2,549 matches
-
spațiu abstract se anulează pe șine prin simplul fapt că nu putem gândi spațiul pur decât prin intermediul spațiului concret, experimentat 30. Spațiul și timpul nu există decât că posibilitate de înțelegere a mișcării, ca momente ale acesteia, mișcarea sub forma dialecticii, la care ne vom opri mai încolo, fiind principala certitudine a existenței și devenirii lumii 31. În ce măsură consideră Kant timpul și spațiul ca fiind obiective, abstracte, și în ce măsură le reduce la capacitatea noastră de intuire subiectivă, conferindu-le realitate doar
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lipsei de diferența - într-o diferența reală; și prin această suprimare a simplității sale, depășită că o lipsă și o unilateralitate, să se desăvârșească în chip real, devenind întregul - a cărui posibilitate el doar o conținea la început"57. Celebra dialectica stăpân-sclav, dialectica însemnând pentru Hegel, așa cum urmează să vedem, o succesiune de momente contradictorii care nu au sens și realitate neapărat în prezent, cât mai degrabă în viitor, ca posibilitate realizată, dezvoltată de acesta în Fenomenologia Spiritului și constând în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
diferența - într-o diferența reală; și prin această suprimare a simplității sale, depășită că o lipsă și o unilateralitate, să se desăvârșească în chip real, devenind întregul - a cărui posibilitate el doar o conținea la început"57. Celebra dialectica stăpân-sclav, dialectica însemnând pentru Hegel, așa cum urmează să vedem, o succesiune de momente contradictorii care nu au sens și realitate neapărat în prezent, cât mai degrabă în viitor, ca posibilitate realizată, dezvoltată de acesta în Fenomenologia Spiritului și constând în nevoia de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
calitate: "cantitatea este calitatea devenită deja negativă"68. Nouă calitate nu elimina pur și simplu cantitatea care a produs-o, ci o transmite mai departe sub o formă nouă, ameliorata. Nu putem înțelege ideea hegeliana de rațiune fără a intelege dialectica, mișcarea prin suprimarea contrariilor. Pe urmele lui Platon, Kant a desconsiderat dialectica, tratând-o că pe un produs retoric sofistic, bazat pe aparentă și înșelăciune. Hegel o reabilitează însă, transformând-o în principiul mișcării întregii vieți înspre eliberarea de sine
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pur și simplu cantitatea care a produs-o, ci o transmite mai departe sub o formă nouă, ameliorata. Nu putem înțelege ideea hegeliana de rațiune fără a intelege dialectica, mișcarea prin suprimarea contrariilor. Pe urmele lui Platon, Kant a desconsiderat dialectica, tratând-o că pe un produs retoric sofistic, bazat pe aparentă și înșelăciune. Hegel o reabilitează însă, transformând-o în principiul mișcării întregii vieți înspre eliberarea de sine, înspre rațiune 69. Ea nu trebuie redusă doar la momentul sau negativ
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
eliberarea de sine, înspre rațiune 69. Ea nu trebuie redusă doar la momentul sau negativ, la contradicția propriu-zisă, ci trebuie înțeleasă în ansamblul său pozitiv, bazat pe depășirea și incorporarea negației 70. Metodă esențială a sistemului filozofic hegelian o reprezintă dialectica, la rândul ei fondată pe speculație, prin care Hegel înțelege și îndeamnă la înțelegerea unității opușilor într-un context nou, care le este propriu, și implicit în mișcare 71. Întregul mers al istoriei trebuie înțeles că devenire rațională, susține Hegel
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită existența, neființă devenită ființă, finitul devenit infinit, cantitatea devenită calitate, intelectul devenit concept, conceptul devenit rațiune, rațiunea devenită spirit. Dialectica reprezintă doar formă acestui proces, care în conținut este și rămâne devenire: devenire a ceea ce, în mod esențial, lumea este deja, devenire a libertății, a emancipării, a spiritului 80. "Cu această spiritul este dat că libertate absolută: el este conștiința-de-sine
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se cred vagoane de locomotivă și nu mai dau lapte, ți se pune tot ție în cîrcă. Bine-ar fi să cadă orașul pe mana negustorilor, să nu mai pută piața atat a retorica, să vină berării, pastramagiii, lăptarii cu dialectica orzului fermentat și a brînzei închegate. Deocamdată țăranul ar cam ieși la cosit sepia verde din părul punkiștilor, deocamdată, bănuind că ești mort, noii filosofi se îmbată cu ideea că polemizează cu tine. N-au nas să simtă cum colcăie
O betie cu Marx by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83004_a_84329]
-
spectator. Ce vreau sa spun e că...în realitate lucrurile nu pot fi mai colorate decât atât. “Fizic” vorbind, nu e posibil. Realitatea va avea darul de a apropia ambele capete ale cauzalității unui lucru, astfel încât vom cădea în aceeași dialectica plictisitoare din pricina căreia viața nu va bate filmul decât dacă se întrece pe șine. Un exemplu: apucate și te bate că în fight club...vei constată că în film au omis să pună orele chinuitoare din sala de așteptare, coada
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
din Evz. Articol ce merita lăudat cel puțin prin curajul de a fi de ridicol care e, nu-i așa?, un criteriu de autenticitate. Deși nu împărtășesc opiniile cu pricina (bunăstarea unor națiuni nu se expediază atât de lejer în dialectica exploatării țărilor sărace etc.), apreciez totuși dorința de-a întoarce niște cărți pe fata în inițiativa unui dialog care, în timp, sper că se va largi călcând pe mai multe tabu-uri și traume istorice. Salutările mele eh, e și
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
cea care echivalează cu un capital, adică mijoiacele de producție. nu ochelarii de soare sau cartea de colorat, ci fabrică, unealtă sau, mai nou, acțiunile. marx despre asta vorbește, si nu vrea decît să restituie proprietatea. desigur, asta după ce pirueta dialectica ia sfîrșit. tot palavragiți de stingă și comunism, fără niște noțiuni elementare de marxism.
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
în eseul intitulat Două concepții despre libertate, și anume "libertatea negativă", cea de-a se exprima, de pildă, fără cenzură, și "libertatea pozitivă", adică putința de-a participa la deciziile obștești, de-a exercita autoritatea în genere. Deși plonjînd în dialectică, eseistul nostru se exprimă fără pedanterie, cu un surîs chinezesc: "Subtilii dialecticieni îmi vor aminti, fără îndoială, faimoasa "necesitate înțeleasă" și "caracterul formal" al alegerilor de tip burghez, în care eu pun ștampila doar pe unul dintre mai multe buletine
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
unde predă cursuri de istoria literaturii române interbelice și postbelice concepe monografia despre romanul Animale bolnave al lui Nicolae Breban folosindu-se de un instrumentar critic creat de el însuși, onto-retorica, de reorientare post-structuralistă și post-deconstrucționistă. Această onto-retorică presupune o dialectică interpretativă, nuanțată până la detaliul și relația infinitezimale, având drept scop cunoașterea identității retorice și poetologice a operelor. Domnul M. V. Buciu se apropie, prin urmare, de creația literară, cu un alt obraz și cu un alt glas: Naratorul își reprimă privilegiul
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
cu ethosul. Dar nu numai Arghezi e vizibil tangent la această producție a crizei, descentrată din pricina dezechilibrării spiritului, ci și Ion Caraion. Acesta din urmă ar putea fi socotit un Arghezi radicalizat, redus, prin eliminarea notelor idilice și a unei dialectici compensatoare, la fața sa neagră, la decompoziția cronică a perspectivei ce pare fără scăpare. Precum autorul Cîntecelor negre, la Liviu Georgescu încrîncenarea se permanentizează, disonanța devine lege, densitatea factorilor rebarbativi e atît de mare încît duce la o inevitabilă senzație
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
martor al unor evenimente ce se căzneau parcă să țeasă, cumva, Istoria, a făcut să fiu de față și la amiciția ce îl lega pe copilul genial, de , om matur, evreul sărac de tot, un Socrate iudeu renunțând la orice dialectică, bun la suflet ca pâinea caldă, și care, cu o pompă de benzină stârpea generos ploșnițele de prin odăile prietenilor săi în general niște amărâți ca el. Numai Schneider putea să-l întreacă pe Păstorel în ce privește respectul, sfios, pe care
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
natură să pună cele mai grave probleme deopotrivă subteranelor sale neștiute, cât și suprafețelor asupra cărora, nu numai criticul și istoricul literar, ci și cititorul, s-a deprins să creadă că i-a dibuit esența. Fără a mai vorbi de dialectica tenace a minților care au constituit armătura interpretărilor spirituale, încordate, dure, nicicând neutre, începute din timpul vieții lui Caragiale, înmulțite și proiectate în articole și volume, semnate de G. Ibrăileanu, C. Dobrogeanu-Gherea, N. Iorga, E. Lovinescu, Mihail Dragomirescu, Const. Mille
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
sublinieze schizoidia care pare să-l fi sfîșiat pe acest om. Bineînțeles nu e vorba despre un diagnostic, ci doar despre o observație asupra retoricii celor invitați să-și invoce profesorul sau prietenul. Trecem peste faptul că acest tip de dialectică a contrariilor intră într-o ordine retorică generală. De cîte ori este evocat cineva, aflăm că a fost și așa... dar a fost și opusul... în cazul lui Mircea Zaciu, "contradicția" nu este o simplă formalitate. Iar această dedublare a
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
finalul căreia se găsesc: �A magic Mitteleuropa - that is the name suggested by the authors of the European South-East who, by means of magic and poetical procedures, tend to restore a new Center." Aceasta este cheia titlului: Mitteleuropa periferiilor - permanenta dialectică a Centrului prin excelență, Viena, cu marginile sale și propriile lor (noi) centre, cărora le vine greu să-și asume interdependența. între Dunăre, Carpați și Marea Neagră sînt mai cunoscuți Ginzberg și René Char decît româno-sîrbul Vasko (Vasile) Popa, căruia C.
Scurt popas în lumea de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15314_a_16639]
-
subiective dindărătul documentelor oficiale. Din interviul cu Maurice Nadeau, critic și istoric literar al suprarealismului, angajat în prezent în câmpul fluctuant al editării de carte, pierzând bani cu autori actuali buni și necunoscuți, câștigând bani cu cei premiați, transpare toată "dialectica" mișcării de azi a literaturii, (poate discursul cel mai riscant la publicare), și în general, a cărților, supuse unui proces de commodization, potrivit Lindei Hutcheon. Foarte interesant e și interviul cu Jean d'Ormesson, scriitor și academician francez, activând la
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
sens și fără convenții, din care nimeni nu mai pricepe mai nimic. El preferă să priceapă. Bine sau rău, lucrurile sunt discutabile - iar asta e bine. Cel mai important rămâne însă faptul că printr-o asemenea mișcare interioară, de o dialectică exersată, autorul își apropie actualitatea într-un mod mult mai real și mai autentic decât majoritatea celor care se instituie oficial drept actori și acționari ai ei - obținând, pe de altă parte, o deschidere maximă către interesele sale teoretice. Fiind
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
se pliază docila gândului insurgent. Căci despre asta e vorba în ultimă instanță în eseurile lui Călin-Andrei Mihăilescu, despre răspărul tipic postmodernist, despre manifestarea în scris a unui spirit incomod, demitizant. Regăsim în textele acestui volum toate preocupările gândirii contemporane: dialectica identitate-alteritate, problematică istoriei, analiza filologica, "textualista", a amănuntului politic, sindromul postcomunist și altele. Autorul este un nietzscheean, iar în eseurile sale, scrise într-un stil poetic ce amintește de cel al filosofului german (sau, mai aproape de noi, de cel al
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
Hokmah, Binah, Hesed, Din, Tiferet, Nezah, Hod, Yesod și Malkhut. Apoi, fiecare Sefirah are câte două "străluciri" (lustres), fiecare dintre ele acoperind câte cinci "spirite exemplare" înrudite. Ca atare, plasându-l în această schemă complicată, și bazându-se masiv pe dialectica internă a gandirii cabalistice, Bloom îl face pe fiecare geniu în parte să dezvăluie ceva esențial despre divinitate. Dacă, până la urmă, noi oamenii putem avea vreo formă de acces la natura divină, acest lucru este făcut posibil, în opinia lui
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
închid/muzica primului sărut/ marea - purtătoarea urmelor noastre" sau „uită-te la mine, iubește-mă/ nu sînt o statuie/ pot coborî în mîinile tale"), Dan Bogdan Hanu scrie un text de prezentare într-o păsărească demnă de Prețioasele ridicole: „O dialectică a imploziilor domină această poezie la suprafața căreia nu transpar decît palide mutații, dar în interiorul ei se acumulează, cu fluiditate infernală, remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice" (p.53). Dintre criticii care au girat cu semnătura lor lipsa de
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
încheie prima parte a Corpului, cu un pasaj cu exact aceeași temă de reflecție se deschide romanul Anglia, Anglia al lui Julian Barnes. Britanicul "rezolvă" problema în doar 2-3 pagini cu multă ironie și trage mult folos epic din această dialectică: care e prima ta amintire? Cărtărescu face din această întrebare fatică un subiect al retorismelor pe mai bine de 10 de pagini. O lipsă de măsură care oricîte justificări literar-fundamentaliste și-ar găsi, nu va putea niciodată răspunde nedumeririi unui
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
se dezvăluie arborescent, prin studiu. "Paradoxala" afirmație a lui G. Călinescu că marii creatori nu au biografie este doar punct de sprijin și de lansare pentru modularea acestei verticale din exprimarea călinesciană referitoare la biografie, cu treceri de la mitologie la dialectică, cu implicarea "conștiinței istorice", a "imaginației" și "inteligenței" "critice", pentru ceea ce el numește "obiect de biografie". Toate evocările împletite cu analize ale acestui câmp de-a dreptul magnetic de idei sunt mijloace de referință prin regăsiri concrete ale lui Eugen
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]