6 matches
-
românei pare să fi rămas în stadii relativ precare, urmarea fiind o limbă cu gramatica imprecisă și o ortografie nesigură. Strategia reversă, aplicată în anii '30, nu a dat nici ea roade mai bune: revenind la alfabetul latin și eliminînd dialectalismele din limba literară nu a dus decît la o confuzie amplificată. După anexarea Moldovei la USSR, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, eforturile anterioare s-au văzut, din păcate, răsplătite: colectivizarea a produs o nație de țărani, iar
Moldova de dincolo de Prut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16135_a_17460]
-
alții, doar pentru un an. În acord cu proza recentă ce a redescoperit pregnantele trăsături regionale (de o varietate și vitalitate impresionante) sînt prezentate, pentru epocile îndepărtate, practici magice, superstiții, refrene și sînt inserate cu măsura ce le face suportabile, dialectalisme. Construcția circulară a cărții - ce trimite și ea la fluxul și refluxul istoriei - face ca doar paginile finale să ofere cheia pentru înțelegerea incipitului și a multelor prenume dispuse în scară. Doar această primă jumătate de pagină îi aparține unui
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
Cine zicea? Leanca: Dom' Toma... se sparge... Jud.: Cine se sparge? Leanca: Clondirul, dom' judecător!" Leanca este femeia de cartier, comică prin petulanță și intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!..." Structura tipologică există în opera lui Caragiale ca un schelet susținător, fără să fie esențială. Caracterele sunt minimale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
argotic, al pușcăriașilor. Impresia de veselie, dealtfel savant dozată cu cel mai autentic lirism, nu e falsă. Amestecul seriozității cu bufoneria e în linia Anton Pann. Efectul artistic constă în surprinderea suavității sub expresia de mahala. E vorba de un dialectalism, asemănător aceluia napolitan al lui Salvatore di Giacomo sau acelui roman al lui Cesare Pascarella, în care cu cât expresia e mai grotesc tipică, cu atât vibrația autentică e mai surprinzătoare. Acești hoți, borfași, țigani au toată gama lirică a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu mai linge - Și-o bătătură de acareturi. Cruce de voinic, Aceeași operație, însă cu stridență, a încercat a o face Ion Iovescu în două romane, Nunta cu bucluc și O daravelă de proces. Mai bătrân, Mihail Lungeanu urmărește acest dialectalism în basme stângaci prelucrate. George Dorul Dumitrescu ne-a dat câteva icoane umoristice ale Basarabiei, cu ronțăiri de semințe și idile în limbaj tărăgănat ("Să nu pleci, Mieșu... Tăt, absălut tăt fac!"). B. Jordan a scris pagini de documentație romanțată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Eminescu nu cuprinde tot În stihurile lui dumnezeiești. Durerea romînească-i mult mai mare Și n-o cuprinde toată nici un cântec. Interesanți sunt I. O. Suceveanu pentru poezii cu ziceri "ca prin țara Ouașului", C. Argintaru și moțul V. Copilu-Cheatră pentru dialectalismele lor. Ion Th. Ilea dă "semnal" "gloatei" în maniera Cotruș, George A. Petre cântă ereditatea țărănească, ogorul, credința. Gherghi-nescu-Vania produce o lirică din speța poeziei senine, Matei Alexandrescu explorează și el fondul ancestral, Petru Stati clasicizează în versiuni și în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]