63 matches
-
Pe calea unei asemenea interpretări putem ajunge la descoperirea unor similitudini între doi poeți foarte deosebiți precum Claudel și Mallarmé. Poetica claudeliană, stăpînită de chemarea ordinii supreme, era normal să fie o poetică a aflării cheilor, a descifrării lumii, a dibuirii misterului în materia cognoscibilului. O atitudine ce pare la antipodul încifrării mallarméene, cu atît mai mult cu cît însuși autorul Marilor Ode a relevat, în repetate rînduri, incompatibilitățile dintre poetica sa și aceea a autorului Herodiadei: "Dar alături de evidentele deosebiri
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
pînă la un punct, aspectul de superficialitate al feminității, trăind drama personalității forțate în sensul unei construcții autoimpuse". La fel, nesocotirea conceptului de bine prin egalizarea sa cu cel de rău, în perspectiva urmăririi unei "verosimilități" a vieții și a dibuirii resorturilor mascate ale acesteia, nu are ca produs o "neutralitate", situarea liniștitoare într-o "țară a nimănui", imună la imperativul etic, ci, de facto, o confirmare și proliferare a Răului. Act iluzoriu, evitarea Răului nu constituie decît o asumare a
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
2003, atrăgeam însă atenția coregrafului că este într-un moment de recul, asupra căruia ar fi de folos să mediteze. Unde se află însă acum Sergiu Anghel? Se pare că într-un moment de tatonări, cu priviri retro și cu dibuiri către alte universuri de inspirație. Ideile continuă să fie partea sa tare, frumos exprimate, ca într-un poem: "Pentru un coregraf, visul e materie primă și... ultimă. Fiind de o substanță cu visul, dansul se hrănește din "fluidele" visului iar
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
Barbu Cioculescu Doborât de diavolești dușmani, dezastruos deformat de destin, doldora de devastatoare efecte, dureros debusolat de dizarmonice disfuncții, derutat de derizorii duplicități, disparități dezesperante, dominat de dorul dispariției, devastat de dispute devoratoare, debilitat de dibuiri divergente, drastic decodat, dat de dușumea, dramatic dezdrumat, dârdâind delimitativ, dosit după deget, discreționar dezmembrat, decimat demografic, demoralizat, dezorganizat, departe de distinsa, drăgăstoasa, divina Uniune Europeană - dar dat dracului de deștept, poporul nostru a trecut prin căderi și urcușuri, prin
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
artă libertatea asigură protagonistului o anume autonomie. Nu e un hazard ce se întâmplă, un joc cu zaruri, dar determinarea nu e previzibilă. Schiller purta un dialog cu personajele sale, nu le impunea o alternativă, se căznea să descopere prin dibuire itinerarul nimerit. Acolo unde picură otrava fatală Ar fi instructiv să schițez în paralel, cum am anunțat, ruta unor mari poeți. Spațiul nu-mi îngăduie să exemplific pe larg. Așadar, între Schiller și Eminescu, bunăoară, se pot trasa tangențe de
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
salt, mutația, am putea spune, pe care o săvîrșește Eminescu în desfășurarea poeziei românești. Magia sa a fost în măsură nu doar a inculca o nouă viziune, majoră, ci și a făuri un instrument lingvistic care să topească incertitudinile dulcege, dibuirile frivole, capitulările unui manierism al imperfecțiunii, într-o modalitate de expresie de înaltă ținută, modernă. Gheara sa de leu a scrijelat în materia lîncedă a unei versificații fără destin semnul victoriei. La ora actuală, lirica de tot modestă a contemporanilor
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
avînd țelul de a ființă că o instanță de control deasupra intereselor partizane. Pe stindardul ei asociația a arborat emblemă cinstei, a modestiei și a transparenței. De la cele dinții teste ale confruntării postdecembriste, Ana Blandiana a strălucit prin perspicacitate în dibuirea jocului politic. Convocată în Consiliul Revoluționar, s-a dezmeticit prima, împreună cu Doina Cornea, si a abdicat de la toate onorurile. A presimțit intrigă ce se urzea pe scara națională și, curmînd mascaradă, a convertit și pe alții, scuturîndu-i din toropeala. să
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
paradoxală personalizare care este impersonalizarea. Inefabilul e încercuit de termeni neaoși, prin preciziuni stradale și geografice, descriind cercul biografic al ardeleanului acum viețuitor în Capitală: „O răzbunare a cărnii tale sfîrșite, a lutului/ Către-o zăranie dinspre nălucirile începutului,/ O dibuire prin umbrele anilor, vanii,/ Coasta Vaideiului repetată prin mirifice Transilvanii,/ Ori numai lampa din amintire, în nopțile mele de vară/ Cînd a început să mă apese această sfîntă povară./ Pe-atunci eram trimisul norilor pe lespedea cerului,/ Acum sînt un
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
așa - începe să îmbătrînească sufletul din noi". Dar există o măsură în toate. O biografie n-ar putea fi substituită de un jurnal de lectură, de o expoziție de subiectivități, oricît de acute. Ea se naște din documente, din exactitatea dibuirii, asamblării și examinării lor, sugerînd ficțiunea prin intermediul vieții în realul său asumat pînă-n amănunt. De unde un fel de "invidie" pe care o mărturisește Constantin Călin față de "anumite lucrări biografice", caracterizate de o pletoră de detalii încastrate în zidul lor solid
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
în biblioteci, m-au trimis în elita artei moderne. Nu înspre Mondrian. O mărturisire. Totul a plecat de la primul voiaj, pînă la urmă inițiatic, pe care l-am făcut, în 1968, la mînăstirile bucovinene. Fusese, pînă atunci, o perioadă de dibuiri. S-a produs o bruscă iluminare. După care, întoarcerea în atelier, decantarea - negrăbită, neliniștită - a sugestiilor, ordonarea lor într-o structură de-sine-stătătoare, toate au concurat la fixarea unei delimitări. Ce am făcut de-atunci - pînzele imense la care lucrez acum
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
imensele resurse naturale rusești (îndeosebi petrol și gaze naturale) și pentru că Rusia reprezintă o importantă piață de desfacere pentru produsele finite occidentale. Se subînțelege că situația economică a României nu se va redresa căutând vinovați în dreapta și în stânga și, după dibuirea lor, întemnițând pe unii dintre ei. Prejudiciul provocat de aceștia trebuie recuperat integral prin sechestrarea tuturor averilor dobândite pe căi necinstite! Și încă ceva. Înaintașii noștri au stat „în calea tuturor răutăților” pentru a-și apăra „sărăcia, și nevoile, și
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
să dea drumul apei de la chiuvetă, doar așa, de încercare... Totul era cu senzori, întunericul dispărea numai dacă te mișcai ritmic, iar apa țâșnea doar atunci când îți treceai mâinile prin dreptul unei fante de sub robinetul scurt și strălucitor. Își propuse dibuirea săpunului pentru mai târziu, căci își aminti de ora vizitei. Lepădă papucii pe covorul moale și se urcă în pat tocmai la timp. Ușa se deschise cu precauție și un cap rotund, grăsuliu și jovial salută cu glas schimonosit, ca
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
finalmente, nu se întâmplă nimic decât poezia, care se topește în „pacea mai presus de înțelegere”. Dar această așteptare, pe care o aflăm splendid formulată ulterior, este esența, pururi deambulatorie, a parcursului poetic: „Nu vom conteni cu explorarea/ Și sfârșitul dibuirii pururi/ Va fi s-ajungem de unde-am pornit/ Și să cunoaștem locu-ntâia oară” (Patru cvartete, p. 411). The Waste Land reprezintă o aventură poetică fără hotare, de nimic zăgăzuită: „Crâncena îndrăzneală a renunțării de o clipă/ Pe care o viață
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
metafizică, cultul realității cu năzuința de eliberare. Ca atare, poezia a fost dintru început reflexivă, o meditație asupra depășirii finitudinii și prizonieratului ontic. In fața muțeniei misterului a luat naștere prima formă concretă a gândirii, cuvântul care este numire prin dibuire, rezultat al privirii care nu vede, al atingerii de suprafețe și nu de esențe. Astfel, pentru conștiința transmundană a ființei umane s-a deschis un orizont infinit al imaginarului. Imaginația, "regina facultăților", cum au privit-o Kant și Baudelaire, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în care el, pruncul, dormea dus (străbătut de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca o sămânță vrăjită, din care avea să răsară iubirea în stare pură, cristalină, pentru munți. Atâta drum (cam șapte kilometri, cum ziceam), puful minuscul n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
literaturii, concepția că textul semnifică întotdeauna mai mult decât spune. Indiferent de unghiul de abordare, criticul găsește de fiecare dată o cale de acces către desenul din covorul operei.” „Viața spontană și imprevizibilă a literaturii” conține, sub înfățișări infinite, modelul. Dibuirea indefinită și insistentă a polului critic cunoscător scoate la iveală partituri inedite. Tema Scurtei istorii... a lui Mihai Zamfir e „reexaminarea galeriei de figuri cunoscute, cercetate însă cu ochiul cititorului de la începutul secolului XXI”. Ca un yankeu la curtea regelui
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
dă uneori cărții mele să fie meritat. Totuși nu intenționez să-mi scriu amintirile, la zi, ar trebui să mai trăiesc două-trei vieți; în cele încă trei volume proiectate m-aș mulțumi să povestesc experiența strictei tinereți, adică faza acelor dibuiri, care în cele din urmă îți dau certitudinea drumului bun. Mă las de vorbă, totuși nu vreau să vă obosesc cu informații, de fapt, inutile. Nu vă pot spune nimic nou, d[umneavoa]stră ați înțeles tot și asta e
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
emblemele ei esențiale, șerpii: "s'acum voi mi-ați adus întreaga putere a tainicei păduri". Expresia misterului captat reia obsedanta familie de cuvinte viclean-viclenie: "și viclenia-i mi-ați predat-o, cu'nselătoare cotituri". Cotiturile tarașului șerpesc, naturale (amintind parcă dibuirile procesului uman de cunoaștere în univers), nu trebuie să ne ascundă esențialul, adică victoria poetei magiciene: "iar fluierarea mea, de-acuma, se schimbă'n cântec de izbândă". Primii care au cunoștință de această evoluție sunt șerpii înșiși. "Misterioși și falnici
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
de diversă ar fi în totalul ei, lucru și explicabil, poezia lui M. Beniuc este originală, consecventă, sinceră, directă, dezvoltându- se după propriile ei legi, relevând un suflet organic, clasificabil din punct de vedere liric, în vreme ce unii, după ani de dibuire, adoptă o manieră care, chiar perfecționată, apare adesea factice. Cu această însușire fundamentală M. Beniuc rămâne, definindu-l cu prudență, spre a nu spori ceata... dușmanilor «și-așa destui pe lume», în fruntea generației sale și un poet exemplar”2
Noi contribuții la biografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4628_a_5953]
-
ziare sunt «aranjate brambura» undeva prin cartierul mărginaș Blașcovici. Vai nouă, dacă umezeala și vipia verii le distrug! Până se rezolvă problema Bastionului, numi rămâne altceva decât să scormonesc în cutiile mele și să mă las în seama reconstrucțiilor, cu dibuiri asemenea ălora de-l caută pe T-rex”. Să nu ne lăsăm înșelați de intenția istorică. Daniel Vighi pornește aventura descifrării Timișoarei de altădată pentru a redescoperi și conserva o identitate a locului derutantă în contemporaneitate. Evident că povestea sună cunoscut
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
care îl plătesc epocii. De altfel, tot ce poate fi salvat din activitatea literară a lui Ștefan Bănulescu de până la volumul de nuvele Iarna bărbaților (1965) sunt poemele - ,cântece de câmpie" - ce vor fi publicate ulterior ca anexă a cărții. Dibuirile ar merita însă o analiză specială și nu mă îndoiesc că în viitor, în monografiile care se vor scrie, ele vor alcătui un capitol separat ce va da naștere la speculații interesante. E de notat că tânărul Bănulescu se formează
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
constituit o revelație. Mircea Zaciu scria atunci: Caietele sunt de fapt formidabila uzină Rebreanu care în acest prim volum se construiește, se pregătește să intre în funcțiune, dar nu știe încă precis ce va produce. Caietele explică pentru noi etapa dibuirilor, opțiunea lingvistică, căutările tiparelor viitoare, filtrele ce separă mormane de steril de minereul curat, care ia alt drum, pe lungi benzi trepidante, spre ultima purificare din uriașe instalații de flotare. Totodată, asistăm la formarea unei personalități" (p. 572). Iar acest
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
deșteptat și au apărut poeții, artiștii și învățații, toate bunăvoințele și uneori talentul real s’au poticnit din lipsa instrumentului de expresie de o parte și de altă parte a unei temelii durabile pe care să se construiască. Decenii de dibuiri, de reforme abracadabrante, de imitații sterile, de înnoiri diverse n’au dat roade. Limba românească, corectată întruna de scriitori și filologi pasionați, scârțâia din ce în ce mai rău și nu izbutea să nască poezie. Abia când scriitorii s’au apropiat mai atent de
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
conștiința culturală a umanității. Uneori mai conceptuale, alteori mai poetice, gândurile dumiene par niște încercări de fixare în scris a unor stări comune tuturor oamenilor. Până să găsească acele cuvinte care exprimă adevărul ființei, se trece printr-o suită de dibuiri, interogații, contraziceri, chiar și reduceri la absurd, pentru ca, în cele din urmă, să se întrezărească și adevărul ființei. S-ar spune, la o primă vedere, că totul este atât de limpede spus, încât n-ar mai fi nimic de adăugat
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA;VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381086_a_382415]
-
mâlc.Saul Bellow admitea că Dreiser scria cu stângăcie și, în anumite privințe,nu era nicidecum un mare gânditor,(spre deosebire de criticii politruci de la noi care îl considerau un mare gânditor al clasei muncitoare din America), dar subliniind că poticnirile și dibuirile sale îl purtau în general în direcția adevărului. Se pare că Dreiser a scris conform convingerii că lumea era doar un mechanism indiferent,că viața nu avea nici o semnificație profundă.Însă,în roamnele sale,asemeni vieții personale el a reacționat
REALISMUL OPEREI LUI THEODORE DREISER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371132_a_372461]