173 matches
-
ar fi fost pedepsită la școală, ne asigură ea și implicit G.Călinescu. Ștefan Gheorghidiu e un student cu lecturi filosofice, dar și literare. Tras în piept de unchiul rapace, în legătură cu interpretarea unui testament, el găsește puteri să compare situația diatei cu obscuritățile lui Kant, care e dificil din exces de preciziune. Tot el îi face nevestei un curs scurt de filosofie în patul conjugal, scenă rămasă de pomină. Apoi se miră că ea îl părăsește pentru un ins mai primitiv
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
exprimă dorința ca opera să nu-i fie niciodată publicată între granițele Austriei, în semn de aversiune față de o cultură în mijlocul căreia respirase cu aceeași tensiune cu care o urîse. Noroc cu înțelepciunea rudelor și cu luciditatea mandatarului doleanțelor din diată, apropiații ignorîndu-i ultima răbufnire de capriciu scriitoricesc, drept care opera lui Bernhard poate fi citită în toate colțurile vorbitoare de germană din Europa. Și acum opera. De un talent indubitabil, a cărui expresie a prins contur cu precădere în romane, Bernhard
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
mai ales tentativa de a-l păcăli pe cel care îl luase tovarăș la parte. Însă pe individul de care fac vorbire, pe călcătorul de cadavre, l-a mituit cu o sumă imensă ca preț al complicității, lăsându-i și diata îngropării adevărului, inclusiv la propriu, în schimbul a nenumărate avantaje și grase sinecuri, începând cu funcțiile rămase pe marginea mormântului și sfârșind cu ”gândul” de a fi magnat de presă, de care acum s-a ales praful, ca de altfel de
PRESA CA AFACERE VERSUS DEONTOLOGIE ȘI INVESTIGAȚII [Corola-blog/BlogPost/94194_a_95486]
-
ISTORICĂ Prima atestare documentară a localității datează din anul 1431, când domn al Țării Românești era un pretins fiu al lui Mircea cel Bătrân, Alexandru Aldea (1431-1436ă. Informația aceasta provine dintr-un document târziu din secolul al XVIII-lea. Astfel, Diata Elinei (Eleneiă Cantacuzino, soția marelui postelnic Constantin Cantacuzino, arată "[...] împărțeala casei sale și zice că din Breaza jumătate de sat cu vecinii 240 cum s-a văzut la mâinile boierilor stăpâni, se vedereză că sunt 236 ani de când merge stăpânirea
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
La 19 iunie 1622, moșia Breaza avea patru proprietari: boierii Filipești, negustorul Ghinea, jupânul Gligorie și Elena din Mărgineni. Aceasta din urmă a lăsat partea ei de avere fiicei sale, Elena (Elinaă, devenită prin căsătorie Cantacuzino, fapt amintit și de diata din 1667-1668. După moartea marelui postelnic Constantin Cantacuzino, soțul Elinei, în 1663, moșia Breaza a rămas mai departe în stăpânirea vădivei postelnicului Cantacuzino. După moartea acesteia, la 2 martie 1687, fiul săi Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești (1678-1688), a
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
postelnic Constantin Cantacuzino, soțul Elinei, în 1663, moșia Breaza a rămas mai departe în stăpânirea vădivei postelnicului Cantacuzino. După moartea acesteia, la 2 martie 1687, fiul săi Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești (1678-1688), a „stricat” de mai multe ori diata și a împărțit moșia după bunul său plac. Partea sa de moșie la Breaza a rămas în stăpânirea fiului său Gheorghe Cantacuzino. O altă parte din moșia Breaza a aparținut lui vel aga Matei Cantacuzino, care a lăsat moștenire după
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
secolului al XVIII-lea, în perioada 1747-1775 se fac noi modoficări în stăpânirea moșiei Breaza. Astfel, la 28 ianuarie 1747, Constantin Folipescu, fost vistiernic, a vândut Mănăstirii Mărgineni, partea lui de moșie pe care o stăpânea în Breaza. Ulterior prin Diata Maricăi Filipescu din 1 octombrie 1754, boierii Filipești ies definitiv din rândul stăpânilor moșiei Breaza. Doi ani mai târziu, un urmaș al boierului Ghinea a pus drept zălog partea lui de moșie la Breaza pentru suma de 250 taleri. Este
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
de bărcuțe. în Lilliput însă domnește secta celor care insistă să spargă ouăle, în mod nenatural, la capătul ascuțit. Rezultat: război total, de exterminare, fără milă. Pe când îmi spărgeam, tacticos și uman, oul la capătul mare, savurând momentul desprinderii ime diate a jumătate din fina platoșă albă, am văzut-o cu iri tare întristată cum reface aceleași mișcări absurde: mai întâi bătea oul în masă mărunt-mărunt pe toate părțile, metodic, repetat, insistent, până ce coaja deve nea aproape o pulbere fină; după
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
părerilor de rău" ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a "cîntării" Pămîntului sau a "glasului" Crucii pe care a fost răstignit Mîntuitorul. Alături stă pietatea împletită cu simț gospodăresc a omului de rînd (sursa de inspirație fiind probabil "diata" lui Anton Pann), pentru ca, apoi, să vină la rînd sfîșierea modernă, alternînd îndoielile, negațiile, "demistificările", anxietățile și freneticele elanuri 26. Inegal în plan estetic, mizînd prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul cuprinde și cîteva pasaje ce vexează bunul
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
lacrimă/ se rostogolește/ pe obrazul timpului / omul pieton/ traversează orb/ strada/ care se cheamă/ Akeron”. Trecerea în lumea de dincolo acutizează senzațiile, apropierea „pragului” determină trăirea frenetică a ultimei șanse și radicalizează pulsiunile inspirației. Poetul recuperează o întreagă tradiție în „diatele” sale („îți las ție moștenire această magie/ a transformării cuvintelor/ în ființe dragi/ în animăluțe de companie”) și în poemele de învățătură către neștiutul urmaș („Îți scriu neștiutule/ această misivă/ poate o vei citi cândva/ nu mă demoniza excesiv/ dacă
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
respective, ceea ce face din întreprinderea sa „prima ediție integrală din lume a operei villonești”. Pînă la acest final apoteotic, sînt de consemnat cîteva etape. Mai întîi, apariția în 1958, la Editura Tineretului, a volumului intitulat Opurile magistrului François Villon, adică Diata Mare și Lăsata, Adaosul, Gergul și Baladele, altfel spus (aflăm din Nota asupra ediției)“ numai o parte a celor peste 3000 de versuri cît numără opera poetului”. Se înșală cine ar crede că va regăsi aceste tălmăciri în ediția ieșită
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
așa trai, dar cea mai mică / Se dovedise fără frică Și-a hotărât că a sosit / Timpul în care-i potrivit Să pună capăt la necaz, / Să-i facă soacrei pe obraz. Și să împartă, totodată, / Averea ei, printr-o „diată”. Peloc, un plan a conceput / Și iată-apoi ce a făcut: „Cumnatelor, precum se știe” - / A zis ea când s-au dus la vie Și singure s-au pomenit - / „Cu soacra nu-i chip de trăit! O cale vreau ca să cătăm
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
și diaconi care trebuiau să cunoască scrisul și cititul din cărțile sfinte în limba slavonă, apoi în limba română, începând cu secolul al XVIIlea, în satul Fruntești erau gospodari care știau carte, scriau singuri acte de vânzare-cumpărare, de danie și diatele (testamente), semnau în scris și aplicau și pecetea proprie, asemenea boierilor. Un document din 18 aprilie 1648, de la domnitorul Vasile Vodă Lupu îl arată pe popa Andronic din Fruntești și pe preoteasa Maria care cumpără de la mai mulți răzeși din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Aqanasiou, H katoch en Makedonia - H drasiV thV Boulg arikhV propagandaV, Qessalonikh, 1950; Andriwth Nikolaou, To omospondiako kratoV twn Skopiwn kai h glwssa tou, Qessalonikh, 1988; Makrn Ar. To yendomakedonikon KratV twn Skopiwn, Qessalonikh, 1971; Hlia K. Markou, Istorikh alhqeia diato makedonikon, Aqhna, 1998. [16] Nicolae Iorga, Bizanț după Bizanț, București, 1972. [17] Vasile Tatakis, La philosophie byzantine, Paris, 1949; Paul Evdokinov, Ortodoxia, București, 1996, p. 40. [18] Vasile I. Macedoneanul a publicat un manual de drept bizantin (879 și 886
MATERIAL – STUDIU DE SINTEZĂ. DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ÎN SUD-ESTUL EUROPEAN. GEOPOLITICA ORTODOXIEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344368_a_345697]
-
exploratorul în stele necunoscute se confesează cititorului când sfielnic, când tunător: „Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte! Ah, dulce și ultimă primăvară! Prima îndoială a nașterii mele spre moarte, ultim copârșeu al poemului tandru, nescrisul, nepipăită diată a iubirii, nescrisă evanghelie a inimii, a întâmplării că sunt, a splendorii că ești! Iată-mă!” Poetul Theodor Răpan își manifestă, ca o constantă, intensitatea plăcerii de a scrie, de a crea: „Pe un perete de primăvară scriu. Scrijelesc omonimul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Sunt pe lume îngeri. Slabi și ei, si goi. N-au cu ce să-mbrace, nici măcar în pripă. Stau, în ger, de pază, celor în noroi, Și îi înveșmântă-n propria lor aripa. Sunt pe lume îngeri. Mică li-i diata. Nu au haruri, daruri să mai înfiripe. Stau în umbră celor ce au tot de-a gata , Si le-mpart , confetti, lacrimi din aripe. Sunt pe lume îngeri. Vii, dar ce bolnavi! Cancere divine - îngeri care țipă - Totuși, ei donează
GALS DE ÎNGERI ÎN ADVENT JIANU LIVIU-FLORIAN SUNT PE LUME ÎNGERI? de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355204_a_356533]
-
de carte a fost de 105. Demn de reținut este faptul că, la data când își făcea însemnările Teofil, acesta era tânăr. El va fi fost multă vreme dascăl al copiilor din Rucăr.De altfel, dintr-o însemnare făcută în diata lui popa Ochi din acest sat, la 4 decembrie 1741, el menționează următoarele: Și după ce au venit moșul mieu din Moldova, văzându-mă că am învățat cărticică, mi-au făcut și zapis ca să-l pomenesc". Deci învățătura de carte se
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355746_a_357075]
-
prea bunul, Sărea într-un picior - era șchiop - în Biserică Când intra un străin, și-i striga preotului: „Părinte! A mai venit unul!” Croitorul Lazăr și-a lăsat soția și fata. Șoferul Ticlea, de TIR, fiul, nora, nepoata, și toată diata. Blonda și frumoasa doamna Stela Alexe suferea de cancer, în Rai. A plecat. Într-o zi, i-a spus soțului, inginerul, zis Țiganul: Dragă, tu ce mai stai? Hai! A rămas fiica, Cerasela, cea nedrept divortață. Cu Ximena, fiica ei
STRADA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358411_a_359740]
-
guelfii cu ghibelinii, încît nu ne-am mira daca într-o bună dimineața am afla că șeful partidului roșu din Iași, d. Herșcu Goldner, a căzut jertfă virtuților sale civice în luptă c-un liberal moderat și că a lăsat diată scrisă cu cerneală roșie prin care îl însărcinează pe d. Gheorghian să-l urmeze în conducerea partidului roșu din Moldova, daca va voi să-mbrățișeze legea izraelită. E puțin întemeiată acuzarea pe care "Romînul" o face opoziției în genere, c-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al cetății Dâmboviței, solul lui Alexandru Bassarab UN CRAINIC ACTUL I CORNUL LUI DECEBAL (Sală gotică în cetatea Arieșului. În stânga în prosceniu tronul, în dreapta, jețuri, dispuse în semicerc) SCENA I SAS (intră) Așadar azi e ziua când și-a citi diata. De zece luni veninul mereu îi curge-n vine, Dar, tare în oțele, de zece luni trăiește... Încet se uscă-asemeni vânjosului stejar {EminescuOpVIII 70} Pe care-l roade cariul... dar cariul lucră-ncet, El trebui să pătrundă în orice-ncheietură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cioplit nici ei. E vorba despre mine... eu caut totdeuna Nu al Măriei Tale folos, ci pre al meu, Căci [mai] aproape-mi este cămașa decât haina... Eu zic numai, stăpâne, iertați-mi vorba proastă... Ci de-ar fi spus diata aceea, ia aceea: Roman Bodei să fie epitropul moșiei, Adică, cum s-ar spune, să fi fost eu acela, Eu aș fi spus: Stăpâne, deschide-ți bine ochii, Nu-mi crede-așa orbește, ci pipăie-mă bine Și vezi că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Doamne, de credeți cumcă Sas Nu-i șerbul cel din urmă și făr-de nici o treabă Dintre-ai Măriei Tale... de credeți cumcă ochiu-i Setos e de mărire, că n-a cunoscut bine Supunerea că este a lui firească haină, Rupeți diata asta... Căci greutatea ei Pe umărul meu cade și toat-a lui tărie A fost până acuma credința ce stăpânul O pune-n al meu suflet. ROMAN De! n-ai ce-i face gurii Făcîndu-ți tot sprâncene îți scoți odată ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rugăciune. În urmă iese toți, afară de DRAGUL și BOGDAN) [SCENA III] DRAGUL, BOGDAN DRAGUL (privind la Bogdan, vorbește singur ) Să-mi ospătez vederea cu arătarea lui... Așa de tânăr încă, cu chip așa de dulce... Nemulțumit se pare el de diata noastră Dar voi ca nici să știe de ce așa făcui... O ochii mei, sărmanii luminători ai feței, Se-ntind încet spre dânsul ca mâna făr' de trup Cu care al meu suflet l-apucă de departe; Îl pipăi cu vederea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochii copilului din fașă! Sas, ai ureche bună... auzi tu bine, bine? (El își aține urechea cu nerăbdare, ca și când ar auzi ceva) S[AS] Aud prea bine, [Doamne] [DRAGUL] N-auzi cumva un corn? (apart) Cum aș putea eu oare diata s-o răstorn? N-auzi nimic? Dar spune c-auzi. [SAS] Nimic n-aud. [DRAGUL] Grozav, grozav. El poate e prins de pe acum Și gâtul lui cel fraged sub sabie e pus. (strigînd) Sas! mergi de cheamă -ndată pe Roman
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O, milostive Doamne, femeia-n nebunie... Dar eu sânt cu credință, plecat îți sărut poala (el îngenunchie) Tu vezi toate acestea cum le văpsește boala, Iei altfel lucrul, Doamne, decum e [el]... Femeia Poate să spuie multe... Tu dă-mi diata ceea. [DRAGUL] Poftim. [SAS] S-ar fi putut să știu, stăpâne, că Bodei, C-o singură a mânii trăsură de condei A mânii aceștia, putea să fie-n locu-mi! Pe-un negru muc de pană să fie pus norocu-mi? Acuma
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]