41 matches
-
de faptul dacă și care din notele acordului fac parte din gamă compoziției. De exemplu, "exact" aceleași note formează un acord cu o functie diferită în diferite game. Pentru notația și structura unui acord, vedeți Acord (notație). Toate notele acordurilor diatonice aparțin gamei. Deoarece notele gamei diatonice nu sunt distribuite la intervale egale, structura acordurilor diatonice depinde de treaptă pe care acordurile au baza. Sunt numite și acorduri de cvinta, după intervalul dintre sunetul cel mai grav (baza) și cel mai
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
notele acordului fac parte din gamă compoziției. De exemplu, "exact" aceleași note formează un acord cu o functie diferită în diferite game. Pentru notația și structura unui acord, vedeți Acord (notație). Toate notele acordurilor diatonice aparțin gamei. Deoarece notele gamei diatonice nu sunt distribuite la intervale egale, structura acordurilor diatonice depinde de treaptă pe care acordurile au baza. Sunt numite și acorduri de cvinta, după intervalul dintre sunetul cel mai grav (baza) și cel mai înalt (vârful). Acestea sunt: Acestea sunt
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
exact" aceleași note formează un acord cu o functie diferită în diferite game. Pentru notația și structura unui acord, vedeți Acord (notație). Toate notele acordurilor diatonice aparțin gamei. Deoarece notele gamei diatonice nu sunt distribuite la intervale egale, structura acordurilor diatonice depinde de treaptă pe care acordurile au baza. Sunt numite și acorduri de cvinta, după intervalul dintre sunetul cel mai grav (baza) și cel mai înalt (vârful). Acestea sunt: Acestea sunt formate prin adăugarea unei a 4-a note la
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
acestea să difere în timp. În secolul al XI-lea Guido d'Arezzo a inventat hexacordurile. Pentru că reprezentarea sunetelor pe un portativ să fie neambiguă a fost necesară precizarea intervalelor care sunt astfel reprezentate. Guido d'Arezzo a ales scară "diatonica". Astfel portativul, și prin extensie hexacordurile, au stabilit o scară sonoră diatonica. Un timp modurile și hexacordurile au coexistat în Vest. În secolul al XIII-lea notele muzicale au fost inventate, notația neumatica liniară a devenit din ce in ce mai complexă, notația pe
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
Arezzo a inventat hexacordurile. Pentru că reprezentarea sunetelor pe un portativ să fie neambiguă a fost necesară precizarea intervalelor care sunt astfel reprezentate. Guido d'Arezzo a ales scară "diatonica". Astfel portativul, și prin extensie hexacordurile, au stabilit o scară sonoră diatonica. Un timp modurile și hexacordurile au coexistat în Vest. În secolul al XIII-lea notele muzicale au fost inventate, notația neumatica liniară a devenit din ce in ce mai complexă, notația pe portativ a fost adoptată și "modurile" au fost puse pe portativul "fără
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
al XIII-lea notele muzicale au fost inventate, notația neumatica liniară a devenit din ce in ce mai complexă, notația pe portativ a fost adoptată și "modurile" au fost puse pe portativul "fără alterații". Astfel, „ca să încapă pe portativ”, "modurile" cantului gregorian au devenit diatonice. În acest fel diferențele dintre moduri s-au concretizat atunci când, bazându-se pe scări sonore diferite, modurile din Est și Vest au devenit fundamental incompatibile. Cu toate acestea, daca diferențele dintre moduri în Est și Vest confirmă schisma la nivel
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
de asemenea sub numele de "ehuri" (gr. "Echos") sau "glasuri" (din slavona). Modurile muzicale sunt bazate pe tetracordurile Greciei antice. Cele opt note ale modului formează două tetracorduri separate de un ton. Modurile au preluat terminologia tetracordurilor: ele pot fi diatonice (1,4,5,8), cromatice (2,6) sau enarmonice (3,7). Modurile (lat. "modus") cantului gregorian (numerotate 1-8) sunt diferite de cele bizantine deși unele au același nume. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea o conexiune clară este făcută între
Mod (muzică) () [Corola-website/Science/315453_a_316782]
-
mobile (folosirea în melodie a treptei a doua urcate deasupra acordului de treapta I, de pildă, amintește prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită ș.a. Suprapunerea dintre o acordică tonală majoritar diatonică și melodica puternic cromatizată este o trăsătură comună cu muzica lăutărească și poate aduce uneori cu jazz-ul modal (unde, tot astfel, armonii foarte stabile sunt confruntate cu o melodică fantezistă, cromatizată). Sistemul ritmic aplicat este un hibrid între giusto
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
e blues-ul de 12 măsuri (engl. "12 bar blues") aranjate într-o formă de tip bar (A-A-B, fiecare secțiune constă din patru măsuri), în metru de patru pătrimi. Acordurile folosite de tiparul cel mai primitiv de blues sunt cele diatonice principale: de tonică, subdominantă și dominantă (în secțiunea „B” se produce relația plagală dominantă-subdominantă, interzisă în sistemul tonal). Melodica folosește modul de blues, o scară muzicală simetrică derivată dintr-o pentatonie anhemitonică folosită de afro-americani în muzica lor tradițională. În cadrul
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
literatura de limbă germană deoarece treptele ii, iii și vi ale gamei majore au păstrat denumirea Sp, Dp și Tp, acordurile formate pe aceste trepte fiind numite "secundare" (cele pe treptele I, IV si V sunt numite respectiv "primare"). Triadele diatonice sunt majore (I, IV si V), minore (ii, iii, vi) sau micșorate (vii). Triadele majore sunt notate I=T (tonica), IV=S (subdominanta), V=D (dominanta). În analiza funcțională, triadele minore sunt interpretate ca având o funcție „paralelă” cu cele
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
bazat pe o scară heptatonica octaviantă, al cărui complex sistem funcțional se bazează pe tendința spre centrul sonor numit tonica." Două tonalități relative sunt două tonalități diferite ca mod (tonalitate majoră sau minoră) dar care au în comun aceeași scară diatonica și au aceeași armura.
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
ale basiștilor Paul McCartney (The Beatles), Danny McCulloch (The Animals), Pete Quaife (The Kinks) și ale claviaturistului Ray Manzarek (The Doors). Din aceste versiuni "cover" și din compozițiile originale ale formației, se remarcă următoarele trăsături: „mers” nesincopat, arpegii, pasaje ascendente diatonice și cromatice, menținerea în general în registrul grav al instrumentului (registrul contrabas), construcție simetrică (uneori în exces) - se remarcă primii "ostinati" („Îmi place muzica”, „Toamna” - cover după „San Franciscan Nights” de The Animals). Tot în „San Franciscan Nights” apar mișcări
Corneliu „Bibi” Ionescu () [Corola-website/Science/310264_a_311593]
-
poate decât să creeze o senzație de plăcere. Teoria muzicală la vechii greci era foarte avansată, descoperirile din domeniul acusticii, matematicii și filosofiei slujind evoluția gândirii teoretice a muzicii. Totalitatea sunetelor indicate de teorie ca fiind folosibile alcătuiesc o "scară diatonica" coborâtoare de două octave și cuprinde patru tetracorduri, denumite după locul pe care îl ocupă în scară generală: a) Hiperboleion (înalte) b) Diazeugmenon (separate) c) Meson (mijlocii) d) Hipoton (grave) e) Prosiam banomenos (sunet adăugat) "Scările", în cadrul cărora era concepută
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
pentru acest sistem, ca fiind o modalitate de înțelegere și analizare a structurii armonice a altui stil muzical, susținând că are o abordare mai amplă decât tradițională abordare numerala română a coardelor (o abordare care este puternic legată de gamă diatonica). În aceași carte, Hindemith folosește sistemul pentru a-și analiza propria muzică, alături de muzică lui J.S. Bach, si chiar a lui Arnold Schoenberg. Puteți vedea lista compozițiilor de List of compositions by Paul Hindemith și lista operelor lui Hindemith List
Paul Hindemith () [Corola-website/Science/315425_a_316754]
-
categorii: tril, grupetto, fortis și mordent. Trilul () este un ornament muzical ce constă în alternarea rapidă intre două note adiacente, de obicei un ton și un semiton. Tactarea trilului se face de obicei împreună cu nota naturală ce urmează conform scării diatonice, iar mărimea intervalului dintre acestea depinde de armură. În muzica modernă, trilul este în general indicat de literele "tr" (sau se notează doar cu "t") puse deasupra trilului. Uneori, mai ales în notațiile din perioadele clasicismului și barocului, este urmat
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
în cadrul limbajului tonal la folosirea unor acorduri ambigue, a unor inflexiuni armonice aleatorii și a unor modalități melodice și ritmice neobișnuite. Prima fază este adesea descrisă ca "atonalitate liberă" sau "cromatism liber", implicând o tendință conștientă în a evita armonia diatonică tradițională. Compoziții din această perioadă sunt "Pierrot lunaire" (1912) de Schönberg și opera "Wozzeck" (1917-1922) de Alban Berg. A doua fază debutează după primul război mondial și se caracterizează prin voința de a creea un sistem compozițional fară tonalitate, faimoasa
Atonalitate () [Corola-website/Science/320722_a_322051]
-
Aceștia au interpretat împreună piesa „Santa Baby”, Snoop Dogg fiind costumat în Moș Crăciun. „Buttons” este o piesă în genul R&B modern ce are un tempo de hip-hop moderat, fiind compusă în tonalitatea re minor, fiind utilizate trei acorduri diatonice, cele ale treptelor I, V și VI. Cântecul conține influențe din muzica electronică și din cea orientală. Este o compoziție bazată pe ostinati și pe folosirea subtilă a unei orchestre de coarde și a armoniei vocale. În cântec este folosit
Buttons () [Corola-website/Science/312725_a_314054]
-
este severă din punct de vedere ritmic, disonantă din punct de vedere armonic și groasă din punct de vedere textural. A doua parte, de două ori mai lungă decât prima, este alcătuită dintr-o serie de variațiuni pe o temă diatonică introdusă de oboi, care reprezintă un contrast puternic cu coda sfidătoare a primei părți. Variațiunile ulterioare îmbină momente de meditație frumoasă cu momente jucăușe dar tensiunea primei părți nu este departe și contribuie la sentimentul permanent de neliniște. Ultima variațiune
Simfonia nr. 2 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/330191_a_331520]
-
acest inventar de suite nouba transcrise și repertoriate în cele trei țări din Maghreb. Din cele 11 nouba ale repertoriului existent în Maroc, nici una nu este bazată pe moduri ce conțin micro intervale. Toate modurile suitelor nouba din Maroc sunt diatonice. Acest fapt este confirmat cu ocazia unui congres de muzică ce a avut loc în localitatea Fes, în anul 1969. Au fost fixate cu această ocazie scările modurilor constitutive ale corpus-ului marocan de suite nouba, în care nu există
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
ale corpus-ului marocan de suite nouba, în care nu există nici un micro-interval. Situația nu este identică în Algeria, unde există suite nouba ce se bazează pe moduri ce conțin micro-intervale. Totuși, majoritatea modurilor existente în muzica araboandaluză algeriană sunt diatonice, micro intervalele nefiind constitutive. Aceasta era situația la confluența sec. XIX și XX, conform cercetătorilor Delphin, Guin, Salvador-Daniel sau Rouanet <footnote citați de Christian Poché, p. 79, 80. footnote>). În cursul sec. XX, lucrurile s-au schimbat și influența muzicii
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
în muzica andaluză tunisiană de foarte multă vreme, primele transcripții realizate la începutul sec. XX atestând existența incontestabilă a acestor elemente provenite din muzica Orientului Apropiat. Totuși, la acea dată, în Tunisia existau încă suite nouba bazate pe scări modale diatonice. Ca și în cazul Algeriei, în decursul sec. XX, muzica importată din Orient prin intermediul canalelor mediatice a influențat repertoriul arabo-andaluz tunisian într-o măsură covârșitoare. Practic, astăzi este foarte greu de afirmat că în cadrul muzicii andaluze practicate pe teritoriul tunisian
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
cazul Algeriei, în decursul sec. XX, muzica importată din Orient prin intermediul canalelor mediatice a influențat repertoriul arabo-andaluz tunisian într-o măsură covârșitoare. Practic, astăzi este foarte greu de afirmat că în cadrul muzicii andaluze practicate pe teritoriul tunisian mai există moduri diatonice, lipsite de micro-intervale. Deși a suferit tot felul de influențe externe la nivelul structurii sale modale, domeniul pieselor din genul nouba este considerat închis, fiind un repertoriu istoric, un patrimoniu muzical moștenit, căruia nu i se pot adăuga sau sustrage
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
sunet, formează un sistem de intonație numit sistem netemperat. - Așezând sunetele în ordinea aparentă, adică o succesiune treptată, ascendentă, de tonuri și semitonuri. - Utilizând succesiunea natural a sunetelor, adică lanțul de cvinte perfecte. Atât tonurile, cât și semitonurile pot fi diatonice sau cromatice. Semitonurile sau tonurile care se formează între două trepte alăturate, cu denumiri diferite, se numesc diatonice, iar semitonurile și tonurile care se formează pe aceeasi treaptă, cu ajutorul alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
ascendentă, de tonuri și semitonuri. - Utilizând succesiunea natural a sunetelor, adică lanțul de cvinte perfecte. Atât tonurile, cât și semitonurile pot fi diatonice sau cromatice. Semitonurile sau tonurile care se formează între două trepte alăturate, cu denumiri diferite, se numesc diatonice, iar semitonurile și tonurile care se formează pe aceeasi treaptă, cu ajutorul alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de intonație natural, folosită de om din cele mai vechi timpuri, având o arie de răspândire ce
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
se produce o îndepărtare, o diluție a legăturilor muzicale cu Orientul originar. Se modifică - deși destul de greu - parametrii fundamentali ai structurii muzicii venite din Orient. Influențele artei muzicale gregoriene duc la dispariția micro-intervalelor, ajungându-se astfel la scări muzicale complet diatonice, similare modurilor gregoriene. Se schimbă de asemenea și structura poemelor, precum și felul în care sunt repartizate silabele pe sunete. Deși muzica originară din Orient era una preponderent giusto-silabică, în Al-Andalus ea devine extrem de melismatică, sub influența muzicii vizigote, fiind
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]