41 matches
-
pilonii unui acord minor (do,mib,sol) în timp ce altistele - unul micșorat (fa,lab,si). Suprapunerea acestora și inclusiv a multifonicelor saxofonului (un acord de Re major) alcătuiesc scara minorului armonic, treptele a patra și a șasea existând în variantele lor diatonice cât și cromatice. Pe verticală rezultă un cluster alcătuit din sunetele de mai sus, dar pe orizontală vocile evoluează aproape tonal. Traseul dintre sunetele acordurilor este parcurs prin glissando, deci intonația netemperată se integrează la rândul ei acestui moment al
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
acest inventar de suite nouba transcrise și repertoriate în cele trei țări din Maghreb. Din cele 11 nouba ale repertoriului existent în Maroc, nici una nu este bazată pe moduri ce conțin micro intervale. Toate modurile suitelor nouba din Maroc sunt diatonice. Acest fapt este confirmat cu ocazia unui congres de muzică ce a avut loc în localitatea Fes, în anul 1969. Au fost fixate cu această ocazie scările modurilor constitutive ale corpus-ului marocan de suite nouba, în care nu există
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
ale corpus-ului marocan de suite nouba, în care nu există nici un micro-interval. Situația nu este identică în Algeria, unde există suite nouba ce se bazează pe moduri ce conțin micro-intervale. Totuși, majoritatea modurilor existente în muzica araboandaluză algeriană sunt diatonice, micro intervalele nefiind constitutive. Aceasta era situația la confluența sec. XIX și XX, conform cercetătorilor Delphin, Guin, Salvador-Daniel sau Rouanet <footnote citați de Christian Poché, p. 79, 80. footnote>). În cursul sec. XX, lucrurile s-au schimbat și influența muzicii
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
în muzica andaluză tunisiană de foarte multă vreme, primele transcripții realizate la începutul sec. XX atestând existența incontestabilă a acestor elemente provenite din muzica Orientului Apropiat. Totuși, la acea dată, în Tunisia existau încă suite nouba bazate pe scări modale diatonice. Ca și în cazul Algeriei, în decursul sec. XX, muzica importată din Orient prin intermediul canalelor mediatice a influențat repertoriul arabo-andaluz tunisian într-o măsură covârșitoare. Practic, astăzi este foarte greu de afirmat că în cadrul muzicii andaluze practicate pe teritoriul tunisian
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
cazul Algeriei, în decursul sec. XX, muzica importată din Orient prin intermediul canalelor mediatice a influențat repertoriul arabo-andaluz tunisian într-o măsură covârșitoare. Practic, astăzi este foarte greu de afirmat că în cadrul muzicii andaluze practicate pe teritoriul tunisian mai există moduri diatonice, lipsite de micro-intervale. Deși a suferit tot felul de influențe externe la nivelul structurii sale modale, domeniul pieselor din genul nouba este considerat închis, fiind un repertoriu istoric, un patrimoniu muzical moștenit, căruia nu i se pot adăuga sau sustrage
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
se produce o îndepărtare, o diluție a legăturilor muzicale cu Orientul originar. Se modifică - deși destul de greu - parametrii fundamentali ai structurii muzicii venite din Orient. Influențele artei muzicale gregoriene duc la dispariția micro-intervalelor, ajungându-se astfel la scări muzicale complet diatonice, similare modurilor gregoriene. Se schimbă de asemenea și structura poemelor, precum și felul în care sunt repartizate silabele pe sunete. Deși muzica originară din Orient era una preponderent giusto-silabică, în Al-Andalus ea devine extrem de melismatică, sub influența muzicii vizigote, fiind
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
footnote>), Ibn Bajja de Saragoza transpunând repertoriul muzical cântat provenit din Orient pe o arhitectură muzicală de tip vizigot. Structurile muzicale vizigote s-au dovedit a fi împrumutate din muzica gregoriană. Această teorie poate fi confirmată prin examinarea scărilor muzicale diatonice lipsite de micro-intervale, existente încă în muzica arabo-andaluză de pe teritoriul Algeriei. De asemenea, structurile muzicale modale ce se regăsesc în unele regiuni algeriene nu sunt organizate conform principiilor muzicii provenite din Orient, audiția acestor repertorii inducând o puternică senzație de
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
armoniei. Progresiile acordurilor armonice au adus mai mult modernism și diversitate mesajului decât era în unisonul gregorian<footnote Trăsăturile muzicii gregoriene sunt: muzică vocală, fără acompaniament instrumental, interpretare exclusiv bărbătească, desfășurată monodic, fără înveșmântare armonică sau polifonică pe structură riguros diatonică, în cadrul unui ambitus restrâns, cu o monotonie specifică ritmică, departe de a captiva prin atributele ei de expresivitate. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I, (București: Fundația Culturală Română, 1995). footnote>, reprezentând pentru biserica modernă un nou mod
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
se înfățișau într-o infinitate de variante (varietate stimulată, firește, și de limbajul netemperat), pe parcursul evoluției fenomenului muzical, selecția scărilor va ajunge pînă acolo încît la vechii greci și, ulterior, în Evul Mediu, de exemplu, vor rămîne doar modurile heptatonice diatonice, autentice și plagale. Asistăm deci la un proces de simplificare, continuat și în secolele următoare cînd vor fi consacrate cele două game ale sistemului tonal: gama majoră și gama minoră. De aici și pînă la dodecafonism nu a mai fost
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
de formă, de a contura imagini nuzicale pline de fantezie și vitalitate, de a valorifica plenar frumusețea limbajul armonic. Pe parcursul celor trei mișcări ale sonatei am apreciat claritatea și firescul cu care au fost conturate temele (de structură melodică diferită, diatonică ori cromatică, caracterizate prin salturi intervalice neașteptate), expresivitatea cu care a fost reliefat fiecare detaliu în parte, naturalețea și continuitatea cu care a fost condus discursul muzical, precum și efectele dinamice și timbrale rezultate din colaborarea celor două instrumente. În continuare
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
lumină filtrată de vitraliul istoriei, dar și al perspectivei. în sala "Alfredo Piatti" am auzit și zorii unor muzici posibile și amurgul unor efluvii perimate. Gesturi sublime și contexte infernale sprijină deopotrivă impresia de incantație ce cromatizează o stenică melodie diatonică. Un diatonism ce revine, iată, en fanfare în creația contemporană. Și nu e de mirare, căci după cohortele de opusuri ultra-agresive, nervii compozitorilor s-au mai calmat, fie din cauza curei de muzici tradiționale extra-europene, fie din dorința de a isprăvi
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
ambele de factură madrigalescă, preponderent omofonă, înrămând un cântec intens polifonic ce apelează la tehnica sprechgesang-ului; în sfârșit, Anatol Vieru (Déchansons XII, XIII, XIV pentru patru voci soliste) flirtează frugal cu varii scriituri vocale: onomatopee, imitații în stretto, blocuri acordice diatonice, antifonii, fiecare ca o punere în temă (ori ca un avertisment?) în manieră post-modernă. Până aici toate bune și frumoase. Mai puțin calitatea restituirilor, cu precădere a celor vocale care confirmă astfel superficialitatea și neglijența din abordarea muzicii contemporane de către
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
între sunete au impus organizarea și sistematizarea intervalelor muzicale. Sistemele muzicale intonaționale sunt alcătuite din scări modale, tonale, atonale, ce exprimă într-o formă abstractă relațiile ce se stabilesc pe planul înălțimilor sonore. Aceasta caracterizează creația populară, religioasă și cultă. Diatonice sau cromatice, majore sau minore, infraoctaviante sau octaviante, alcătuite din intervale sau microintervale, cu ambitus mic sau mare, aceste scări muzicale au fost utilizate de-a lungul evoluției muzicii, în variate moduri de exprimare melodică. În Antichitate, muzica veche orientală
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 182, vom observa mersul linear sau treptat al intonației, asociat cu salturi de cvartă, cvintă și mai rar de sextă și septimă, în modul lidian pe fa. În Renaștere, când sunt utilizate modurile apusene diatonice, compozitorii au realizat melodii simple, expresive. Un element important pentru creația muzicală de până acum îl reprezintă cuvântul, deoarece muzica este vocală. Textul a influențat structura intervalic intonațională a liniei melodice fie în lucrări religioase, fie în lucrări laice (Josquin
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Pe pământ, atracția gravitațională determină felul în care agățăm perpendicular tablourile. Verticalele și orizontalele ramei formează „cadrul” orientării spațiale a diferiților vectori centrici dinăuntrul compoziției. O înclinație este îndeobște definită vizual ca o deviere de la cadru, exact așa cum în muzica diatonică tonurile unei melodii datorează dinamica lor abaterii de la nota dominantă. Când baza lipsește - de exemplu, când o pictură de Mondrian este întoarsă la 45° (figura 34) -, stabilitatea pare slăbită. Uneori Mondrian a făcut uz de orientarea romboidală a ramei (figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
transparenței. Textura sonoră semnalează preferința pentru o evoluție de natură motivică, ale cărei structuri melodice asimetrice se încadrează, cel mai frecvent, în spațiul redus al unui ambitus de cvartă, ca simbol al purificării, al esențializării. Sfera armonică asociază variate culori diatonice cu scara în tonuri, precum și succinte momente pentatonice, toate expuse într-o concepție prioritar acordică. Aceasta, la rândul său, este construită din multiplele planuri contrapunctice ale motivelor suprapuse, operând frecvente intersectări sau juxtapuneri într-o libertate desăvârșită. Dimensiunea agogică se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în primă audiție a acestui preludiu a avut loc la Societatea Națională, la 25 mai 1910). Renumita simetrie plastică a artei grecești o descoperim reflectată într-o scriitură riguros concepută, în care multiplele materiale tematice expuse în variate structuri (modale, diatonice și cromatice) sunt îmbinate cu măiestrie într-un „tot” unitar. Acest ansamblu nu reprezintă însă o fuziune amorfă a diferitelor entități tematice coparticipante, descoperind în anexarea acestora apelul lui Debussy la o evidentă disciplină de concepție și având ca rezultat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
utilizat anterior; diminuarea ritmică în diviziuni excepționale; reinstituirea dinamicii reduse de pp. Cea de-a treia secțiune a preludiului se încheie cu expresia motivului secund prezent în același registru grav și armonizat în plan superior de un acord cu rezonanțe diatonice (pentru prima dată, pe parcursul acestui preludiu, se poate auzi sonoritatea unei armonii tonale). Ortografierea enarmonică simultană a acordului cu rol de pedală armonică ar putea fi tradusă ca un joc spiritual, proiectat de aceeași concepție duală ce a dominat, de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ul unor acorduri majore (La, Re#, Fa#, Si# în două dintre aceste cazuri, Debussy optează pentru scrierea enarmonică a unor sunete constitutive), în care armonia de la major prevalează datorită plasării acesteia pe timpul tare al măsurii. Aceste paralelisme acordice suprapuse structurii diatonice de sol major exprimată de motivul tematic, pedalei armonice a acordului de do# minor cu sextă mare adăugată, precum și prezenței dominantei din registrul grav generează un efect de politonalism, asemănător atmosferei sonore din Brouillards. Motivul ostinato expus în registrul acut
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
scurte de durată ( ), dinamizând astfel aspectul discursului sonor; sublinierea expresivității intervalului de cvintă micșorată prin plasarea acesteia, în mod constant, în armonia timpului întâi al măsurilor 32 34; elementul cromatic ce se manifestă ca prezență independentă de o anume structură diatonică, explorând efectul de culoare creat prin suprapunerea acestuia cu rezonanța tonală a pedalei armonice din planul inferior; schimbarea de registru operată la nivelul liniilor melodice superioare. Cea de-a doua secțiune se încheie cu o ipostază transfigurată a motivului tematic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
să știe să te cucerească și prin felul în care ține o ceașcă de cafea, să zicem. Cristi deschide caietul. — Haida, atunci, s-o luăm mai ușor, dacă ești așa pleoș- tit, îți revii una- două. Hai, doar pe scări diatonice. Gura mare și rotundă ! — Do, re, mi, încearcă Cristi, după care plămânii lui obosiți cedează și tușește ca un bolnav. — Cristian ! Cu iertare, m-am înecat, domnule. — Te-ai înecat, ai, dragule ? Hai, doi, trei, și ! — Do, re, mi, fa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
literatura de limbă germană deoarece treptele ii, iii și vi ale gamei majore au păstrat denumirea Sp, Dp și Tp, acordurile formate pe aceste trepte fiind numite "secundare" (cele pe treptele I, IV si V sunt numite respectiv "primare"). Triadele diatonice sunt majore (I, IV si V), minore (ii, iii, vi) sau micșorate (vii). Triadele majore sunt notate I=T (tonica), IV=S (subdominanta), V=D (dominanta). În analiza funcțională, triadele minore sunt interpretate ca având o funcție „paralelă” cu cele
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
mobile (folosirea în melodie a treptei a doua urcate deasupra acordului de treapta I, de pildă, amintește prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită ș.a. Suprapunerea dintre o acordică tonală majoritar diatonică și melodica puternic cromatizată este o trăsătură comună cu muzica lăutărească și poate aduce uneori cu jazz-ul modal (unde, tot astfel, armonii foarte stabile sunt confruntate cu o melodică fantezistă, cromatizată). Sistemul ritmic aplicat este un hibrid între giusto
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
poate decât să creeze o senzație de plăcere. Teoria muzicală la vechii greci era foarte avansată, descoperirile din domeniul acusticii, matematicii și filosofiei slujind evoluția gândirii teoretice a muzicii. Totalitatea sunetelor indicate de teorie ca fiind folosibile alcătuiesc o "scară diatonica" coborâtoare de două octave și cuprinde patru tetracorduri, denumite după locul pe care îl ocupă în scară generală: a) Hiperboleion (înalte) b) Diazeugmenon (separate) c) Meson (mijlocii) d) Hipoton (grave) e) Prosiam banomenos (sunet adăugat) "Scările", în cadrul cărora era concepută
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
e blues-ul de 12 măsuri (engl. "12 bar blues") aranjate într-o formă de tip bar (A-A-B, fiecare secțiune constă din patru măsuri), în metru de patru pătrimi. Acordurile folosite de tiparul cel mai primitiv de blues sunt cele diatonice principale: de tonică, subdominantă și dominantă (în secțiunea „B” se produce relația plagală dominantă-subdominantă, interzisă în sistemul tonal). Melodica folosește modul de blues, o scară muzicală simetrică derivată dintr-o pentatonie anhemitonică folosită de afro-americani în muzica lor tradițională. În cadrul
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]