106 matches
-
decât liliecii o fac în ninsoare, pentru că vei exista și vei fi visat de poeme atâta vreme cât nimeni nu va vorbi de tine la persoana întâi./ O singură cușcă nu-i de ajuns pentru duhul libertății tale.../ Ah, călugăr al chitarelor dictando/ pescar de lacrimi polinomiale în năvoadele foilor de matematică.../ Hyacint, nu te ascunde de feminitate.../ Iakinta și neglijează restul șanselor minore/ deschide buzele care disting zirconul de liliaceu/ Asumă-ți rostul cristalului/ gândește-te doar la felinarele olandeze/ citește poemul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
cu "racheta", pe Lună și retur, în fiecare seară. Luna, desigur, pe care oamenii ajunseseră deja, era toposul favorit al compunerilor noastre științifico-fantastice, la concurență cu Marte: cine nu fusese pe Lună sau pe Marte măcar o dată, într-un caiet dictando, cine nu le civilizase și nu le acoperise cu păduri, gazoane și flori smălțuite, cu hoteluri în care aveai telefon cu ecran și comunicai cu cei lăsați pe Pămînt, în care primeai printr-o simplă apăsare de buton tot ce-
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
Vom spicui de la rubrica Perle una datorată unui elev (“Deși e cuprins de lanțuri Dan este legat sufleteșe de calul său“) și alta de care se face responsabil un profesor (“Mîine la matematică să nu te prind fără caiet de dictando “). l Cine se plîngea că ducem lipsă de polemici nu știa ce vorbește. În numărul din august al craiovenelor “Ramuri”, dl Daniel Cristea-Enache vine cu o replică vehementă și în bună parte întemeiată la un articol, tot din “Ramuri”, semnat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
trezim afară, în noapte și în frig. Asta a fost tare demult Acum, adormi! Visează! Te vei trezi cîndva În iarba înflorită din lunca de odinioară: Zumzăie mii de gîze, la umbra stejarului e vară Și tu scrii-n caietul dictando o nouă poezie. Ea Te face să zîmbești? Sau liniștea care coboară În tinerele membre, în mintea care ar vrea Să-adoarmă cu ochii deschiși, să vadă ceva Ce nimeni n-a mai văzut. În tine e o scară, Pe care
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
Dacă ar fi putut fi conservată, ar exista acum o masă mare de lemn cu multe semnături de nouăzeciști, în originalul de acum 20 de ani. La începutul ședinței de cenaclu, cei care fumau își faceau din foi de caiete dictando sau hârtie albă scrumiere de hârtie care, pe măsură ce ședința continua până târziu, atunci când nu eram dați afară de portar, se umpleau de scrum și mucuri de țigări. Cine vorbea la Martin? Ai casei, și trebuie să reiau litania.... Horia, Cătălin, Cristi
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
inimă, îmi place Lebeadkin și Ippolit. A, văd că, dus de creion, am scris Lebeadkin în loc de Lebedev! Nu-i nimic, amîndoi îmi sînt deopotrivă de dragi. Plus tata lui Ganea, mitomanul fabulos, generalul Ivolghin. Scriu cu creioane și pe foi dictando anume. Poate așa o să fiu mai natural, o să-mi înlătur tracul. Dar să nu uit: nu-i delicios că toate cele trei fiice ale generalului Epancin sînt trupeșe și halesc pe sparte începînd cu micul dejun?! Le văd mari și
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
deschide vreodată pentru mine. De ce spun asta??? Să vă povestesc de la început! La numai 9 ani am început să scriu prima mea carte, care se numea „Totul în viață se plătește”, era scrisă pe un caiet de 48 de file dictando. Am scris cam jumătate din acel caiet și am conștientizat că nu am nici vocabularul, dar nici experiențele necesare a fi împărtășite oamenilor... și firesc... am abandonat... însă nu am aruncat acel caiet, promițându-mi că odată, cândva, voi continua
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
an fapt, textul trimis la tipar de Perpessicius a fost unul transcris de văduva scriitorului, text pe care editorul a mai efectuat mici modificări ortografice. Tot an Fondul Saint-Georges, la aceeași cota (2-4,3-4 și 9-5) se află trei caiete dictando, scrise de mână Marichii M. Caragiale, respectiv unul nenumerotat și scris pe ambele fete și alte două, scrise pe o singură față și numerotate. an Arhiva nu se gaseste nici un text de român scris de mână lui Mateiu. an cel
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
Simona Tache Îmi voi aminti mereu când am scris eu prima oară un... roman. Pentru că nici nu trecusem într-a cincea, de-aia îmi voi aminti. Iar romanul nu era chiar un roman, ci un caiet dictando, plin pe jumătate cu povestea a doi frățiori: unul cuminte și altul obraznic, unul ordonat și altul dezordonat, unul destoinic și altul loază, unul curățel și altul murdărel, unul generos și altul meschin, unul optimist și altul pesimist, unul de
Cu ce mă ocupam prin clasa a III-a by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20803_a_22128]
-
explicative, Liviu Nanu reproduce foaia din caietul de datorii ținut de Bicuță. Consumul fiecărui personaj este mai elocvent pentru identitatea sa decât toate comentariile posibile ale autorului. Dacă aceste povestiri ar fi o piesă de teatru, distribuția, reprodusă după caietul dictando al lui Bicuță, în care sunt înscrise datoriile, ar arăta în felul următor (grafia îi aparține lui Bicuță): "Săndel - 300 de votcă săniuță; Domnu Profesor - o cola și 6 Bergănbir; Dan a lui Nașu - 5 coniace; Mișu electricianu - 2 romuri
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
semnificativ, în triade, ele produc efecte - prin jocul paradoxurilor - în primul rând compoziționale. Calofilia fără sincope le salvează, la timp, de drumul îngust al utilitarismului bigot. Surprinzătoare, pentru că directă, e secvența care urmează acestei psaltiri deturnate. Îndărătul unui titlu neutru, Dictando, se ascund câteva zeci de pagini de, să le zicem așa, stenograme lirice. Evenimente pasabile - relativ la exigențele impuse cu puțin înainte - se desprind, unul câte unul, din background. Finețea detaliului se evaporă din scris și creează, pe suportul bruioanelor biografice
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
ne-ar putea trezi unele suspiciuni. Mioara Anton, de la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", fiind cea care îngrijește și adnotează ediția, aduce lămuririle necesare: George Macovescu și-a redactat jurnalul începând din septembrie 1980, folosind însemnări disparate din 15 caiete dictando, din înregistrări și casete. Însemnările debutaseră în 1952 și sfârșesc în mai 2001. Două observații sunt de făcut. Prima: în locul rescrierii jurnalului, ar fi fost mai bine ca autorul să-și redacteze memoriile pe baza însemnărilor pe care le avea
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
ori. La început, am stat la Căminul de studenți din Panduri, lîngă Academia Militară. Eram opt băieți în cameră și situația avea haz. Mașina mea de scris "Erika" de la Rădăuți îmi lipsea. Scriam versuri și scurte "drame" absurde pe caiete dictando, după miezul nopții, în sala de lectură a căminului. Un an mai tîrziu, m-am mutat "la gazdă", nu departe de Panduri, într-un cartier de case, chiar la intrarea în Cartierul Drumul Taberei. Așa am putut s-o aduc
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
că ei, dacă s-ar apuca să tapeteze toată România, transformân-d-o într-o papetărie, ar acoperi-o în... Stop! îi spun acestui ucenic vrăjitor... Stop! mă arăt speriat la ideea că am putea călca peste o coală imensă de câmpie dictando, poligonul dificil de trageri hărăzit peniței. Fel de fel de năzdrăvănii. Cercetând la obârșie materia primă din care se face hârtia, aleile pământii de baloturi de vechituri pline de amintirea gropilor de gunoaie; trecând printre căpițele de putregaiuri, îndesate, presate
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
mult de 150 de grame, pentru că n-avea sens să cumperi mai mult, le găseai în alimentară tot timpul, până la femeile mizerabile, în halate albe murdare, dar cu degetele pline de inele de aur, care te „treceau“ în niște caiete dictando la fel de slinoase ca și ele că ți-ai „ridicat“ rația de ulei, zahăr și mălai, la „berea“ otrăvitoare pe care vecinul Moiceanu, cazangiu la Grivița, și-o cumpăra „vărsată“ în fiecare duminică de la „restaurant“ cu găleata de plastic de 5
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în care privești curios. printez fiecare fotografie a ta în opt exemplare și eliberez masa mare din sufragerie așez imaginile două câte două, una sub alta, alcătuiesc șaizeci și patru de colaje tunet pe care le lipesc, într-un caiet dictando format A4 și încep, pricepută, să interpretez fiecare pagină într-un nou înțeles al tău. nouă în primul loc: parcela ta cultivată cu levănțică este o mare reușită, te acoperă, pe de o parte, la fisc, să nu dai de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vedea, să nu mă uiți. Știu bine că nu merit acest lucru din partea ta, dar cum tu găsești întotdeauna să plătești cu bine chiar și celor care ți-au făcut rău, mai sper. Urmau multe rânduri goale pe coala de dictando. Ici și colo se mai deslușeau mici pete, ca niște genuni în miniatură în care fuseseră îngropate probabil lacrimi ce se voiau a fi tot cuvinte, dar fuseseră înăbușite înainte de a se naște, ca urmare a stării în care se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
plutit ca un vultur sătul, imperial, deasupra munților, contopindu-se cu aerul Înălțimilor, cu cerul, cu stelele... Săptămâna trecută, Antoniu și-a cumpărat de lângă metrou, de la o mică papetărie, o gumă, cinci creioane, o ascuțitoare, un pix și două caiete dictando, din cele cu sârmă, și și-a făcut o mică provizie de lapte, brânză, decis să nu mai iasă În oraș până când foamea Îl va purta din nou către gura metroului. Astăzi, miercuri 12 aprilie, ora 9 dimineața, soarele mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plec. Dar ce anume o fi la mijloc? Mamă, sunt eu, băiețelul care petrece seri întregi înainte de începerea școlii, trecându-și în orarul colorat numele materiilor, caligrafiindu-le cu caractere engleze vechi, sunt băiețelul care atașează răbdător rezerve de hârtie dictando și velină pe lângă cantitatea prinsă-n caietul mecanic, necesară unui trimestru școlar. Întotdeauna am la mine un pieptene și o batistă curată; niciodată nu-mi las șosetele trei-sferturi să-mi atârne peste pantofi, am atâta grijă; tema pentru acasă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
minunile se lasă descoperite din cochilia lor aparentă (pe lângă care ai trecut și peste care ai călcat de mii de ori) doar în momentele ciudate, atunci când cerul se înnegurează a ploaie și reverberează în tine cu praf, vânt și caiete dictando plutind, când îți bate inima (cu Pipiță) într-o scară de bloc de zece etaje, după ce ai visat serpentine și draci și ți-ai uitat privirea într-un borcan de muștar. Se prea poate ca în acele clipe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și mașinuțe ori deasupra revistelor cu Rahan. Și ce grozav ar fi ca Mateiul mic, după ce se va lămuri cum arată viața și lumea douăzeci de ani mai târziu, să-i răspundă Mateiului mare! Adică să sosească deodată niște foi (dictando, veline ori în pătrățele), cu litere mari și stângace, cu desene pastelate (căsuțe, brazi sau omuleți), care să probeze că unul și altul sunt (și nu sunt) același, că atunci comunică (și uneori chiar se contopește) cu acum, că timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu panglică de culori indefinibile, care par să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu Frunză, este clară : "Comuna Arbore, Județul Rădăuți, Bucovina-România". Conținutul scrisorii, caligrafiată cu grijă pe două pagini de caiet dictando, este anodin, dar orice amănunt are importanță pentru Dora. Copiii acestui domn Ovidiu, doi băieți de 9 și de 11 ani la data care apare pe scrisoare 1 iunie 1949 merg bine cu școala. Cel mare, Dragoș, are înclinații spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
integral cu alți ochi, cu altă experiență de viață și de lectură și, în loc de notițe pentru două ore de curs, m-am trezit scriind cu cerneală verde, parcă stoarsă din cucuta crescută în curtea părintelui Voicescu, un caiet studențesc de dictando într-o vacanță de iarnă. Mă întreb dacă lectura de atunci și de azi mai păstrează ceva din inocența citaniei dintâi.
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
nu fie adevărate, iar poeta de carne și oase să fie sănătoasă tun, nu are importanță. Important este limbajul acesta, universul ei, atât de puternic, de o puritate tăioasă, de un tragism paradoxal senin, în zvârcolirile sale: „(...) caietului meu de dictando i se făcuse inima o dungă./ tata are nasul meu./ tata are ochii mei/ tata are urechile mele/ tata are gura mea/ tata are sprâncenele mele/ tata este o petală de hârtie.// tata a fugit cu mine în brațe/ a
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
de degete./ degetele mele nu mai puteau să cuprindă mâna tatei/ mâna tatei/ mâna tatei/ mâna tatei/ ochii mi s-au umplut de lacrimi./ tata fugea cu mine/ obrajii noștri se încălzeau unul de altul/ la piept țineam un caiet dictando iar tata fugea/ după noi fugea un căluț negru/ căluțul cel negru avea o inimă neagră// tata este îmbrăcat în negru iar munții sunt negri./ zăpada este neagră iar copiii duc câte o floare roz în pumn.
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]