1,929 matches
-
Geoană și face pe internaționalistul! Păi, cu așa patrioți, de ce naiba ne mirăm că timp de cincisprezece ani pesedeii au fost campionii lozincii ,Nu ne vindem țara!", dar n-a mai rămas piatră pe piatră în regatul lor de drept dialectic călărit ca la cursele de cai. Dac-ar fi fost vorba de oricare alt domeniu, poate c-aș fi avut vreo umbră de îndoială privind afirmația președintelui. Dar cel care-a vorbit a fost, cu siguranță, nu neexperimentatul șef de
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
cititor Nu-mi aduc aminte să îl fi înjurat pe Bucurenci. Doar l-am criticat. Așa cum te critic și pe tine, fără să te numesc mitocan și fără să te trimit nicăieri. Trebuie să remarc totuși că nu ești tocmai dialectic în afirmații. Că îl citesc 7000 de înși pe Bucurenci e irelevant. Important e cu ce părere rămân. Că sunt două duzini care îl înjură e iar irelevant în condițiile în care 2 1/2 duzini ar reprezenta numărul total
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
comandat chinezului, Ion Barbu ar fi fost în stare să edifice la Luvru un OU DOGMATIC... Pe care poetul bucureștean, atât de apropiat lumii lui Brâncuși, îl definește de la bun început ca pe un Palat de nuntă și cavou. Dualitate dialectică esențială. Un Memento drastic aruncat lumii moderne: sic transit gloria mundi... îmi vine greu să pretind despre piramidă că ar fi și ea un cavou banal. Deși, Faraonul, proprietar și peste Transcendent, făcu totuși din miezul piramidei un loc de
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
moderne: sic transit gloria mundi... îmi vine greu să pretind despre piramidă că ar fi și ea un cavou banal. Deși, Faraonul, proprietar și peste Transcendent, făcu totuși din miezul piramidei un loc de veci, un sălaș al Morții, centrul dialectic al devenirii și dispariției, porți amândouă deschise către învierile ulterioare. La plural, neapărat. Spre a le deosebi de mistica ideologiei creștine, ideală, sustrasă concreteței materiale cu zei specializați din toate regnurile animale, în mod democratic. în loc de piramidă, așadar, un Ou
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
spre birocratic, comercial, amuzament. I se dă omului de lucru pe cele mai ciudate și tentante tărâmuri, astfel încât, la bilanț, constată că a obosit și a îmbătrânit colecționând doar o grămadă de lucruri inutile. Se mizează probabil pe celebra zicală dialectică cu acumulările cantitative. Stau oamenii înțepeniți în fața calculatoarelor, cu mâinile încleștate pe șoricel, și prin fața ochilor li se perindă curgând de jos în sus sau invers, mii de linii, mii de pagini și milioane de date. Oricum, creierul nu le
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
Gheorghe Grigurcu Spre deosebire de o sinteză surprinzător parțială, reflectînd o desconsiderare a orizontului spiritual ca și a factorului estetic, alcătuită de un important teoretician al "ideilor literare", Virgil Nemoianu promovează o înțelegere cu adevărat globală a criticii literare, "cîmp de joacă dialectică a multitudinii de impulsuri socio-culturale, terenul acțiunii și al creativității". La ora de față, critica literară, în perspectivă mondială, se orientează "spre o intertextualitate cu științificul și cu religiosul". Dacă unii cercetători precum Michael Serres, Katherine Hayles, Frederik Turner, William
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
rostește încrederea în soluția pluralistă drept corolar spiritual al sistemului democratic, unica bază rezonabilă a libertății: În ansamblu mă găsesc de partea unui mod de filosofie istorică în care pluralismul supradeterminării (al cauzelor multiple) alcătuiește o morfologie culturală, un joc dialectic al valorilor religioase și economice, intelectuale și politice, toate laolaltă înfruntîndu-se dar și colaborînd, în și prin acest joc constituin-du-se viața indivizilor, ca și viața grupurilor. Aceasta e, firește, însăși realitatea, după cum o pot eu înțelege. Iar în acest sens
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
ci în interacțiune cu altele, că n-au, prin urmare, decît o semnificație relativă, prinse în fluxul cultural firesc al afirmației și negației. Se cade a înțelege că de pildă, "deconstrucția sau feminismul sau postcolonialismul sînt manifestări critice aflate în dialectică tensiune cu forțe critice adverse". Așadar "multiplicitatea pluralistă" a culturii nu exclude spiritul critic, ci, dimpotrivă, îl activează, raportîndu-se la acesta ca la o condiție sine qua non a existenței sale. Revenin astfel la natura democratică (tipic americană!) a așa-
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
său politic: "Discurs internaționalist, neobolșevic deci "politic corect" (curierul conservator.com); Era atunci o vreme în care politic corect era să se vorbească despre proletarii daci asupriți pe nedrept de imperialiștii romani" (negura.go); "în final, se configurau nivelele, evident dialectice, ale procesului "politic corect" al creației" (interval.tripod.com). Nuațele semantice diferite ale folosirii sintagmelor în cauză ar merita o discuție aparte. Oricum, edițiile viitoare ale dicționarelor românești generale nu au cum ignora această productivitate lexicală și sfera ei de
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
puțin aplicabilă azi, cînd distincția înalt/ trivial nu mai este ce era pentru moderniști. Adorno consideră din start că există o industrie a conștiinței și că întotdeauna cultura este o anomie, încît arta și cultura se află într-o relație dialectică. Să presupunem că este adevărat că, într-o cultură de masă ca a noastră, cea mai bună poezie va fi întotdeauna antagonistă într-un fel și trebuie să se constituie automat într-o critică - deci că poezia este o formă
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
refuzul de a crea, de a exista prin cultură. Invitația la maturitate e singura modalitate de salvare a culturii române în plină și reală criză". Dacă Virgil Ierunca n-a pus atunci, fățiș, accentele politice ale crizei semnalate, probabil din dialectice rațiuni, ele apar pe deplin în textele lui Ion Caraion, publicate, ca și mai multe alte intervenții ferme ale "criziștilor", în Jurnalul de dimineață. Poetul înfățișează cu fior tragic jugularea libertății care a început odată cu ocuparea țării de către soviete. Laitmotivul
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una rămîne misterioasă și aproape subversivă: în textul din 1930 răul eminescian "era" o criză de creștere; în cel modern, apare în schimb - ca o ironie - prezentul: criza de creștere e. Compararea
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una rămîne misterioasă și aproape subversivă: în textul din 1930 răul eminescian "era" o criză de creștere; în cel modern, apare în schimb - ca o ironie - prezentul: criza de creștere e. Compararea
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
Cristian Măgura Gnosticismul și-a pus întrebarea de unde vine răul? În spatele acestei curiozități era dorința de a face din cunoașterea răului o știință la care se poate ajunge prin mijloace dialectice, speculative. Prin Variațiuni pe tema răului, Lucian-Claudiu Amoran nu cade în această ispită pentru că povestirile sale sunt mai mult niște deschideri de diafragmă fotografică spre viață, fără pretenții hermeneutice (poate și din cauza formației de jurnalist). Cu acest ultim volum de
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
pragmatici - pun obediența în sarcina Orientului. Asta nu este nicidecum o tendință de dreapta. Pentru că întâlnim astfel de idei nu numai la premierul Berlusconi, ci și la oameni cu puternice filiații de stânga. Petre Pandrea, de pildă, scrie în Criminologie dialectică editată în 1945: " Concepția vedică a Dreptului, exprimată atât de paradoxal, rezumă diferențierile între raționalismul juridic european și iraționalismul juridic oriental". Concluzia îi este dictată de un valoros text sanscrit: "Dreptul și Dreptatea nu umblă pe uliți să strige: Iată
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
asta, bineînțeles, te-a impresionat... M.P.: Da, m-a emoționat. D.P.: Te-a și influențat? M.P.: Ar fi fost bine să mă influențeze Caragiale, cea mai strălucită inteligență pe care a dat-o vreodată cultura română. El avea un spirit dialectic excepțional, era recunoscut de Dimitrie Gusti și de alții ca dialectician genial, era un spirit etern socratic. Dar nu cred că eu sînt o materie destul de bună pentru el. Oricum, ceva trebuie să fi schimbat el în mine... D.P.: Cartea
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
nu se baza pe un text scris, ci de unul dictat de profesor. Cred că în acel caz - un text vorbit, notat personal, învățat personal, reprodus fără a mai privi notițele... - ideea de copiat se pierdea cu totul. În hățșurile dialectice ale raporturilor scris / oral, profesor / sursă, ideea de copiere se rătăcea... Logic, un învățămînt care cere copierea și reproducerea exactă a unor texte devenite folclorice nu poate în același timp condamna această practică. Ani de zile, la materia numită literatura
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
spus. Cei ce au rămas sunt îndemnați să se comporte echidistant, pe însuși modelul președintelui republicii. Până mai ieri, tot românul avea radio/televizor, dar nu plătea taxe. De mâine, va fi exact invers, într-o răsturnare de situație perfect dialectică. Se mai vântură zvonul că aceia care nu au aparate de radio vor fi înzestrați cu ele, pe gratis, de la stat o șansă pentru o industrie națională în stare de dezastru, dacă nu un nesperat noroc pentru importatorii mai iubiți
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
Woillard (sax bariton) reprezintă interfața dintre trecut și prezent, iar Bertrand Peigne (sax sopran) și Laurent Blanchard (sax alto) constituie noile fișiere ce întregesc un soft fiabil și competitiv. O formulă, i-aș spune, matematică prin voluptatea cu care particularizează dialectic orice abordare interpretativă ori prin voința statornică de a generaliza metodic o anume schemă de program, dispusă hamiltonian, pe un registru foarte amplu de gusturi și orizonturi de așteptare. Așa se face că ,Emphasis"-ul este astăzi adeptul spectacolului total
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
o situație insolită, căreia trebuie să-i supraviețuiască. Cele două straturi ale scriiturii sunt într-o permanentă dinamică, rotite de ochiul polimorf al autorului care repartizează - printr-un dozaj nu întotdeauna reușit literar - lirismul, ironia, discursul emfatic și pe alocuri dialectic, filmul interior al personajelor cu necunoscute ce schimbă ecuația și dimensiunea insolitului. Viziunea arhitectonică a autorului, sfidătoare a monotoniei, a structurilor clasice, nemișcate este oglindită în planul urbanistic al lui Nic Benga, personajul din Structuri cinetice. Originalitatea demersului scriitoricesc este
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
este catastrofală: pierderea spirituală a acestuia. Ca urmare, adolescentul nu va mai fi preocupat de ora de Religie, considerând-o prea moralizatoare, și va căuta alți profesori deschiși la dialog. Problema este că unora dintre dascălii formați în perioada „materialismului dialectic și științific“ le lipsește calitatea de bază: credința. Vorbind despre acest lucru, nu putem să nu subliniem că, pentru a contura la alții o cultură spirituală solidă, Profesorul de religie trebuie să o dețină el însuși și să o practice
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
spuse el, de ce nu și patruzeci și cinci, de ce nu și treizeci sau chiar douăzeci? Dumnezeu admise din nou. - Dar chiar zece drepți ar fi destul, ba chiar cinci, sau trei, nu-i așa?, se tocmi mai departe cu abilitate dialectică Abraham, care, în afara umanismului, cunoștea și paradoxul grămezii. Mai ales că nu este cu putință ca, din aceia zece rămași, cu toții să fie niște păcătoși - de pildă copiii? Dumnezeu mormăi ceva și admise după o ezitare. - În sfîrșit, spuse Abraham
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
grav prejudiciat, dacă nu anulat. Ceea ce face să apreciem cercetarea în cauză ca pe o operă cu precădere cvasimemorialistică, posedînd îndreptățirea unei pledoarii pro domo, dar în plus ea înfățișează și o substanță bogat informativă ca și o remarcabilă tensiune dialectică. Apreciere ce-o facem în pofida faptului că ne disociem, în planul strict al opiniilor literare, de o sumă de afirmații ale lui Lucian Valea. Acest scriitor adînc vitregit de soartă adoptă postura cabrată a unui patriotism ardelean care, în condițiile
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
semnate de domnii Marco M. Katz și Alexandru Florian (vezi „România literară”, nr. de față, pg. 21) n-ar trebui să spun decât: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!” Însă după ce, în sinea-mi, i-am iertat pe loc, demonul dialectic a năvălit cu întrebarea insidioasă: „Dar dacă știu?” Într-adevăr: dar dacă acești domni știu la perfecție să apese clapele a ceva ce noi credem că e pian, dar în realitate e o mașinărie infernală?! Înțeleg obligația unor organizații cum
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
Bănulescu, din Cartea de la Metopolis, Constantin I., care se obstinează în a reinventa totul, în a se comporta inaugural aidoma unui Robinson descălecat în insula unei culturi aflate în stadiul său infantil. Să menționăm că în această perspectivă a relației dialectice dintre modelul sincron și succesiunile diacroniei se cade sever amendată și prezumția de originalitate absolută a grupurilor de avangardă, a căror alergie manifestată față de tradiție nu e decît un simptom de inadaptare culturală. În spațiul culturii înțelese ca o întrețesere
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]