300 matches
-
clasice derivată din clasicismul tipologic, care cenzurează eventualele excrescențe romantice și conferă observației și notației realiste maxima economie și stringență, triumfătoare în lapidaritatea memorabilă de edict latin a frazei". Elementele romantice primesc mereu ,replica echilibrată a construcției riguroase și a dicțiunii clasice, eliberând narațiunea... de vegetația retorismului". C. Negruzzi reușește performanța de a împinge textul ,spre zona înaltă de dincolo de curente, metode și stiluri", prevestind, conchide N. M. - opinia nu știu să mai fi fost exprimată - omnisciența și rigoarea lui Liviu
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
în concentrare și tensiune de la un act la altul. Cu o voce sănătoasă, plină, rotundă (fără un timbru special), bine condusă, cu acute luminoase și sigure, este o micuță Cio-Cio-San convingătoare și chiar emoționantă. Îi mai rămâne să-și perfecționeze dicțiunea, alterată de un ușor accent. Suzuki a fost Claudia Codreanu, cunoscută publicului mai ales ca interpretă de lied, căreia frecventarea asiduă a repertoriului de concert îi conferă rafinament; și chiar dacă aici țesătura mi s-a părut puțin prea joasă pentru
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
acestea se adaugă două eseuri de mai mici dimensiuni, dar nu mai puțin incitante, Uvertura metacritică și Arta în cauză. Temele sunt variate, critica imanentă, genul și opera, comicul și aprecierea subiectivă pe care i-o face receptorul, ficțiunea și dicțiunea la Chateaubriand, Poetica lui Aristotel, Estetica lui Hegel, catedrala ideală a lui Viollet-le-Duc, dar și westernul, jazzul, filmul serial, Vermeer, arta modernă. Digresiunile și bifurcațiile sunt numeroase, ironia și autoironia, ca de obicei, fine, subtile. Deschiderea poeticii către estetică începută
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
opera lui Proust, dacă admitem această ipoteză fantezistă, cred că a doua alegere, al doilea autor după Proust, care ar putea să-i ia locul, ar fi Balzac. Chateaubriand a eșuat în ficțiune, dar a recuperat, s-a salvat prin dicțiune. M.C.: Chateaubriand ocupă un loc privilegiat în acest volum. Aceasta se datorează cumva tot lui Proust? G.G.: Nu, Proust a făcut mult pentru Chateaubriand, o știți la fel de bine ca și mine, dar nu aș spune că dacă Proust n-ar
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
practicat Chateaubriand, autobiografia i-a reușit cel mai bine. De ce a reușit mai puțin în genurile ficțiunii, Rene, Atala, Martirii. Este o problematică de genuri care mă interesează mult la Chateaubriand. Și aceasta pentru că între domeniul ficțiunii și cel al dicțiunii care i se opune, Chateaubriand s-a împlinit cel mai bine pe terenul dicțiunii: autobiografia, reflecția politică, alte tipuri de eseuri, precum Geniul creștinismului. În partea aceasta non-ficțională el s-a exprimat mai bine și cred că la acest versant
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
în genurile ficțiunii, Rene, Atala, Martirii. Este o problematică de genuri care mă interesează mult la Chateaubriand. Și aceasta pentru că între domeniul ficțiunii și cel al dicțiunii care i se opune, Chateaubriand s-a împlinit cel mai bine pe terenul dicțiunii: autobiografia, reflecția politică, alte tipuri de eseuri, precum Geniul creștinismului. În partea aceasta non-ficțională el s-a exprimat mai bine și cred că la acest versant al operei sale putem să aderăm mai bine acum, ca și cum toate eforturile lui în
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
toate eforturile lui în domeniul ficțional ar fi căzut în desuetudine. După mine, după gustul meu, dar cred că el e același cu al majorității cititorilor de azi, Chateaubriand a eșuat în ficțiune, dar a recuperat, s-a salvat prin dicțiune. Ficțiunea lui pare cam prăfuită astăzi. Poate că peste un secol va fi văzută altfel. În poetică sunt multe lucruri de aprofundat M.C: V-aș ruga să-mi răspundeți acum la o întrebare de ordin mai general. Ce credeți
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
asemenea în toate marile teatre de operă, este firească. Nu am înțeles textul nici de această dată, când a fost intonat - s-a pretins! - în limba română; evoluția corala, excelent condusă muzical de neobositul maestru Stelian Olariu, a fost ininteligibila; ...dicțiunea soliștilor de asemenea. Pe de altă parte... nivelul realizării spectacolului, unul în adevăr remarcabil, ar trebui să se constituie într-un etalon al condiției obișnuite, si nu într-o situație de excepție. Știm că s-au făcut eforturi considerabile... în
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
sau mai puțin simplificate: "noțiunile rele sau neplăcute covîrșesc... pe cele bune"; "cele bune sînt de ordine mai mult materiale"; "mai toate aceste noțiuni posed între accepțiunile lor și cîte o nuanță ironică (cf. berechet) ce le face improprii pentru dicțiunea înaltă și solemnă" (Influența orientală asupra limbei și culturei române, 1900). Turcismele pot fi așadar ușor "ținute sub control". Elemente populare care trec neobservate sau elemente stilistice supramarcate, cuvintele de origine turcă au fost acceptate ușor în literatură. în Vieața
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
se” vrea ca Celan „să spună, ceea ce spune”. Din amplul material furnizat de o mereu reînnoită lectură a poemelor, cele două cărți ale lui Jean Bollack edifică un sistem coerent de argumente, sistem prin care autorul își asumă, într-o dicțiune pe cît de savantă, pe atît de pasionată, responsabilitatea unei revizuiri profunde a bazelor exegezei celaniene printr-o atitudine radical modificată față de complexul biografic. Într-o scrisoare către Albrecht Schöne, - care ținuse să contrazică o remarcă a lui Celan cum
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
poate trece indiferent pe lângă poetul în cauză, inclusiv datorită aspectului său monahal, falnic și smerit totodată, energic prin jubilația sa creativă și totuși desprins de pământ asemeni personajelor onirice ale lui Milorad Pavic, să zicem. Poezia sa excelează prin intensitatea dicțiunii specifice spațiului mitteleuropean, printr-un fel de "sintaxă a strigătului", semn de alteritate și complementaritate. Autoportretul din poezia Cu timpul este edificator în acest sens: "V-ați obișnuit cu mine viu/ și asta mă face neliniștit,/ abia așteptând chiar și
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
și violență, o aprofundare nobil nuanțată. Pronunția în limba franceză - se aude că a fost mult studiată - rămâne o problemă atât pentru el, cât și pentru aproape întreaga distribuție. Ar fi oare mai bine să se cânte în limba română? Dicțiunea ar fi mai bună? În această operă nu sunt roluri secundare chiar dacă implicarea lor în dramaturgia muzicală este redusă. Personalitatea vocală trebuie să însuflețească fiecare replică. Deci, cele mai bune roluri: Ecaterina Țuțu - Sfinxul, Pompei Hărășteanu - Phorbas, Horia Sandu - Tirezias
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
cred că nimeni nu mai e liber și nesupravegheat, că toți suntem victime ale interferențelor, bruiajului și paraziților într-o "conexiune simpatetică", într-o "rhizomă" generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență generează turbulențe de frazare, apele dicțiunii sunt mult schimbătoare de la un dialog la altul, de la un capitol la altul. Sunetul și imagismul stilistic, baladesc și fabulatoriu cu care romancierul ne obișnuise, au încetat în fața avalanșei de capcane și mutări, lovituri de teatru și expediente senzaționaliste (paranormal
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
faptelor bucovineanului Moș Lostun, pilonul acelui sat de pe culmea mamelonului, asemănat cu o abație. Istoria lui Lostun I este opozabilă prin maiestuoasa ei statornicie, istoriei mari, impersonale, gata însă să-și iasă din minți, ciclic. Cu totul alta, meridională, este dicțiunea autorului în a-l evoca pe ofițerul de la Plevna, Vanghele, strămoșul din Cadrilater, senior în acel sud danubian, precum și pe urmașul său, grefierul Demetru, tatăl Mizei, aceasta fiind unul dintre cele mai reușite personaje ale romanului prin destinul ei tragic
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
filtrează pe sine prin scriitorul respectiv. Bogdan Ghiu este un eseist manierist, iar aceasta este principala lui calitate, dar uneori și neajunsul scrisului său. Atașându-se prea mult de cărți, autoprovocându-se a pătrunde cât mai bine esențele ei, fascinat de dicțiunea ideilor (e un mare amator de sintagme, concepte, teorii), Bogdan Ghiu se instalează practic în Celălalt, abandonând deliberat obiectivitatea, pendulând mai mereu între extreme, uitând să relativizeze prin alternarea perspectivelor, în ciuda mobilității sale referențiale și asociative. Bogdan Ghiu rămâne fidel
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
punerii în scenă) și ironic, detectăm însă și toleranță, și înțelegere, și compasiune, și resemnare, și îndoială, dar, peste toate, o anume eleganță datorată unui bun simț de invidiat cu care judecă fiecare detaliu și, mai ales, a unei splendide dicțiuni a ideilor. Forța discursului lui Andrei Pleșu se realizează la confluența a două tendințe. În primul rând, datorită baletului stilistic. Impecabil construită și folosind la maxim disponibilitățile lexicale ale limbii noastre, fiecare frază are o anume carnație, care, altfel, ar
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
oracular, când evocator-răscolitor dedicat Prințului Chiparos. Respectivul arbore peren, arhetip al vieții și al morții, și ale cărui semințe și rășină se foloseau în compoziția drogurilor imortalității, nu este deloc întâmplător ales de poetă pentru a colinda amintirea fiului, cu dicțiunea maicii oierului ucis din "Miorița": Nimeni vine, stă la masă/ Umbre de păuni apasă/ Peste chipul lui frumos/ De aur, de abanos/ De plop și de iarbă verde/ Legănată, să-l dezmierde/ Chip de rouă și de stea/ Născută Dumineca
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
mare consistență la împlinirea căruia a participat întregul colectiv al teatrului, colectivul orchestral, neobositul dirijor Cornel Trăilescu, basul Ștefan Ignat în rolul titular, corul condus de maestrul Stelian Olariu. O problemă restantă ce trebuie a fi ameliorată este aceea a dicțiunii în limba franceză. Se dovedește a fi pusă dificil la punct într-o comunitate ce se consideră a fi francofonă! în sfârșit, la Opera Comică pentru Copii, instituție susținută de municipalitatea bucureșteană, cea de a șaptea stagiune a debutat cu
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
prima filă a vocabularului meu, despre multe alte cuvinte pot spune, cu suficientă precizie, cînd și unde le-am întîlnit prima oară, ce și cît am înțeles din ele. Iată-l, de pildă, pe «domnitor». Într-o fază inițială, în dicțiunea aproximativă a primilor ani, îl foloseam cu sensul de... «dormitor». Situația s-a prelungit multă vreme, cu concursul binevoitor al părinților, care îl adoptaseră și ei de hatîrul meu. Azi așa, mîine așa, cred că trecusem de patru ani și
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
și în regimul oniricului. Starea de dragoste, desenată în tonuri rafinate conduce spre un ceremonial galant, în care se împletesc instinctul ludic și figurile grațiosului ritualic. În cea de a doua parte a poeziei gravitatea capătă o pondere din ce în ce mai însemnată, dicțiunea lirică își acutizează tonurile, latura serioasă se face simțită cu mai multă acuitate: "Dar crinul ce trăia în miazăzi,/ Fiind înzăpezit în datorii,// îi răspundea din ce în ce mai rar/ Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.// Apoi tăcu de tot. O rouă
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
n. 1978, Târgoviște, absolvent al Academiei Tehnice Militare și al Facultății de Științe Politice a Universității București), își începe pledoaria prin a face elogiul unicității, al propriei subiectivități; așa se și explică înfumurarea, paradoxul și poliloghia ca blazon, desfătare și dicțiune. Deocamdată. în postura de student la Matematică prin 1996, somnolează în "cea mai deșănțată ataraxie", cultivându-și când e treaz vocația de saltimbanc grațios și sentimental (,intens viu"). Cititorul trebuie să fie precaut în privința calificativelor cu care se împroașcă naratorul
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
de a provoca - înainte de a contemplă - Divinul. Mandeal tentează să atingă această energie colosală din care s-a ivit lucrarea. Orchestră, Corul - pregătit de Iosif Ion Prunner - îl urmează fără șovăire. Dificultatea tehnică dominată, în ansamblu, rămân porțiuni semnificative unde dicțiunea... se topește (referință mea este concertul de joi, 1 septembrie). Pe masura ce se apropie actele finale, profilurile se îmblânzesc. Nuanțata, reculegerea din "Sanctus" (antipatic, acela care caută pete în soare, dar observ că nici soliștii, nici corul nu atacă "sonor" consoana
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
scînteieri în nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion chimic, la limpezire. A fost ultima lui, indimenticabila, parada oratorica în public. Textul rostit, cu regizată lui bonomie, cu dicțiunea de histrion superior, hîtru și grav totodată, s-a publicat imediat. Dumnezeu știe însă, dacă, citit la distanță, mai produce aceeași impresie nepereche. Oricum, nu în litera tipărită voi căuta azi refugiu, ci în spiritul imortalizat cît de cît, odată cu
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
Picasso. M.C.: Domnule Gérard Genette, ultima dumneavoastră carte, Operă artei, în două volume, Imanenta și transcendență și Relația estetică, este în curs de apariție la Editură Univers, unde s-au publicat deja o antologie din Figuri, Arhitextul și Ficțiune și Dicțiune. Am onoarea, plăcerea, si, în același timp, misiunea dificilă să traduc această lucrare solidă și ambițioasă care deschide poetica înspre estetică, sau, care, cum spuneați în Introducere, își propune "să urce la etaj". Va rog să aveți amabilitatea să o
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
Malraux, Michel Berger, Rousseau, Raymond Queneau etc. - ne conduce la ideea că Epilogul genettian se referă nu doar la ultimele trei volume autobiografice ci la toate cărțile anterioare ale autorului de la Figuri la Opera artei, trecînd prin Praguri, Ficțiune și dicțiune sau Metalepsă. Altfel spus, el îi vizează în aceeași măsură pe „Gérard Genette” și pe „Fréderic Genette”, iar daca luăm în considerare ludicitatea-i2 specifică, strecurată mai peste tot în cărțile sale, și pe cel atît de inspirat numit de un
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]