39 matches
-
forme tipice vine și din eludarea acelui soi de bipolaritate (coincidentia oppositorum) ce asigură unitatea contrariilor, indeterminarea, rezolvarea acestora, precum și dreptul la existență al contrastului în planul ethosului prin pendularea continuă între termenii aceluiași binom. Fie că s-au numit diatonic și cromatic (în sistemul modal), fie major și minor (în sistemul tonal), cei doi poli nu pot fi localizați, oricît ne-am strădui, în organizările spațiale propuse de sistemele serial și acustic, a căror dramă este alimentată de monopolaritatea, de
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
major cumulează o experiență care se răsfrânge asupra Cvartetului de coarde în mi bemol major, op.22. nr.1, încheiat la 1 decembrie 1920. Câteva caracteristici transpar din partea întâi a Cvartetului în do major pe care le enunțăm: a) Juxtapunerea diatonicului și cromaticului, înterpătrunderea unor aspecte diferite, amplificate ca atare. b) Frecvența modulațiilor, care caută regiuni tonale îndepărtate, descriind o evoluție în cicluri. c) Ruperile de ritm interior dau dinamism acțiunii, împingând substanța tematică spre culminații succesive, subliniate în spirit concertant
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
numele de coral gregorian, Papa Grigore cel Mare (590-604) fiind cel care va reforma și oficializa cântul liturgic. Legătura muzicii ebraice cu cea creștină este evidentă prin preluarea procedeelor liturgice de la Templul din Ierusalim și folosite în biserica primară. Genul diatonic al melodiilor siriene, caldeene, ebraice este regăsit în psalmodierea din muzica creștină primară. Cântul antifonic și responsorial își are originea în cântul antifonic ebraic, când cele două coruri levitice cântau unul la octava superioară și altul la octava inferioară, și
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
invazia culturii de masă, cât și ciclul „Jurnalelor” personale sau chiar intime ce reprezintă confesiunile artistei exprimate în termeni muzicali. Prezentul concert derulează o tehnică specifică autoarei și anume cea a ostinato-ului. Conglomeratele cromatice alternează cu cele de tip diatonic sau de proveniență spectrală într-un flux muzical cu caracter narativ. Cristian Lolea - Sonata pentru flaut și pian. Autorul este o figură pregnantă a generației încă tinere, aflate în jurul vârstei de 30 de ani. Muzica sa denotă, în primul rând
Creația românească (II) by Octavian NEMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83350_a_84675]
-
a plouat cu armonii, care de care mai torențiale și mai fertile. Chiar umbrelele sub care s-au adăpostit cele trei opusuri reprezentate au avut conotații omofone, fie că era vorba de un material modal nonoctaviant, cromatic în interior și diatonic pe margini (Simfonia a V-a-Litanii pentru plinirea vremii de Ștefan Niculescu), fie că planeitatea formei suferea imprevizibile și salutare accidente (Concertul pentru violoncel și orchestră de Costin Miereanu) ori că unghiul de protecție era mereu fluctuant, în funcție de avatarurile cvintei atât
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
sistem muzical, Cuclin va considera zona ca aparținând subdominantelor modului invers (SD expansivă și Neutrul expansiv), această incursiune în sfera tonalităților Subdominantei fiind caracteristică dezvoltării sonatei. Amintim că funcțiunile au aceleași denumiri și în moduri, care, după Cuclin, reprezintă „sistemul diatonic în succesiune deformată”. Repriza debutează cu solo-ul viorii care expune întâi secțiunea cu aspect cadențial din tema principală, apoi cea prezentată la începutul părții de tutti, precum și tema secundară. O cadență marcată în partitură (Solo) precedă coda care încheie
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
și jucării didactice 10. Jocuri de masă (joc de șah) 11. Eșarfe colorate Muzică și mișcare Instrumente muzicale și acustice 1. Diapazon 2. Liră pentatonică 3. Instrumente de suflat: flaut pentatonic, flaut drept 4. Instrumente de percuție: metalofon pentatonic și diatonic, boomwhackers, trianglu metalic etc. Accesorii 5. Voaluri de diferite culori, pentru jocuri muzicale Euritmie Instrumente 1. Vergele de cupru pentru euritmie 2. Sfere de cupru pentru euritmie 3. Sfere din lemn pentru euritmie Arte vizuale și abilități practice Aparate, truse
ORDIN nr. 4.144 din 29 iunie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/257458]
-
meseria săracului îl pune pe vanitatea bogatului. Să fi fost oare sărac atunci când compunea Threnos sau Anaklasis, recurgând la o tehnică neaoșă avangardistă, bazată pe clustere, microtonii și glissando-uri? Să fi fost oare mai bogat în perioada recuperării modalismului diatonic în Agnus Dei sau Simfonia nr.5 ? Știu doar că ascultându-l astăzi, l-am simțit pe Penderecki integrat păturii de mijloc a compozitorilor fără pretenții, cuminți, cum s-ar spune, ce nu vor să fie deranjați, dar nici nu
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
o putere infernală. Cupola centrală a Agartthei e luminată de sus de un soi de oglinzi care lasă să treacă lumina numai prin gama cromatică a culorilor, pe lângă care spectrul solar din tratatele noastre de fizică nu constituie decât sistemul diatonic. Înțelepții din Agarttha studiază toate limbile sacre ca să ajungă la limba universală, Vattan. Când abordează mistere prea adânci, ei se ridică de la pământ, plutind În sus, și-ar ajunge să-și spargă țestele de cupolă dacă ai lor confrați nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe mi cu sunetul si mobil) și o intervalică alternantă între salturi de cvintă și sextă cu mers treptat, ascendent și descendent. Poporul român și-a exprimat simțămintele prin creații de o rară frumusețe, construindu-și un sistem modal propriu, diatonic și cromatic. Exemplele propuse din lucrarea lui Gheorghe Oprea și Larisa Agapie - Folclor muzical românesc, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1983, pagina 190 ilustrează liniile melodice a două colinde - primul în eolian pe mi, iar al doilea în cromaticul 2
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
Școlilor Naționale va aduce elemente inedite, modale, în creațiile muzicale, prin lucrările compozitorilor Alexandr Borodin, Nikolai Rimski-Korsakov, Antonin Dvoràk, Bedrich Smetana, George Enescu. Concludent este exemplul din Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 293, prin care putem observa alternanța diatonic - cromatică și mobilitatea impusă de celula generatoare cu elemente cromatice. Melodia wagneriană, așa numita melodie infinită, este o succesiune melodică strâns legată de cuvânt, urmărind inflexiunile vocale, cu un contur melodic continuu. Astfel prin exemplul din Alexandru Pașcanu - op. cit., pagina
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
ritmul și melodia le dau unei desfășurări sonore. Armonia este elementul de exprimare muzicală bazat pe relațiile de suprapunere a sunetelor, alcătuind un acord și depinde de structura acordurilor și de înlănțuirea lor. În acordurile majore și minore sunt relații diatonic consonante, iar în cele mărite și micșorate sunt relații cromatic-disonante. În afară de aceste calități, acordurile au o semnificație și în funcție de rolul pe care îl primesc în contextul succesiunilor sonore. Sensurile armoniei sunt determinate și de funcțiile acordurilor. Expresivitatea melodiei depinde de
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
dimensiunea de bază vibrează prin sensibilitate și delicatețe, în care elementul ce se individualizează este ethosul spațiului românesc. Din acest concept de creație, ce de altfel o încadrează în orientarea modern moderată, Carmen Petra- Basacopol valorifică potențialul nesecat al modalului diatonic și cromatic topit în creuzetul genurilor și formelor muzicale tradiționale, flexibile și modernizate prin pana sa, prin forța esteticilor noi. Originalitatea stilistică a autoarei, reperabilă și în lucrările prezentate în CD-ul intitulat Portret musical, demască constanța și fidelitatea față de
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
depersonalizare” a acestuia, o esențializare ce intenționează depășirea particularului. Factorul armonic este definitoriu la nivelul procesului de delimitare a structurii formale, circumscrierea părților constitutive realizându-se astfel prin adoptarea scării hexatonic-anhemitonice și a celei cromatice pentru secțiunile extreme, în contrast cu spațiul diatonic de mi major al episodului central (A - măsurile 1 - 23; B - măsurile 24 - 39; Av măsurile 40 - 49). Secțiunea mediană aduce în prim-plan circumstanța unui discurs conceput printr-o exemplară „economie” de mijloace. Măiestria compozițională constă în modalitatea de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
redării execuției portato indicată vocilor externe. Modalitatea de utilizare a pedalei de rezonanță va avea în vedere, cu prioritate, evitarea mixării blocurilor acordice înlănțuite în plan orizontal, intenționându-se în mod exclusiv combinarea „verticală” a diferitelor suprapuneri de structuri armonice (diatonic și cromatic). În cea de-a patra măsură, pedala de rezonanță va urmări menținerea armoniei de cu septimă mare, care se prelungește de pe timpul al II-lea până la cea de-a doua jumătate a timpului al IV-lea, din acel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
amplă folosire a pedalei de rezonanță. Nuanța de mister va fi surprinsă încă din debutul preludiului prin evitarea difuzării tonalității de bază (si major), configurația modal-pentatonică a afirmației introductive constituind, mai degrabă, o excepție ce se abate de la tradiționalul caracter diatonic și relațiile sale tonale, trăsături specifice creațiilor de natură folclorică. În pofida acestui „anunț” straniu al introducerii, întreg parcursul preludiului va transmite un climat de căldură estivală și intensă luminozitate prin valorificarea culorii strălucitoare deținute de si major. Același spațiu tonal
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
apoi, spre înlănțuirea unor acorduri micșorate cu septimă mică (în cazul primului acord de , intervalul de cvintă micșorată și cel de septimă micșorată, ce apare ulterior, vor fi ortografiate enarmonic și respectiv, ). Exemplu edificator al influenței elementului cromatic asupra limbajului diatonic îl constituie coexistența intervalelor de septimă micșorată și mică, urmate la scurt timp de septima mare () a aceluiași acord prezent pe timpul întâi al măsurii 27. Discursul măsurilor următoare (ilustrat în exemplul 179) va explora aceeași concepție componistică de anexare sau
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lune și motivul introductiv al preludiului, care pare să metamorfozeze până la deformare linia melodică originară. La nivelul limbajului armonic, organizarea discursului sonor prin separarea elementelor constitutive în registre distincte va fi suplimentată de o distribuire diferențiată a sistemelor cromatic și diatonic, expuse în juxtapunere sau suprapunere. Afirmația motivului introductiv surprinde prin rezonanța stranie a unei parafonii de acorduri cu septime ce alătură sonoritățile unor armonii îndepărtate (si micșorat - cu scrierea enarmonică a cvintei și septimei, si minor, mi major și sol
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și la), constituie una dintre regulile fundamentale de pedalizare valabile la nivelul întregii creații pentru pian a lui Claude Debussy. Acceptând ipoteza existenței unui plan narativ prestabilit ce își derulează cursul firesc al fazelor sale tradiționale, prima intervenție cu aspect diatonic desfășurată într-o armonie de (cu septima mică și nona mare inserate ca note de pasaj ale planului superior) poate fi interpretată ca o metaforă sonoră a profilării personajului în prim planul imaginii. Dar, figura de-abia întrevăzută, fantasmă a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o rezonare clară, lipsită de echivoc, a sunetelor (în fapt, aspect corespondent caracterului „lipsit de îndoieli” al lui Pickwick) și cu o folosire adecvată a pedalei de rezonanță (efectele acesteia vor însoți fiecare octavă din planul inferior). Traseul armonic predominant diatonic îndeplinește o funcție esențială la nivelul circumscrierii secțiunilor formale constitutive, delimitare generată de fenomenul de „gravitație” a discursului spre diferite centre tonale: A (măsurile 1 - 20) - fa major cu frecvente „reflexe” de re minor; B (măsurile 21 - 40) - do major
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
discrete, ce surprinde prin caracterul străveziu al discursului melodic expus în pp lointain et léger (îndepărtat și ușor). Tendința pentatonică a unui re major imprevizibil desconspiră autorul acestor imagini sonore, ce reușiseră printr-o prelungită evoluție în spațiul „îngust” al diatonicului să disimuleze identitatea acestuia. Dar, accentul violent (mf) ce restabilește tonalitatea inițială anunță rememorarea concentrată a elementelor tematice ce au jucat un rol esențial pe parcursul întregului preludiu: melodia „amabilă”, ritmul punctat într-o formulă augmentată ( ) și „semnalul” imnului în octave
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
precauții pentru protecția mediului, ca de exemplu: evitarea contaminării canalelor colectoare, a apelor de suprafață și a apelor subterane precum și a solului; alertarea eventuală a vecinilor, - metode de curățare, ca de exemplu: utilizarea de materiale absorbante (de ex. nisip, sol diatonic, liant acid, liant universal, rumeguș.... ), eliminarea gazelor/gazelor arse cu ajutorul apei, diluare. Luați de asemenea în considerare necesitatea unor indicații precum: "nu folosiți niciodată, neutralizați cu, ...". NB: Dacă este cazul, faceți trimitere la punctele 8 și 13. 7. Manipularea și
jrc2228as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87381_a_88168]
-
plecare și finală) se trasează o linie dreaptă sau ondulată, deasupra sau dedesubtul căreia se poate scrie suplimentar "gliss." sau "glissando". Portativul de jos înfățișează notații aproximative ale unor glissandi propriu-ziși sau exacte ale unor glissandi falși, după cum urmează: b) diatonic; c) cromatic; d) microtonal (sau, mai puțin corect spus, enarmonic - în analogie cu denumirile tetracordurilor). Cei diatonici se realizează de regulă la instrumentele cu claviatură (vezi mai jos), în vreme ce aceia cromatici sunt mai răspândiți la instrumente cu coarde și tastieră
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
suplimentar "gliss." sau "glissando". Portativul de jos înfățișează notații aproximative ale unor glissandi propriu-ziși sau exacte ale unor glissandi falși, după cum urmează: b) diatonic; c) cromatic; d) microtonal (sau, mai puțin corect spus, enarmonic - în analogie cu denumirile tetracordurilor). Cei diatonici se realizează de regulă la instrumentele cu claviatură (vezi mai jos), în vreme ce aceia cromatici sunt mai răspândiți la instrumente cu coarde și tastieră, la instrumentele de suflat și, mai rar, la voce. Glissandi falși microtonali sunt mai puțin frecvenți și
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
întâlnită în acest demers este delimitarea granițelor genului, punându-se întrebarea dacă anumite piese „atipice” trebuie incluse sau raportate la alte genuri muzicale. Însă în general, configurația este unitară: muzica de manele folosește un limbaj armonic tonal, cel mai adesea diatonic (dar există și excepții în acest sens); apariția de relații plagale interzise de tonalitate nu este totuși exclusă. În limbaj tonal, se preferă modul major (spre deosebire de muzica lăutărească, unde este mai apreciat minorul). În contrast cu armoniile desfășurate, melodica este una de
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]