea,la vremea respectivă, Bazinul Transilvaniei. În cazul de față, deplasarea maselor de teren apare la contactul tufului de Ghiriș, străbătut de diaclaze (crăpături ale pămîntului, în interior și nu la suprafață) și cu plasticitate redusă, situat peste marnele din culcuș, impermeabile și ce aparțin tipului de alunecare consevent (alunecare pe direcția de cădere a stratelor). . Alunecarea a avut loc pe planul de
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
fier. 1982 - Este schimbată poartă de către Polaris Blaj ocazie cu care Viorel Roru Ludusan descoperă și explorează cea mai frumoasă galerie a peșterii ("Galeria Polaris"). Se recartează întreaga peșteră. Pojarul Poliței este o peșteră fosilă formată din galerii (dezvoltate pe diaclaze) și din câteva săli, aparținând unui sistem de drenaj independent. Gură reprezintă un aven de prăbușire format secundar. Intrarea are o formă triunghiulara de 2,5 m lățime și 2 m înălțime. O verticală de 3 m duce într-un
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
Aici se urcă o diferență de nivel de 10 metri pe un planșeu calcitic ce formează podeaua culoarului înălțat. Acesta este bogat concreționat cu coloane, stalagmite, draperii albe de montmilch întărit, cu pereții incrustați cu cristale fibe-rosii, cu clustete și diaclaze cu cristalictite perlate. Este un fel de rezumat a tot ce vom întâlni mai departe în peștera. Culoarul acesta este înălțat față de podeaua de rocă a peșterii căci imediat dincolo de el planșeul care l-a constituit este prăbușit, făcând loc
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
tobogan abrupt, puternic concreționat. Urcând pe numeroasele formațiuni existente ajungem într-o galerie situată la circa 20 m mai sus față de galeria cu prăpastie și care reprezintă de fapt prelungirea normală a acesteia la un nivel superior, formate pe aceeasi diaclaza. Înaintând spre nord urcăm pe lângă o frumoasă placă albă de concrețiuni, spre partea cea mai bogat ornamentata a peșterii, cu nenumărate stalactite și stalagmite perlate, cu o placă „furnir" translucida. Galeria se termină cu o porțiune descendentă cu montmilch, . Ultima
Peștera Pojarul Poliței () [Corola-website/Science/316048_a_317377]
-
largă, puternic ascendentă, plină cu bolovăni imenși. Galeria se transformă în Sala de Mese, orizontală, plină cu numeroase scurgeri parietale, stalctite, stalacmite, gururi...Totul e de o culoare roșu-maroniu depresantă. Din această sală se poate continua pe Galeria Jenel, o diaclaza înaltă de până la 22 m. Se poate înainta pe podeaua întreruptă pe alocuri de gururi de un alb ireal înconjurate de negrul funebru al stâncii sau pe terase de eroziune superioare printre ciorchini de clusterite, coralite, coloane, draperi... Culorile sunt
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
superior folosind spațiul de sub tavan plin de scurgeri parietale ce oferă suficente prize pentru cățărare. Galeria de dupa lac e largă și ușor descendentă. Pe podea apar straturi de nămol, semn că se apropie un alt lac. Lacul Lung, cantonat în fundul diaclazei pe care s-a fornat galeria, duce după câteva meandre la baza unui perete aproape vertical care trebuie cățărat. Cu fiecare metru urcat, nămolul dispare și culoarea din jur trece de la brun la maro deschis, roșu, galben și apoi alb
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
pe coardă 8 m în sala a cărei podea e înclinată dinspre dreapta spre stânga, partea de jos duce la Styx, un lac îngust și lung, partial explorat. În partea superioară a sălii, printre coloane se poate ajunge într-o diaclaza adâncă în fundul căreia se zărește iaraș Stixul. Peșteră este unul din marile goluri subterane ale țării, depășește 5 km lungime, are 4 mari lacuri subterane, galerii și formațiuni extraordinare. Potențialul locului este însă foarte mare. Lungimea rețelei e aprecită de
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]