5 matches
-
Structuri precum Filmul acesta l-am văzut demult. și Am văzut demult, filmul acesta!, au efecte de sens diferite. Prin repetiția unui termen, emfaza permite accentuarea afectivă, termenul repetat se îmbogățește semantic, iar emfaza se apropie de antanaclază sau de diaforă: Afară ninge, ninge și apriga furtună...". (V. Alecsandri), " O! farmec, dulce farmec al vieții călătoare" (V. Alecsandri). Atunci cînd repetarea termenului se face într-o formă negativă, efectul emfazei poate fi ironic sau retoric: Un gînd puternic, dar nimic - decît
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
e] primește, cu foarte mici excepții, toate formațiile feminine neologice recente. - O statistică a noilor apariții din DOOM2 indică aproximativ 105 intrări în tiparul flexionar ă - e (apud Croitor-Balaciu, 200715), cele mai multe împrumuturi (acciză, *aleză, *aubadă, *charismă, *barjă, *bifă, *canisă, *clonă, *diaforă, !diasporă, *dischetă, *drenă, *favelă, *fiestă, *franciză, *fusaiolă, *gerberă, *hiadă, *izogonă, *jotă, *lavetă, *majoretă, *minolă, *moră, *mortieră, *pandoră, *parapantă, *pegră, *planetară, *prioră, *pubelă, *rovinietă, *simeză, *tastă), dar și creații interne (*mineriadă), și numai 5 intrări în tiparul flexionar ă - ĭ (*geacă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie e un paladin optimist: crede că, invocînd ideile sfinților părinți răsăriteni, poate să-i scoată pe fizicieni din mizeria pozitivistă. Crede că, vorbind despre metanoia, despre gîndirea apofatică și despre deosebirea dintre diastema (distanță) și diafora (deosebire), poate să-i aducă pe rătăciți pe calea cea dreaptă. Numai că ceea ce el numește cale dreaptă pentru fizicieni e o psalmodie absurdă pe temei visător, de aceea efortul doctrinar al lui Nesteruk poate fi gustat în latura lui
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
face să nu coincidă decît cu intervalul, reprezintă o dislocare ce-i ruinează unitatea interioară. Prin urmare, orice tentativă de identificare cu sine, asumată prin cuvînt, nu va face decît să agraveze această diferență de sine, acest ultim stadiu al diaforei. Eul scindat face să șchioapete funcția auctorială cea care, în mod obișnuit, atestă coerența și legitimitatea spuselor antrenînd în acest dezechilibru certitudinea noastră de cititor potrivit căreia discursul este proprietatea exclusivă a unui enunțător unic. Deci discursul nu mai apare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aceasta e cheia de lectură pentru Cioran, om al intervalului. Lipsit de fericirea de a se pierde în divinitate, sau de cea a coincidenței cu sine, gînditorul alege provocarea, exasperarea diferențelor, în speranța ascunsă de a-i atenua importanța. Această diafora, această fractură de sine, desigur rafinată de-a lungul timpului, nu e mai puțin prezentă de la un capăt la altul al operei sale, înnobilată de un stil ucigaș, tonic și jubilator, de precizia aproape clinică a observației psihologice, a sentințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]