355 matches
-
ciori, sau ne hârțoiam de-a războiul între noi”. Am zice că se poate pleca de acasă pentru a călători spre sine. Călătoria aduce elemente de cunoaștere ținând de istorie, geografie, demografie, tradiții culturale, zoologie, botanică. Ca pasionat de carte, diaristul nu pierde ocazia de a se informa asupra cărților și autorilor din țările vizitate. În mod memorabil, în Panama printre cele 15 cărți ale poetului și scriitorului A.M. Franco identifică una cu titlu paradoxist: „Povestiri și Antipovestiri”. Eul călător se
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-lumea-unui-paradoxist-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
în plan intelectual o reprezintă exercițiul prezenței în locuri cu climă diferită. Pe lângă amintirile culturale, cu fundal de învățătură, din Panama este adus în jurnal un eveniment marcant: mușcătura șarpelui mantaralla. Intrând în apă în zona plajei Playa Vera Cruz, diaristul este mușcat de șarpe și consemnează: „Până acum, în viața mea, fusesem mușcat doar de țânțari și viespi. Iată-mă mușcat și de animale exotice în țări tropicale!” Examinat sub aspect practic, jurnalul este un excepțional ghid: în ce privește traseele, costurile
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-lumea-unui-paradoxist-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
este impresionantă, de la distincția dintre „idioritmic” și „chinovial” și până la arta descrierii fiecărui schit, ci în penuria creștină a spiritului care poartă armătura. Autorul nu este în duh, și de aici tot marasmul. Este o stinghereală de cavou în sufletul diaristului, chiar dacă la exterior hazul este în toi. (Sorin Lavric). Neavând organ pentru dimensiunea sacră, Dan C. Mihăilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să-l aducă în condiția de degustător discret al tentelor nevăzute. Până la
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398681676.html [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
lume fatal supusă discontinuităților de tot felul, poveștile rămân singurul conectiv” (p. 54). Acest al doilea jurnal permite literaturizarea și nu se mai concentrează pe „regăsirea de sine”: Aici se dă curs unor experiențe livrești și, uneori, îl vedem pe diarist „rătăcit în labirintul livresc” (p. 115). Dincolo de această raportare a eului la imaginar înregistrăm și preocuparea raportării eului și alterității la persuasiune. Se constată că „omul contemporan” este „vulnerabil în fața formelor de persuasiune, între care publicitatea ocupă primul loc” (p.
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-m-popa-cum-se-comunica-sfiala-si-devotiunea-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
unor „peregrinări prin locuri consacrate de întreaga istorie culturală” (p. 205). Peregrinarea aduce eul în situația de a se poziționa și repoziționa. Astfel, rulând contextul, el își poate radiografia din variate unghiuri „identitatea reală” (p. 190). Cu tot efortul, privirea diaristului nu se poate imuniza la livresc. Idealul cunoașterii directe, fără a fi maculat, rămâne irealizabil. Nu numai privirea este impregnată de cunoaștere, întregul comportament poartă această amprentă, inclusiv „actul lecturii” apare ca „modalitate de cunoaștere” (p. 191). Cu toate acestea
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-m-popa-cum-se-comunica-sfiala-si-devotiunea-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
Ce-a de-a doua convenție reține ca situație specifică adresarea realizată de scriitor prin intermediul operelor sale. În jurnal sunt mobilizate două existențe. Ele se exprimă în cadrul unuia și aceluiași discurs prin intermediul unui mesaj existențial modulat social și ficțional. Cuvântul diaristului („jurnal”-istului) are o dublă rezonanță și un conjugat efect: în viață și în literatură. Figura spiritului creator se individualizează prin seriozitatea - autenticitatea ce derivă din existența în ordinea realului și prin relativitatea opiniilor indusă de încadrarea în literaturitate. Diaristul
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/jean-bailesteanu-jurnal-de-caractere-si-stiluri-existentiale-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
diaristului („jurnal”-istului) are o dublă rezonanță și un conjugat efect: în viață și în literatură. Figura spiritului creator se individualizează prin seriozitatea - autenticitatea ce derivă din existența în ordinea realului și prin relativitatea opiniilor indusă de încadrarea în literaturitate. Diaristul este o ființă cu o dublă existență, ce se exprimă într-un limbaj dublu și care acționează în două planuri (în viață și în literatură). Pe de altă parte, acest statut de emisie oferă lectorului posibilitatea de a parcurge textul
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/jean-bailesteanu-jurnal-de-caractere-si-stiluri-existentiale-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
amator” și că cel care redactează un jurnal „se oprește în marginea artei”. Complementar, E. Simion (el însuși autor de „jurnale”) evidențiază că în acest tip de scriere „nu suntem în întregime nici spontani și nici inocenți” și accentuează: „Condiția diaristului este să sfideze codurile discursului literar, dar, în secret, nu face decât să inventeze un discurs bazat pe libertățile scriiturii”. În poetica acestei forme literare, E. Simion constată drept specific faptul că „indiferent de mediu și epocă, diariștii trec sistematic
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/jean-bailesteanu-jurnal-de-caractere-si-stiluri-existentiale-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
accentuează: „Condiția diaristului este să sfideze codurile discursului literar, dar, în secret, nu face decât să inventeze un discurs bazat pe libertățile scriiturii”. În poetica acestei forme literare, E. Simion constată drept specific faptul că „indiferent de mediu și epocă, diariștii trec sistematic (...) prin dezgustul de viață” - taedeum vitae. Dezgustul de viață, pe care-l putem particulariza în spleen (Baudelaire), greață (J.P. Sartré) sau „lehamite” românească, îl întâlnim la Jean Băileșteanu sub forma refuzului fătărniciei, ipocriziei, atât în viață, cât și
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/jean-bailesteanu-jurnal-de-caractere-si-stiluri-existentiale-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
ciori, sau ne hârțoiam de-a războiul între noi”. Am zice că se poate pleca de acasă pentru a călători spre sine. Călătoria aduce elemente de cunoaștere ținând de istorie, geografie, demografie, tradiții culturale, zoologie, botanică. Ca pasionat de carte, diaristul nu pierde ocazia de a se informa asupra cărților și autorilor din țările vizitate. În mod memorabil, în Panama printre cele 15 cărți ale poetului și scriitorului A.M. Franco identifică una cu titlu paradoxist: „Povestiri și Antipovestiri”. Eul călător se
Florentin Smarandache: „Vizitez şi învăţ”, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-vizitez-si-invat-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339532_a_340861]
-
în plan intelectual o reprezintă exercițiul prezenței în locuri cu climă diferită. Pe lângă amintirile culturale, cu fundal de învățătură, din Panama este adus în jurnal un eveniment marcant: mușcătura șarpelui mantaralla. Intrând în apă în zona plajei Playa Vera Cruz, diaristul este mușcat de șarpe și consemnează: „Până acum, în viața mea, fusesem mușcat doar de țânțari și viespi. Iată-mă mușcat și de animale exotice în țări tropicale!” Examinat sub aspect practic, jurnalul este un excepțional ghid: în ce privește traseele, costurile
Florentin Smarandache: „Vizitez şi învăţ”, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-vizitez-si-invat-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339532_a_340861]
-
judecate de juriu. Nici censura, nici o altă măsură preventivă pentru aparițiunea, vinderea sau distribuțiunea ori-carei publicațiuni nu se va putea reînființa. Pentru publicațiuni de jurnale nu este nevoe de autorisatiunea prealabilă a autorității. Nici o cauțiune nu se va cere de la diariști, scriitori, editori, tipografi și litografi. Presă nu va fi supusă nici o dată sub regimul avertismentului. Nici un jurnal sau publicațiune nu va putea fi suspendate sau suprimate. Autorul este respundetor pentru scrierile șele, era în lipsă autorului sînt respundetori sau girantul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132890_a_134219]
-
tulburări urinare și disfuncție erectilă. În 1844, D'Este a început să folosească un scaun cu rotile. În ciuda bolii sale, el și-a păstrat o viziune optimistă asupra vieții. O altă descriere timpurie a sclerozei multiple a fost oferită de diaristul britanic W. N. P. Barbellion, pseudonim al lui Bruce Frederick Cummings (1889-1919), care a ținut un jurnal detaliat al bolii de care suferea și al luptei sale cu aceasta. Jurnalul său a fost publicat în 1919 sub titlul "Jurnalul unui
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
evenimente climaterice sau personale. O variantă a acestora sunt "jurnalele literare", de obicei jurnalele intime ale unor scriitori, care formează o aparte a genului memorialistic. Acestea sunt o formă a scrisului autobiografic, o înregistrare regulată a activităților și reflecțiilor unui diarist. Dacă a fost scris doar pentru uzul scriitorului, el face acest lucru cu o sinceritate care este improbabilă în jurnalele scrise pentru publicare. În limba română, termenul păstrează o legătură cu „jour”, în timp ce termenul englezesc "diary" are un ascendent în
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
care evenimentele personale ocupă un spațiu mai mare decît cel consacrat acestor tranzacții comerciale.Jurnalul ca specie literara a început să înflorească în perioada Renașterii, cînd importanța individualului a început să crească. Pe lîngă puterea lor de revelare a personalității diaristului, jurnalele au o importanță enormă prin materialul socio-istoric pe care îl stochează. "Journal d'un bourgeois de Paris", ținut de un preot francez anonim din 1409 pînă în 1431 și continuat de altcineva pînă în 1449, de exemplu, este de
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
francezului Marquis de Dangeau (1638-1720), care se întinde din 1684 pînă la moartea acestuia. În limba română, "jurnalist" (spre exemplu "Jurnalul unui jurnalist fără jurnal", titlul celebrului jurnal al lui I. D. Sîrbu, publicat postum) circulă în paralel cu un barbarism, "diarist", calchiat din limba franceză și folosit, între alții, de Eugen Simion. Este posibil ca acest termen să se extindă și să devină un termen generic pentru autorul de jurnale. Jurnalele pot fi divizate în linii mari în două categorii: intime
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
politic, literar sau istoric. Ca observație generală, cei care scriu un jurnal sunt de obicei și cititori ai jurnalelor altor scriitori. Cu toate acestea, mai mult de 16.000 de jurnale au fost publicate de la inventarea tiparului și pînă azi. Diaristul englez John Evelyn a fost depășit doar de cel mai prodigios diarist al tuturor timpurilor, Samuel Pepys, al cărui jurnal se întinde de la data de 1 ianuarie 1660 și durează pînă la 31 mai 1669, înfățișînd viața londoneză, cu teatrele
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
sunt de obicei și cititori ai jurnalelor altor scriitori. Cu toate acestea, mai mult de 16.000 de jurnale au fost publicate de la inventarea tiparului și pînă azi. Diaristul englez John Evelyn a fost depășit doar de cel mai prodigios diarist al tuturor timpurilor, Samuel Pepys, al cărui jurnal se întinde de la data de 1 ianuarie 1660 și durează pînă la 31 mai 1669, înfățișînd viața londoneză, cu teatrele și viața de curte, viața familiei sale și activitatea biroului său naval
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
lung jurnal din literatura română, Gala Galaction, Eugen Lovinescu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Geo Bogza, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Octav Șuluțiu, Jeni Acterian, Arșavir Acterian, Petru Comarnescu, Alice Voinescu, Ion D. Sîrbu, Nicolae Steinhardt, Dumitru Țepeneag, Mircea Zaciu. Pe lista diariștilor români ar mai putea figura alte nume celebre, precum: Petre Pandrea, Eugen Ionescu, Camil Petrescu, Miron Radu Paraschivescu, Paul Goma, Nicolae Balotă, Mircea Cărtărescu și mulți alții. Au existat două momente speciale în istoria genului la noi. Primul autor de
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
lovește și pe alți confrați, care n-au ajuns încă în pușcărie: sociologul D. Gusti "pentru a-și duce existența lucrează la o cooperativă meșteșugărească din apropierea Capitalei, care confecționează jucării de cauciuc pentru copii". Soții I. E. Torouțiu se sinucid. Și diaristul notează plin de revoltă: "Iată ce face regimul comunist cu oamenii mari de cultură ai neamului românesc." Din pricina lipsurilor materiale, dar și amenințat de pericolul că va fi arestat și condamnat, începe să vândă ediții vechi, documente și colecții de
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
cap." Deși îl aprecia pentru multele lui merite, Carol I scade în ochii lui G. T. K., pentru că a voit să ne lase total străini de politica externă. Se referă desigur la Tratatul secret cu Tripla Alianță, semnat în 1883. Diaristul înregistrează agitația politică a acestor ani ai "neutralității", dezorientarea din ajunul intrării noastre în război, cu o armată slab înzestrată, condusă de un rege șovăitor, Ferdinand, care, urcat pe tron în septembrie 1914, trebuia să renunțe la sentimentele sale de
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
Artur Gorovei. "Mai bine aș fi murit mai înainte." (27 ian. 1941). începe războiul contra URSS, care lui G. T. K. i se pare "o mare aventură". Urmează ocupația rusească și instaurarea comunismului în România, un rol important, crede și diaristul nostru, care cândva îl sprijinise pe H. Tiktin în publicarea celebrului Dicționar, l-au jucat evreii. Ei "dețin toate posturile cheie în economie, cultură, viața politică și de stat", ceea ce "provoacă indignarea românilor" (27 aug. 1946). Vin avalanșele de arestări
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
e viu, dinamic, patriot. Astăzi, în ceasul cel mai grav al istoriei noastre, pentru că ne riscăm însăși existența noastră ca stat - Pamfil Șeicaru e trimis în misiune oficială." 21 în însemnările inedite din perioada 1945-1970, ca și în Jurnalul portughez, diaristul se indignează și ironizează viesparul politicianist, intriga și meschinăria, mediocritatea și suficiența acestei lumi. Politicienii din exil îi provoacă dezgust și deznădejde. Plutește în atmosfera coloniei românești din exil o atmosferă electorală. Lupta contra clanului Buzești are toți sorții de
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
și cu spirit de cucerire, ci pentru restabilirea ordinii, fără a lovi în drepturile și libertățile câștigate prin revoluție, fără nici o pornire împotriva vreunei naționalități sau religii." La 24 ianuarie 1918, Basarabia își proclamă independența în afara Federației Ruse. Deși concis, diaristul descrie, și el emoționat, entuziasmul popular: "...a fost o mare serbare pe strade. Sărutându-se românii între ei, Brătianu (generalul comandant al trupelor române (n.m.) plângea la telefon de bucurie." Curând, la 27-28 martie, Sfatul Țării hotărăște unirea provinciei dintre
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
speranța că va fi ministru într-un eventual guvern Racovski. Autoritățile române îl pun sub urmărire. E semnalată și eliberarea lui G. Topîrceanu la 5 febr. 1918 din prizonieratul în Bulgaria, datorită intervenției lui C. Stere. Figura cea mai antipatică diaristului este Duiliu Zamfirescu. Numit comisar al guvernului, (Averescu în Basarabia) Gh. Gh. M, e convins că "va compromite chestiunea". Mai târziu, vine știrea că atitudinea arogantă a fostului diplomat "ne produce nemulțumiri; cheamă cu degetul pe primul ministru, nu se
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]