23 matches
-
1. Materia vie. . Studiul celulei vegetale . Structura și ultrastructura celulei - fără structura celulei vegetale la microscopul optic. . Diviziunea celulară - generalități Diviziunea amitotica Diviziunea cariochinetica: diviziunea mitotica, diviziunea meiotica. . Histogeneza Organogeneza - fără legile organogenezei. Rădăcina - fără structura secundară a rădăcinii la dicotiledonate. Tulpina. - fără structura secundară a tulpinii. Frunză 2. Viața plantelor . Asimilația carbonului: Fotosinteză: definiție, ecuație chimică, importanța, tehnici de evidențiere a fotosintezei. Rolul pigmenților clorofilieni în fotosinteză Sinteză substanțelor organice - fără experiență demonstrării sintezei substanțelor organice cu ajutorul izotopilor radioactivi. Influență
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
stare brută 5305.29 -- Altele - Altele: 5305.91 -- În stare brută 5305.99 -- Altele Poziția cuprinde fibrele textile vegetale care provin din frunzele sau fructele anumitor plante din clasa monocotiledonatelor sau, în cazul ramiei, obținută din tulpina plantelor din clasa dicotiledonatelor din familia urticacea, si care nu sunt denumite și nici cuprinse la altă poziție: de exemplu, sisalul este menționat la poziția nr. 53.04. Majoritatea acestor fibre sunt mai rugoase și mai puțin fine decât fibrele textile liberiene cuprinse la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166795_a_168124]
-
a euantiei. S-au facut eforturi pentru elaborarea unui sistem filogenetic de clasificare, care să țină seama de cercetările experimentale, de morfogeneza florilor, fructelor, semințelor, polenului, organelor vegetale, date care corelate cu cele fitopaleontologice, trebuie să stabilească descendența grupelor de dicotiledonate și monocotiledonate. Dintre caracterele vechi (primare) pot fî enumerate următoarele: Caractere derivate (tinere) pot fi considerate: Cuprinde cca. 170000 specii lemnoase și erbacee, cuprinse în cca. 320 familii botanice și sunt răspândite pe toată planeta, constituind componentele de bază ale
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
ca derivînd din Magnollidae. Majoritatea au flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic; florile mascule sunt așezate în amenți, iar cele femele alcătuiesc inflorescențe diverse. Deoarece au unele caractere de primitivitate, au fost considerate uneori ca fiind cele mai inferioare dintre dicotiledonate. Aceste caractere sunt, totuși, de origine secundară, ca rezultat al adaptării ulterioare la condițiile de mediu. Din această subclasă fac parte ordinele: "Trochodendrales", "Hamamelidales", "Urticales" ("Morales"), "Cassuarinales", "Fagales", "Myricales", "Juglandales". Cuprinde plante lemnoase sau erbacee, cu flori (de obicei unisexuate
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
zona fasciculelor conducătoare) în limb. În funcție de grosimea și de poziția lor în limb, nervurile sunt: principale, secundare, terțiare ș.a.m.d. , iar cele de ultim ordin se anastomozează în mare proporție. Frunzele pot avea o singură nervura principala (la majoritatea dicotiledonatelor) sau mai multe (la monocotiledonate). Frunzele cu o singură nervura principala se clasifică în : Frunzele cu mai multe nervuri principale(3-5 sau mai multe) pot avea următoarele tipuri de nervațiune: Pețiolul este partea din frunză care servește la conducerea sevei
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
rămas 65 mii ha, 1,92% din suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din plante xerofite din familiile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul ("Festuca"), colilia sau negara ("Stipa"), ovăzul sălbatic ("Avena"), firuța ("Poa"), iar dintre dicotiledonate: păpădia ("Taraxacum"), salvia ("Salvia"), jaleșul ("Stachys"), pelinul ("Artemisia"). Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord pădurilor le revin 7,2%, în centru - 13,5
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
fuzionate, cel putin parțial, atunci plantă este "gamopetala". Corola unor anumite plante este tubulara. Petalele variază „dramatic” pentru diferite specii. Numărul de petale ale unei flori sunt importante în clasificarea plantei. Spre exemplu, florile eudicotiledonatelor (cel mai mare grup de dicotiledonate) au cel mai adesea patru sau cinci petale, în timp ce florile monocotiledonatelor au trei sau șase petale, deși există și excepții.
Petală () [Corola-website/Science/336354_a_337683]
-
diseminarea mai ales prin păsări, care consumă învelișul cărnos. Tisa este o plantă toxică, singura parte netoxică fiind arilul roșu. După modul de formare a seminței, tisa se aseamănă cu Cycas, iar după cele două cotiledoane din sămânță și cu dicotiledonatele. Lemnul de tisă, foarte greu și dur, elastic, compact poate fi lustruit, dar prelucrarea lui durează foarte mult. De culoare roșcată, lemnul acestui arbust este foarte prețios pentru confecționarea unor piese artistice, sculpturi în lemn, garnituri de birou sau chiar
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
de altceva: vița de vie, care e „datoare“ de fapt cifrei 5. Și nu numai ea. Omul a definit niște numere „magice“: 3, 7... Natura Însă, se pare că l’a ales pe 5. Cel puțin În marele grup al dicotiledonatelor, plantele hegemone astăzi pe planetă, căruia Îi aparține vița, această cifră e suverană; ca petale de exemplu. L’a ales și pe 6, pentru celălalt mare grup de plante superioare: monocotiledonatele, precum crinul ori laleaua. Ce produce vița? Evident vin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vârful evoluției vegetale, celălalt doar o parte a unei plante destul de primitive... Nedumerirea apare și mai departe, Între română și latină: nici o legătură nu poate fi stabilită Între cucurbețică și cucurbitacee decât că și una și celelalte sunt plante, și dicotiledonate... Cât mă privește, sunt cu totul nedumerit. Ce să aleg? Diversitatea, negentropia nuanțatei limbi vii, care mai spune harbuzului și lubeniță, sau entropia, uniformizarea, aplatizarea unificatoarei limbi literare? Când cuvântul trebuie să definească precis ceva, chiar cu riscul Îngroșării dicționarului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Latența semințelor este legată de apariția formei active (este cazul buruienilor). Forma activă a fitocromului inhibă înflorirea plantelor de zile scurte și o provoacă pe cea a celor de zile lungi. Ea stimulează creșterea cotiledonatelor și a frunzelor tinere ale dicotiledonatelor. Fototropismul este fenomenulde orientare a organismelor vegetale sau animale înspre lumină. Se cunoaște că floarea soarelui îsi orientează floarea spre soare (este fototropism pozitiv). La intensități luminoase egale, acțiunea este cu atât mai puternică cu cât lungimea de undă este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
terminologiei botanice românești); sistematica și edologia unor alge diatomee din mai multe lacuri din Moldova; morfologia și corologia unor plante decorative și efectul alergogen al problemei de la diferite specii de plante spontane și cultivate; morfologia și anatomia unor specii de dicotiledonate și monocotiledonate, o atenție specială acordând celor ce aparțin familiei Ranunculaceae. Referitor la ultima direcție de cercetare, subliniem caracterul anatomoecologic și comparat al lucrărilor publicate, evidențierea adaptărilor în funcție de proveniența materialului vegetal investigat, implicațiile acestora pentru explicarea evoluției filogenetice. Ca specialist
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
sumedenie de alte plante care de care mai frumoase și mai atrăgătoare prin formă, colorit și aromă. Dar să încercăm să le prezentăm cât mai în ordine, vorbind mai întâi despre cele cu flori din arealul satului nostru. 1. Clasa Dicotiledonatelor Familia Compozite. Gălbioarele, Podbeal de munte (Homogyne alpina), Ochiul boului (Aster tinctorius, Telekia speciosa, Chrisantemum corymbosum, Chrisantemumleucanthemum), Steluțe vinete, Vărsătoare (Aster amellus), Blidărel, Bănuți (Bellis perennis), Arnica (Arnica montana), Iarbă mare (Inula Helenium, Inulla britannica), Tăietoare (Inula hirta), Floarea reginii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care au nevoie de medii oxidante. Ele sunt Însoțite de arbori tot monocotiledonați, precum palmierii sau curmalii. Stepele, specifice zonelor temperate, sunt alcătuite preponderent din specii intermediare evolutiv, adică dicotiledonate. Arborii ce alcătuiesc aceste zone sunt de asemenea preponderent dicotiledonați. Dicotiledonatele cedează treptat locul, mai spre poli, unor plante mai vechi; astfel, În taiga, arborii sunt reprezentați În special de gimnosperme, precum coniferele, iar ierboasele sunt fie ferigi, fie mușchi, adică plante inferioare. În sfârșit, nordul Îndepărtat, tundra, este dominat de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
producătoare de semințe, care Înzestrează embrionul, o plăntuță În miniatură, cu trăistuța de mâncare pentru drum, adică cotiledonul, frunzuliță anume modificată În acest scop. Întâi, ca gimnosperme, mai multe - până la 15 -, mai târziu doar două, dar mai pline, ca la dicotiledonate, majoritatea plantelor pe care le vedem. Monocotiledonatele, de care vorbesc astăzi, sunt cu mult mai grijulii, dar cu Încă mai puțini urmași, cum ar fi cele câteva nuci ale unui cocotier. Mămica nu le dă decât o tristuță și aceea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică moderația. Și atunci, antinomia dintre realul grâu și tot atât de realul mac e mult diminuată, ca adăpostită de același regn, doar că Între niveluri evolutive puțin diferite. Anume, grâul e o plantă monocotiledonată, vârful evoluției vegetale, iar macul e o dicotiledonată, adică reprezintă o etapă evolutivă precedentă. Ca Ioan, Înaintemergătorul lui Hristos. Și tocmai ăsta e motivul care le face să trăiască Împreună. Și nu degeaba. Îndelungata evoluție paralelă le-a făcut să-și apropie obiceiurile. Adică se coc cam În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
negentropică deci. Aici vom găsi vegetația pe care o cunoaștem, majoritar dicotiledonată, iubitoare a unei stări negentropice intermediare. Și, urmărind o tot mai mare negentropie, să urcăm pe munte și Încă tot mai sus. Vom vedea rărindu-se foioasele, adică dicotiledonatele iubitoare de o negentropie intermediară, dar Îndesindu-se coniferele, doritoare de Încă mai multă negentropie. Apoi și acestea vor lăsa loc liber, În stâncăriile Înalte ce adăpostesc cea mai pură negentropiue, celor mai vechi și, implicit, mai doritoare plante, mușchii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
secolul trecut renumitul anatomist Van Tieghem (1871). Ulterior, și Tetley (1925) studiază canalele secretoare din rădăcinile unor compozee. La cele de mai sus se adaugă lucrările de amploare referitoare la diferențierea țesuturilor vasculare (Lenoir, 1920; Esau, 1954), structura pețiolului la dicotiledonate și valoarea taxonomică a acestuia (Petit, 1887), simetria de structură a plantelor vasculare (Van Tieghem, 1871), originea și dezvoltarea țesutului colenchimatic (Roland, 1967), sau procesul de sclerificare a acestuia (Duchaigne, 1955). Totodată, pe baza lucrărilor publicate în a doua jumătate
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
care ne ocupăm în mod special, au fost publicate mai multe lucrări, iar o sinteză pe această tema a apărut în 1930 fiind semnată de Tronchet, autorul prezentând cele mai răspândite tipuri de organizare a plantulei la diferite familii de dicotiledonate. O categorie aparte de lucrări o reprezintă cele ce privesc în mod deosebit familiile Labiatae și Compositae. În ceea ce privește familia Labiatae, lucrările se referă la structura perilor tectori și secretori (Hoch, 1886; Schmidt, 1888Ă, cristale (Klug, 1926; Brandt, 1929), sclerificarea colenchimului
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
rezumat, unele direct, altele prin intermediul unor tratate de sinteză, rezultă ca anatomia labiatelor și compozeelor, ca de altfel a celor mai multe angiosperme, a fost cercetată până pe la 1950, cum bine se poate deduce din analiza bibliografiei prezentate de sintezele privind anatomia dicotiledonatelor (Solereder, 1889; Metcalfe și Chalk, 1972) sau a angiospermelor în general (Napp Zinn, 1973-1974). Ulterior sunt publicate articole care detaliază structura pe grupe de specii sau de genuri, utilizând atât microscopia fotonică cât și cea electronică. Dacă structura organelor vegetative
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
sumare, pe care le-am întâlnit în literatura consultată și care privesc strict problemele de care ne-am ocupat. În ceea ce privește specia Salvia officinalis L., planul general de structură a organelor vegetative este cel descris în lucrarea de sinteză asupra anatomiei dicotiledonatelor elaborată de Metcalfe și Chalk (1972). • cilindrul central al rădăcinii este tetrarh la Salvia officinalis L.; în literatura de specialitate tipul tetrarh este considerat ca fiind specific întregii familii Labiatae; • trecerea de la structura primară a rădăcinii la cea secundară se
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
până la peste 50 m (unele alge brune, cum ar fi Macrocystis). 2. FUNGI - cu 3 Încrengături de ciuperci superioare (zigomicete, ascomicete, bazidiomicete). 3. PLANTE - cu 12 Încrengături din grupele: briofite (mușchi), pteridofite (ferigi) și spermafite: gimnosperme (pinofite) și angiosperme (magnoliofite): dicotiledonate (magnoliate) și monocotiledonate (liliate). 4. ANIMALE - cu 37 Încrengături. În ceea ce privește numărul de specii procariote și eucariote „vegetale” din primele 4 regnuri, acesta diferă după autorii luați În considerație. Cei mai mulți autori apreciază că există aproximativ 5 000 specii de bacterii și
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
țesuturi definitive parenchimatice (așa ia naștere mai cu seamă felogenul). Cele două meristeme secundare sunt felogenul (care produce suber și feloderm) și cambiul (care produce liber și lemn secundar), ele asigurând creșterea În grosime a organelor axiale de la gimnosperme și dicotiledonate, fiind exclusiv histogene. În ceea ce privește frunzele, ele iau naștere din primordii foliare născute pe flancurile apexului caulinar și cresc rareori prin celule meristematice apicale (ca la ferigi). La cele mai multe spermafite, frunzele cresc În lungime datorită meristemelor intercalare, localizate la mijlocul
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]