38 matches
-
precauții pentru protecția mediului, ca de exemplu: evitarea contaminării canalelor colectoare, a apelor de suprafață și a apelor subterane precum și a solului; alertarea eventuală a vecinilor, - metode de curățare, ca de exemplu: utilizarea de materiale absorbante (de ex. nisip, sol diatonic, liant acid, liant universal, rumeguș.... ), eliminarea gazelor/gazelor arse cu ajutorul apei, diluare. Luați de asemenea în considerare necesitatea unor indicații precum: "nu folosiți niciodată, neutralizați cu, ...". NB: Dacă este cazul, faceți trimitere la punctele 8 și 13. 7. Manipularea și
jrc2228as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87381_a_88168]
-
piesă pentru orchestră gagaku și "Un stol se lasă jos în grădina pentagonală" (1977), piesă pentru orchestră. În anii 1980 stilul său de a compune a cunoscut o schimbare față de sfârșitul anilor 1970, anume folosirea tot mai desă a materialul diatonic cu referințe la armonii terțe și voci de jazz, însă fără proiectarea unui sens de tonalitate de largă amploare. Multe dintre compozițiile din această perioadă au titluri care au ceva de a face cu apa: "Câtre mare" (1981), "Copac în
Tōru Takemitsu () [Corola-website/Science/314986_a_316315]
-
plecare și finală) se trasează o linie dreaptă sau ondulată, deasupra sau dedesubtul căreia se poate scrie suplimentar "gliss." sau "glissando". Portativul de jos înfățișează notații aproximative ale unor glissandi propriu-ziși sau exacte ale unor glissandi falși, după cum urmează: b) diatonic; c) cromatic; d) microtonal (sau, mai puțin corect spus, enarmonic - în analogie cu denumirile tetracordurilor). Cei diatonici se realizează de regulă la instrumentele cu claviatură (vezi mai jos), în vreme ce aceia cromatici sunt mai răspândiți la instrumente cu coarde și tastieră
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
suplimentar "gliss." sau "glissando". Portativul de jos înfățișează notații aproximative ale unor glissandi propriu-ziși sau exacte ale unor glissandi falși, după cum urmează: b) diatonic; c) cromatic; d) microtonal (sau, mai puțin corect spus, enarmonic - în analogie cu denumirile tetracordurilor). Cei diatonici se realizează de regulă la instrumentele cu claviatură (vezi mai jos), în vreme ce aceia cromatici sunt mai răspândiți la instrumente cu coarde și tastieră, la instrumentele de suflat și, mai rar, la voce. Glissandi falși microtonali sunt mai puțin frecvenți și
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
întâlnită în acest demers este delimitarea granițelor genului, punându-se întrebarea dacă anumite piese „atipice” trebuie incluse sau raportate la alte genuri muzicale. Însă în general, configurația este unitară: muzica de manele folosește un limbaj armonic tonal, cel mai adesea diatonic (dar există și excepții în acest sens); apariția de relații plagale interzise de tonalitate nu este totuși exclusă. În limbaj tonal, se preferă modul major (spre deosebire de muzica lăutărească, unde este mai apreciat minorul). În contrast cu armoniile desfășurate, melodica este una de
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
îmbinarea elementelor și stărilor atmosferice ale muzicii ambient cu acid house. Melodii din genul ambient house, conțin de obicei, beat four-on-the-floor, synth pad-uri, și sample-uri vocale integrate într-un stil atmospheric. Piesele ambient house nu au, în general, un centru diatonic și sunt caracterizate de multă atonalitate împreună cu acorduri sintetizate. Illbient este o altă formă de muzica ambient house. Ambient industrial este un gen hybrid dintre ambient și muzica industrială; termenul de industrial fiind utilizat mai mult în sesul sau original
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
a suferit mai multe modificări de formă, cea actuală fiindu-i dată în 1801 de francezul Sebastien Erard. În 1720 constructorul german G. Hochbrucher fixează cele șapte pedale ale harpei pentru a extinde tonurile accesibile instrumentului. Harpa este un instrument diatonic (7 note per octava), nu cromatic (12 tonuri pe octava). Harpa celtica este acordată deseori în Mi bemol major, pe când cea modernă este acordată în do bemol major. Diferite sisteme există pentru a extinde gamă harfei sau a o reacorda
Harpă () [Corola-website/Science/314606_a_315935]
-
egal cu 9/8=1.1250 sau 203.9 de sutimi. Tonul mic (ț) este diferența dintre o terță mare pură (5/4) și un ton mare (9/8), adică 10/9=1.111 sau 182.4 de sutimi. Semitonul diatonic (s) este diferența dintre o terță mare (5/4) și o cvarta pură (4/3), adică 16/15=1.0667 sau 111.7 de sutimi. Semitonurile cromatice sunt de 92.1 de sutimi (egal cu T-s, între secunde/septime
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
mare (Ț) egal cu 4 secțiuni, un ton mic (ț) egal cu 3 secțiuni și un semiton (s) egal cu 2 secțiuni (echivalentă din acest punct de vedere cu "ragă" indiană). Scară sonoră a glasului 8 (care este în modul diatonic) se obține prin trepte succesive de {4,3,2,4,4,3,2} de secțiuni. În acest glas, comă sintonică este egală cu 55 de sutimi, iar comă lui Pitagora cu 109 de sutimi. De notat că alte biserici ortodoxe
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
modifică durata unei neume (vedeți figură). În prezent, notația cu neume bizantine este folosită în cantul de tradiție bizantina în Bisericile Ortodoxă Română și Greacă. În prezent, cantul de tradiție bizantina este uneori reprezentat pe portativ. Deși notația pe portativ diatonic nu poate reda fidel intervalele modurilor bizantine (vedeți tabelul), aceasta a fost considerată acceptabilă atât timp cât există în paralel o notație cu neume care reprezintă standardul. Reprezentarea cantului în notație neumatica are avantajul că o compoziție este notata "exact" la fel
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
în notație se face totuși pe baza unui efort mai mare al cântărețului pentru că acesta trebuie să știe tot timpul pe ce treaptă se află pentru a ști cu cat să urce pe treaptă următoare (de exemplu, în glasul VIII diatonic în scară cu 22 de secțiuni de la Pa la Vu sunt 4 secțiuni, de la Vu la Ga sunt numai 3 etc). Cele mai vechi manuscrise în vest care conțin neume provin din secolele IX-X. Neume de diferite forme au apărut
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Vom așeza acest material sonor în ordine ascendentă, în cadrul unei octave. Vom obține astfel gamă netemperata pitagoreica, format din sunetele rezultate din lanțul de cvinte natural. , cu o comă pitagoreica. Se remarcă faptul că lymma este cel mai mic semiton diatonic din toate sistemele de intonație, iar apotom, cel mai mare semiton chromatic din toate sistemele de intonație. Faptul că intervalele sunt cele ce se regăsesc în armonicele sunetului fundamental, fac din sistemul netemperat pitagoreic, un system propice pentru manifestarea expresiva
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
comă rezultă într-o comă sintonică egală cu zero dacă terțele mari sunt egale cu 386.3 de sutimi. Deoarece terța mare este egală cu două tonuri, un ton este egal cu 193.2 de sutimi (11.8% creștere). Semitonul diatonic (sd) este diferența dintre cvinta de 696.6 de sutimi și trei tonuri de 193.2 de sutimi, egală cu 117 de sutimi (7.00% creștere). Diferența dintre un ton și semitonul diatonic este semitonul cromatic (sc) de 76 de
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
2 de sutimi (11.8% creștere). Semitonul diatonic (sd) este diferența dintre cvinta de 696.6 de sutimi și trei tonuri de 193.2 de sutimi, egală cu 117 de sutimi (7.00% creștere). Diferența dintre un ton și semitonul diatonic este semitonul cromatic (sc) de 76 de sutimi (4.50% creștere). Temperamentul mezotonic cu "1/4 comă" face parte dintr-o familie de temperamente mezotonice. Temperarea cvintelor perfecte poate fi cu 1/3, 1/5, 1/6 etc. din coma
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
mică se poate afla din diferență dintre cvinta perfectă și terța mare. Un ton este, prin definiție, jumătate din terța mare adică 196.8 de sutimi. Semitonul cromatic este diferența dintre terța mare și mică egal cu 88.7. Semitonul diatonic este diferența dintre un ton și semitonul cromatic, adică 108.1 de sutimi. În același mod se pot obține valorile din tabelul de mai jos pentru alte sisteme. Știind semitonul diatonic și cromatic, se pot afla toate intervalele oricărui sistem
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
terța mare și mică egal cu 88.7. Semitonul diatonic este diferența dintre un ton și semitonul cromatic, adică 108.1 de sutimi. În același mod se pot obține valorile din tabelul de mai jos pentru alte sisteme. Știind semitonul diatonic și cromatic, se pot afla toate intervalele oricărui sistem de temperament mezotonic folosind relațiile dintre intervale din tabelul de mai sus. Din cauza comei lui Pitagora (care nu este egală cu zero în temperamente mezotonice, spre deosebire de cea sintonica), o cvinta (de
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
meseria săracului îl pune pe vanitatea bogatului. Să fi fost oare sărac atunci când compunea Threnos sau Anaklasis, recurgând la o tehnică neaoșă avangardistă, bazată pe clustere, microtonii și glissando-uri? Să fi fost oare mai bogat în perioada recuperării modalismului diatonic în Agnus Dei sau Simfonia nr.5 ? Știu doar că ascultându-l astăzi, l-am simțit pe Penderecki integrat păturii de mijloc a compozitorilor fără pretenții, cuminți, cum s-ar spune, ce nu vor să fie deranjați, dar nici nu
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
depersonalizare” a acestuia, o esențializare ce intenționează depășirea particularului. Factorul armonic este definitoriu la nivelul procesului de delimitare a structurii formale, circumscrierea părților constitutive realizându-se astfel prin adoptarea scării hexatonic-anhemitonice și a celei cromatice pentru secțiunile extreme, în contrast cu spațiul diatonic de mi major al episodului central (A - măsurile 1 - 23; B - măsurile 24 - 39; Av măsurile 40 - 49). Secțiunea mediană aduce în prim-plan circumstanța unui discurs conceput printr-o exemplară „economie” de mijloace. Măiestria compozițională constă în modalitatea de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
redării execuției portato indicată vocilor externe. Modalitatea de utilizare a pedalei de rezonanță va avea în vedere, cu prioritate, evitarea mixării blocurilor acordice înlănțuite în plan orizontal, intenționându-se în mod exclusiv combinarea „verticală” a diferitelor suprapuneri de structuri armonice (diatonic și cromatic). În cea de-a patra măsură, pedala de rezonanță va urmări menținerea armoniei de cu septimă mare, care se prelungește de pe timpul al II-lea până la cea de-a doua jumătate a timpului al IV-lea, din acel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
amplă folosire a pedalei de rezonanță. Nuanța de mister va fi surprinsă încă din debutul preludiului prin evitarea difuzării tonalității de bază (si major), configurația modal-pentatonică a afirmației introductive constituind, mai degrabă, o excepție ce se abate de la tradiționalul caracter diatonic și relațiile sale tonale, trăsături specifice creațiilor de natură folclorică. În pofida acestui „anunț” straniu al introducerii, întreg parcursul preludiului va transmite un climat de căldură estivală și intensă luminozitate prin valorificarea culorii strălucitoare deținute de si major. Același spațiu tonal
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
apoi, spre înlănțuirea unor acorduri micșorate cu septimă mică (în cazul primului acord de , intervalul de cvintă micșorată și cel de septimă micșorată, ce apare ulterior, vor fi ortografiate enarmonic și respectiv, ). Exemplu edificator al influenței elementului cromatic asupra limbajului diatonic îl constituie coexistența intervalelor de septimă micșorată și mică, urmate la scurt timp de septima mare () a aceluiași acord prezent pe timpul întâi al măsurii 27. Discursul măsurilor următoare (ilustrat în exemplul 179) va explora aceeași concepție componistică de anexare sau
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lune și motivul introductiv al preludiului, care pare să metamorfozeze până la deformare linia melodică originară. La nivelul limbajului armonic, organizarea discursului sonor prin separarea elementelor constitutive în registre distincte va fi suplimentată de o distribuire diferențiată a sistemelor cromatic și diatonic, expuse în juxtapunere sau suprapunere. Afirmația motivului introductiv surprinde prin rezonanța stranie a unei parafonii de acorduri cu septime ce alătură sonoritățile unor armonii îndepărtate (si micșorat - cu scrierea enarmonică a cvintei și septimei, si minor, mi major și sol
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și la), constituie una dintre regulile fundamentale de pedalizare valabile la nivelul întregii creații pentru pian a lui Claude Debussy. Acceptând ipoteza existenței unui plan narativ prestabilit ce își derulează cursul firesc al fazelor sale tradiționale, prima intervenție cu aspect diatonic desfășurată într-o armonie de (cu septima mică și nona mare inserate ca note de pasaj ale planului superior) poate fi interpretată ca o metaforă sonoră a profilării personajului în prim planul imaginii. Dar, figura de-abia întrevăzută, fantasmă a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o rezonare clară, lipsită de echivoc, a sunetelor (în fapt, aspect corespondent caracterului „lipsit de îndoieli” al lui Pickwick) și cu o folosire adecvată a pedalei de rezonanță (efectele acesteia vor însoți fiecare octavă din planul inferior). Traseul armonic predominant diatonic îndeplinește o funcție esențială la nivelul circumscrierii secțiunilor formale constitutive, delimitare generată de fenomenul de „gravitație” a discursului spre diferite centre tonale: A (măsurile 1 - 20) - fa major cu frecvente „reflexe” de re minor; B (măsurile 21 - 40) - do major
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
discrete, ce surprinde prin caracterul străveziu al discursului melodic expus în pp lointain et léger (îndepărtat și ușor). Tendința pentatonică a unui re major imprevizibil desconspiră autorul acestor imagini sonore, ce reușiseră printr-o prelungită evoluție în spațiul „îngust” al diatonicului să disimuleze identitatea acestuia. Dar, accentul violent (mf) ce restabilește tonalitatea inițială anunță rememorarea concentrată a elementelor tematice ce au jucat un rol esențial pe parcursul întregului preludiu: melodia „amabilă”, ritmul punctat într-o formulă augmentată ( ) și „semnalul” imnului în octave
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]