115 matches
-
între materie și vid, între construcție și disoluție, între întuneric și lumină, între încredere și dezabuzare. Mihai Percă nu pictează pentru a crea spații ficționale ca alternativă la un real frustrant, ci încearcă să demonstreze, fără nici un fel de pisălogeală didacticistă, că orizontul creației nu este o victorie definitivă asupra dezordinii constitutive a propriei noastre ființe, ci intervalul enorm dintre existență și neant. O lume ingenuă, una în care copilăria speciei și cea individuală se amestecă insesizabil și se sprijină reciproc
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
în afară de asigurarea împotriva sevrajului"), trecerile scurte pe la dezintoxicare, toate acestea au devenit grație Hollywood-ului clișee în orice film de gen. Vei afla despre pantopon, neambutal, peyote, benzedrină și acel misterios yage, despre hop, roach și siretă, dar senzația e ușor didacticistă. Scrisă într-o perioadă în care era ilegal fie și numai să vorbești despre droguri, Junky este, jumătate de secol mai tîrziu, o carte fumată. Puține lucruri rămîn din acest roman, căci Burroughs a lăsat tema să controleze literatura. Cînd
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
prin contribuția adusă la apariția unui adevărat cult al citatului/citarii<footnote Béatrice Ramaut-Chevassus notează diferența specifică între aceste două lucrări: "Berio utilizează citarea în calitate de Traumdeutung și cu virtuozitate, ca un prestidigitator sclipitor, în timp ce Pousseur se lansează într-o demonstrație didacticista care îl determină să țese, în muzică, o istorie esențializata, mergând de la Monteverdi la Webern, într-un dus și chiar întors, apoi, într-o a doua etapă, de la WEbern la zgomotul alb și vice-versa. Prin această, Berio a intrat în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
interferență documentarului cu ficțiunea. A consultat arhive cu documente istorice, a încercat să-și formuleze textul pe alocuri în dialect berlinez, renan etc.... Rezultatul acestor strădanii este discutabil, nu neapărat în sensul negativ al termenului. Chiar dacă tonul moralizator și intențiile didacticiste se fac pe alocuri simțite, nu acesta este elementul care deranjează. Și nici absența ironiei sau autoironiei, care ar fi putut salva unele istorioare de nedorită lor asemănare cu pasaje dintr-un manual de istorie. De fapt, autorul mărturisește în
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
În paginile acestui roman descrieți în detaliu unele aspecte ale realității românești, descriere redundantă pentru un cititor care este familiarizat cu problematica românească; pe alocuri, această familiarizare a cititorului german cu "mediul" în care se desfășoară acțiunea romanului are inflexiuni didacticiste, mai ales în capitolul de început al cărții. Ați fost oare într-atît de interesat, de fascinat aș spune, de unele fațete ale realității românești încît ați simțit nevoia de a recurge la acest tip de descrieri? T.P.: Știți, dacă scrii
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
temerar pe o muchie de cuțit. E un preț plătit pentru efortul de a scotoci sursele răului. Nu poți face abstracție de primejdia unui transfer posibil de la personaj la autor. Spre a înlătura suprapunerile forțate, Nicolae Breban intervine precaut, aproape didacticist, în derularea epică, repetă avertismentele către cititor legate de virusul ce se poate împrăștia. Fiindcă se joacă deliberat cu focul socoate necesar să recurgă și la ultrademarcări. Hotarul între el și productul său narativ e trasat net, tentativele de a
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
română. Cartea sa începe cu teoria onirismului estetic. Autoarei îi sunt bine cunoscute textele teoretice ale "oniricilor", desigur începând cu cele ale lui Țepeneag. Ea conspectează, rezumă, citează generos, adică des, consistent, fără intenția problematizării critice. Expunerea e didactică spre didacticistă, de curs sau teză universitară. Sare-n ochi atenția de a nu greși prin omiterea a ceva important din textele de referință. Face un lucru bun, textele teoretice fiind aproape mereu ignorate de vechii comentatori foiletoniști. Expunerea, utilă, sacrifică specularitatea
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
principiu, o practică dăunătoare, Maiorescu are dinaintea ochilor persoanele pe care le întrupează. Ca să fie mai bine încercuit și lichidat, numenul primește neapărat un nume". Nefiind capabil a practica "o discuție cinstită", e un familiar al "tertipurilor", "subterfugiilor", "deturnărilor". Simplist, didacticist, Maiorescu e mortal devansat de "gîndirea estetică europeană". Nu e întîmplătoare împrejurarea că din rîndul "favoriților" săi "aveau să se recruteze cîțiva dintre cei mai serioși critici ai elementarității, dogmatismului și anacronismului ideologiei literare a acestuia". Să ne mai mirăm
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
perspectivele integrării Turciei în Uniunea Europeană, rata creșterii demografice în familiile musulmane din statele dezvoltate ale Europei sunt elemente de care trebuie să se țină cont atunci când se fac previziuni asupra zilei de mâine. Chiar dacă multe dintre eseuri au explicite concluzii didacticiste, este greu de spus dacă volumul lui Teodor Baconsky are și altă miză decât aceea a demitizării principalelor evenimente de politică externă. O concluzie implicită, la sfârșitul lecturii, este aceea că, în pofida impresiei aproape generalizate, lumea în care trăim nu
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
Păscălie care a făcut o vizită la Moscova și a relatat un episod legat de Lenin. Hazul relatării stă, odată în plus, în lipsa comentariilor. Ironia este subînțeleasă, momentul este decupat tel-quel, dar tocmai naturalețea povestirii, lipsa oricărei analize sau tentații didacticiste oferă fragmentului caracterul nostalgic și încărcătura existențială. Autoironia duioasă este evidentă: "L-a întrebat careva dacă a fost să-l vadă pe Lenin. Păscălie Ion ne-a privit cam încurcat și ne-a spus că nu au putut să meargă
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
trăiesc frustrările, obsesiile, eșecurile, dezamăgirile, singurătatea, devitalizarea, resemnarea, într-un cuvânt, drama, în zece scene cotidiene disparate, toate grupate sub semnul celor zece porunci. O astfel de organizare nu foarte originală a materiei epice, cu un alarmant potențial tezist și didacticist, nu constituie o premisă de lectură din cale afară de optimistă. Cei care vor trece de această prejudecată, vor avea însă numai de câștigat. Pentru că, din fericire, cititorul are șansa să uite ideile preconcepute chiar de la primele rânduri ale cărții: "Are
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
face nazuri. Ca să ajungi sus, să-ncepi de jos. Ca să devii moral, să fii mai Întîi imoral.[...] Avem exact iubita care ți se potrivește. Pentru că tu ești tăcut, ea tre buie să fie locvace.” Uneori, replicile sunt cam lungi și didacticiste („ Orice atitudine a celor din afară a mai fost tranșată și altă dată, dinăuntru. Iar fiecare acțiune tranșată conduce către tranșarea alteia, prin purtarea pe umeri a unei mulțimi cu un catrilion de scăfîrlii standard. Șabloa-ne. Asta se face acolo
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la o femeie ireală, femeia care-ar fi putut pune stăpânire pe el. Mai puternică decât el, mai teribilă. Dar n-o întâlnea niciodată" (p. 99). În romanul său Pământ pustiu, Irina Egli nu sugerează verdicte morale și nu încearcă, didacticist, ca atâția alții, să își conducă cititorii spre teze preconcepute. Ea nu își judecă personajele și cea mai mare greșeală pe care o poate face cititorul este să caute explicații de natură morală sau clinică relațiilor blestemate din Pământ pustiu
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
scurte ale lui Emanoil Rei sunt pilde sugestive, care să-i îndrume, eventual, pe cei dispuși la meditație. Sunt povești banale, ale unor oameni simpli, nu lipsite de naivitatea inerentă, uneori, care însă au proiecție asupra problemelor mari ale vieții. Didacticist, pe alocuri, moralist, autorul apelează la transfigurarea propriilor experiențe de viață, uneori la relatarea frustră, conferindu-le acestora atribute ale universalității, în care oamenii obișnuiți își regăsesc preocupările mărunte ale unor existențe aflate "sub vremi". Autorul nu dă soluții, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un cuvânt în plus. Niciodată n-am știut să mă orientez în viață... Aici, pentru a fi fidel tradiției, s-ar cuveni să trag niște concluzii mai mult sau mai puțin canonice: să înalț arătătorul (dacă aș fi un romancier didacticist din secolul al XVIII-lea) sau degetul mijlociu (dacă aș fi un șmecher cool din secolul al XXI-lea). Mă voi mulțumi să spun că, dacă voi avea inconștiența să încep vreodată propria variantă (în oglindă) a Jurnalului unui seducător
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ele au rolul de a atrage atenția asupra micilor defecte care, înlăturate, îi pot transforma pe creatorii respectivi în mari artiști. Atunci când critică, Abăluță schimbă eșarfele boeme ale artistului cu vestimentația severă a profesorului. Visarea dispare, tonul devine rațional, aproape didacticist, argumentația strânsă, cu exemple pe cât de concrete, pe atât de relevante. Tânărului poet Florin Caragiu îi atrage atenția asupra exceselor de conceptualizare care riscă să omoare poezia: "Și inspirația și conștiința critică sunt în egală măsură trebuincioase poetului. Raportul neclar
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
în paginile d-sale analitice, le regăsim și-n elegantul volum de versuri o apărut recent la Tg-Mureș, autorul reîntorcîndu-se astfel la vechea-i vatră. E o poezie-poezie. Nu așa cum ar putea presupune anticipat cei ce îmbrățișează o anume prejudecată didacticistă, o „emanație” neapărat de rang secundar a criticului. Să recunoaștem că Dan Culcer posedă și un condei liric perfect valid. Biografia d-sale e transpusă pe portativul poeticesc ce reflectă, așa cum ne mărturisește, „o violență suferită și o revoltă stîrcită
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
suita lor de portrete „s-a transformat într-un fel de roman (postmodern, firește!), avînd 36 de personaje principale”. Paradigma călinesciană nu e străină de o asemenea modalitate. Un suflu existențial pătrunde frecvent în text, spulberînd praful clișeelor, al limbajului didacticist ori scientizant de pe suprafața operelor, proiectînd pe ele imaginea omenească a celor ce le-au produs, într-o atmosferă de comuniune biografic-critică. Metodologul (fie și lipsit de scorțoșenie) nu rezistă ispitei de a-și urmări eroii aventurii sui generis pe
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
oameni excepționali și întâmplări care schimbă destine. Emanuel Tânjala ne poartă, pe firul însemnărilor, într-o călătorie în timp și spațiu, din România până în America, din anii ’70 până în zilelele noastre, în vreme ce ne deslușește, cu bucurie nejucată și fără emfaza didacticista, ce se ascunde dincolo de o imagine imortalizata pe peliculă. Vom descoperi sau redescoperi cu încântare în paginile de însemnări ale lui Emanuel Tânjala peste 150 de fotografii superbe, emoționante, neliniștitoare, amuzante, calde, tulburătoare, înzestrate cu puterea de a repovesti lumea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93036_a_94328]
-
familiile lor. Aceasta este cartea pe care o citești pe nerăsuflate, nu pentru suspansul ei, ci pentru firescul, naturalețea explicațiilor, dar și a unei împărtășiri clare și cu drag a unei experiențe de viață, fără a fi deloc doctorală sau didacticistă. Pe tot parcursul celor câteva sute de pagini Dl Herman Victorov este prietenul nostru al tuturor și, chiar dacă nu ajungi să-l cunoști personal, după lectura acestei cărți rămâi, cu siguranță, prietenul lui pe viață. Așa că Din viața unui om
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
devenit foarte importantă. S-a discutat soarta acestor caricaturi la multe ședințe de lucru. Artistul și cei din grupul lui argumentau că sunt niște desene reușite, estetice și cu caracter educativ. Adél și grupul oponent susțineau că sunt niște aiureli didacticiste, urâte și fără nici o profunzime. Sora Gizella se smiorcăia că cele două desene o pun într-o postură ridicolă, deși n-are nici o vină, iar văicărelile ei au făcut bine cauzei. Directorul a hotărât să nu fie expuse la gazeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
corectitudine și expresivitate a limbii române folosite, nealterate de eventuale influențe, provocându-mi o stare de dependență față de scriitura sa, de stilul personal de a-l atrage pe lector și de a-i îmbogăți sufletul și cugetul fără nicio intenție didacticistă, lipsind tonul ex cathedra al fostei profesoare de limba și literatura română. Sfârșitul lecturii mi-a lăsat în suflet regretul de a nu-i fi cunoscut și scrierile de dinainte, ca și pe cele care au urmat celor trei de
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
Domnului). Aceasta este o parafrază la pericopa biblică în care Isus le spune apostolilor: “Ori de câte ori ați dat ceva unuia dintre acești copii ai mei, Mie mi-ați dat”. Autorul strecoară adesea, pilde și învățăminte, fără să fie, cu tot dinadinsul, didacticist. De pildă, faptele mărunte, săvârșite zi de zi, pot alcătui un buchet de merite înaintea lui Dumnezeu. Omul nu trebuie să strângă, mai mult decât îi trebuie pentru întreținerea zilnică: “Zadarnic umpli carul până la vârf, cu lemne, / Căci oiștea purtată
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
Cred că în acutele schimbări de paradigme în literatura actuală, cel puțin în România unei culturi implozive și deviaționistă altfel, critica unui roman biografic mai ales, pe fond clasic, NU ARE ROST să repovestească „ sfătuitor” și cum se-ntâmplă „ școlărește”, didacticist, cartea distinsei doamne ... Așadar calea bună ar fi să ÎL CITEASCĂ direct, sau prin internet, cei ce vor să înțeleagă ce a fost nu demult cu „ noi”, ca popor -experiment - mai ales după ultimul război, și, să extragă din cartea-inițiatică
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
corectitudine și expresivitate a limbii române folosite, nealterate de eventuale influențe, provocându-mi o stare de dependență față de scriitura sa, de stilul personal de a-l atrage pe lector și de a-i îmbogăți sufletul și cugetul fără nicio intenție didacticistă, lipsind tonul ex cathedra al fostei profesoare de limba și literatura română. Sfârșitul lecturii mi-a lăsat în suflet regretul de a nu-i fi cunoscut și scrierile de dinainte, ca și pe cele care au urmat celor trei de
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]