181 matches
-
La sosire, / câștigă aurul. // Esențele nu se dezmint”. Câteodată, poemele aduc a tanka... tot fără formă fixă. „La sărbătoarea toamnei / eu vin tot flămând. Dar cum pot, oare, / să-mi pun alături / chipul meu de om plângând?!...” Multiple soluții creative. „Didascalie” duhovnicească în poezia „Năzuință”: „Când te rogi, / lacrima să-ți curgă râu, / până când păcatul / în iertare albește!” Optație de un patetism rezonabil: „TOAMNĂ, / Cumsecade, / anunță-mă-n cercul tău! // Onest, / dă-mi un loc pe măsura culorii! // Chibzuit, / potolește-mi
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
metafora, personificarea, repetiția). ● Conținuturi: Conceptele operaționale se vor aplica pe două texte poetice aparținând următorilor autori: Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu. c) Dramaturgia: Specii ale genului dramatic: comedia, drama. ... ● Concepte operaționale: structura discursului dramatic (act, scenă, tablou, didascalii, conflict dramatic, intrigă, relațiile temporale și spațiale, dialogul, monologul, categorii estetice: comicul); personajele operei dramatice (tipologii, tehnici de caracterizare); ● Conținuturi: - O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale; - Iona de Marin Sorescu. Notă: Componenta Limba și literatura română din structura probei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
metafora, personificarea, repetiția). ● Conținuturi: Conceptele operaționale se vor aplica pe două texte poetice aparținând următorilor autori: Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu. c) Dramaturgia: Specii ale genului dramatic: comedia, drama. ... ● Concepte operaționale: structura discursului dramatic (act, scenă, tablou, didascalii, conflict dramatic, intrigă, relațiile temporale și spațiale, dialogul, monologul, categorii estetice: comicul); personajele operei dramatice (tipologii, tehnici de caracterizare); ● Conținuturi: - O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale; - Iona de Marin Sorescu. Notă: Componenta Limba și literatura română din structura probei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Caragiale, în anul 1884, publicată în „Convorbiri literare”, XVIII (1885), nr. 11. Comedia este împărțită în patru acte. Textul este conceput ca o succesiune dinamică de replici, iar principalul mod de expunere este dialogul. Intervențiile autorului, adică indicațiile scenice sau didascaliile, sunt prezente de obicei la începutul comediei, al unui act, sau sunt intercalate replicilor. Ele se referă la cadrul acțiunii, statutul personajelor, mimica și gestica acestora etc, și utilizează ca moduri de expunere descrierea și narațiunea. Gloria literară a lui
O scrisoare pierdută () [Corola-website/Science/298995_a_300324]
-
Teologia dogmatică sau dogmatica (de la dogmă, din gr. dogma - decizie, lege, decret; cf. Lc. 2, 1; F.A. 16. 4; 17, 7; 1 Efes. 2, 15), în sens larg, este disciplina teologică ce tratează didascalia, adică doctrina sau învățătura de credință constantă a Bisericii, adică adevărurile divine eterne, revelate „în repetate rânduri și în multe feluri" (Evr. 1, 1), prin profeți și prin Iisus Hristos, considerate transcrise sub inspirația Duhului Sfânt în scrierile canonice ale
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
din Nunta lui Figaro: Deschide puțin fereastra dinspre grădină e o căldură aici!...77 , decorul este cel care permite determinarea directă a faptului că aici desemnează dormitorul Contesei. Totuși, înainte de punerea în scenă, acest decor nu există decât textual, în didascalii. Este ceea ce se întâmplă în următorul act din Nunta lui Figaro: O cameră de culcare luxoasă, cu un pat mare, cu alcov, pe o estradă. Ușa de la intrare este în dreapta, o altă ușă se deschide spre budoarul contesei, în stânga, în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui Figaro: O cameră de culcare luxoasă, cu un pat mare, cu alcov, pe o estradă. Ușa de la intrare este în dreapta, o altă ușă se deschide spre budoarul contesei, în stânga, în prim-plan78. De regulă, în teatrul clasic, se știe că didascaliile de acest tip lipsesc sau sunt extrem de vagi. În realitate, decorurile sunt determinate de convenții care definesc fiecare gen. 1.13. Focalizarea și punctul de vedere Problemele analizate mai sus interferează cu problema focalizării (pe care unii autori o numesc
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tinde să fie când de proximitate (alocutarul are impresia că este martorul evenimentului sau că este vorba despre o focalizare care mărește anumite detalii), când de distanțare, de comentare, ca și cum ar fi vorba despre legenda unei fotografii sau de o didascalie de teatru: O masă de seară pe sfârșite. Masa este în dezordine. Ofițerii și tiganii fumează țigări. Doi țigani zdrăngăne la chitară într-un colț al tavernei și două țigănci, în mijlocul scenei, dansează 110... Când cotextul o permite, în special
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
teatru: de regulă, replicile nu sunt însoțite de indicații privind modul în care ar trebui pronunțate. Prin urmare, interpreții au o anumită libertate în manifestare. Dar se întâmplă ca autorul să mai dea și indicații. De exemplu, găsim într-o didascalie din Port-Royal de Montherlant: Ea spuse acestea cu efort, cu un aer atât de ciudat mecanic și părea atât de absentă în ceea ce spunea, încât sora Françoise înlemni. Totuși, dialogul teatral este de cu totul altă natură decât discursul direct
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adevărat, o tentativă de teatru pornografic în secolul al XVIII-lea10, dar piesele respective nu au fost neapărat jucate; când erau puse în scenă, asta se întâmpla în particular. În plus, ne putem îndoi că actorii chiar îndeplineau efectiv ceea ce indicau didascaliile. În realitate, logica pornografiei face ca peep-show-ul, în mai mare măsură decât teatrul, să-i fie de ajutor: spectatorul solitar este un voyeur care se află în proximitatea imediată a "performerilor" (în general "performatoare") fără a fi văzut. În anumite
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
siguranța sau nesiguranța de care dă dovadă, temperamentul ș.a. Prezența elementelor nonverbale în scris Autorul poate face anumite notații, în text, referitoare la reacțiile personajului, pentru ca mesajul să fie mai ușor de înțeles. În textele dramatice aceste notații se numesc didascalii, ele având un rol definitoriu în dirijarea modului de interpretare scenică. Factori perturbatori ai comunicării nonverbale: Comunicarea nonverbală poate fi, uneori, perturbată de unii factori, astfel: Un copil nu va înțelege mereu reacțiile adulților; Un nevăzător nu va observa reacțiile
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
continuă discursul cu o decizie profetică, ce semnalizează bine convingerea că slujirea Cuvântului trebuie făcută întâi de toate fără a ceda în fața oricărui compromis. Cel puțin, în această mare semnificație, trebuie citit și vestit Cu-vântul sine glossa, fără acea didascalie ideologică care aruncă asupra lui o perdea interpretativă care apasă și limitează: „Dimpotrivă, refuzăm categoric: să fim slujitorii celor mari ai acestei lumi, primind favoruri din partea lor și susținând interesele lor tulburi; să fim slujitori ai idolilor societății moderne: banul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
le scurtează hotărât) pregătesc dezvăluirea natura neplăcutului docoment: o „scrisoare de amor În toată regula.”. În timp ce Tipătescu e turburat, fierbe, abia Își stăpânește emoția, e turburat rău, e În culmea agitației, e Înfuriat, are pumnii Încleștați, e turbat, fierbând mereu (didascaliile punctând gradația ascendentă a trăirilor), Trahanache relatează și privește atent spre Tipătescu râzând, constată că limitele ticăloșiei omenești sunt greu de bănuit („Cine-și poate Închipui până unde poate merge mișelia omului!”- frază ambiguă și malițioasă ce-i vizează deopotrivă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (tristicha: grupuri de trei versuri); redactate într-un stil concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera Dittocheon-ului lui Prudentius. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament pe care le pun în paralel cu episoadele neotestamentare corespunzătoare (de exemplu: păcălirea Evei și Buna-Vestire a Mariei; Noe care ia toate animalele pe arca sa
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce devine laitmotiv-ul filmului: "Aleluia 69! Aleluia! Și viața merge mai departe "70. Față de textul dramatic, momentul este nou, singura legătură cu piesa fiind respectarea sensului de mișcare a lui Milos. În piesa, Milos iese din mașină A; în didascalia inițială se indică: "În față și în dreapta scenei, "mașină A""71. Ce vrea să însemne "et la vie continue"? Faptul că viața continuă și după cataclism sau că oamenii, la fel ca în finalul piesei, sunt atât de orbi încât
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
interpretării filmului prin prisma piesei, asocierea dintre clopoțel și tunet își poate găsi motivarea. În ceea ce privește vârstă ocupanților mașinii 3, mașina din care vine replică "Dar ne facem rugăciunea"81, se remarcă și aici diferențe. În piesa, după cum se indică în didascalie, ocupanții mașinii 3 sunt "un bărbat și o femeie în jur de șaptezeci de ani, invizibili publicului"82. În film, vârsta personajelor este schimbată. Deși, în momentul în care dau replică, rămân, la fel ca în piesa, invizibili publicului, vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
melodrama înfrângerii" ("melodrama of defeat"63), când personajul sfârșește învins și compensația morală întârzie să se mai producă. Altminteri, diferențele majore se vădesc mai puțin în elementele de intrigă sau în construcția personajelor (la fel de schematice), cât în indicațiile regizorale, în didascaliile (de mare amploare în melodramă, strict funcționale în tragedie) prin care autorul traduce imaginar, cu ajutorul propriei lecturi, o situație sau un conflict tragic, pentru a le adapta la context/ orizontul de așteptare. Cu toate acestea, ni se pare oarecum îndreptățită
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
teatru naturalist. Dacă autorul nu ar fi ținut morțiș la ideea de tragic, De peste prag putea deveni o foarte reușită melodramă. N-a fost să fie. De altfel, caracterul schematic al piesei sare în ochi chiar din textele de escortă (didascaliile), extrem de lapidare, în maniera strict funcțională a teatrului clasic (altminteri stau lucrurile în cazul unor dramaturgi cu ambiții reformatoare, precum Camil Petrescu sau Eugene O'Neill, care au profitat din plin de inovațiile tehnice ale melodramei). Elementele de decor sunt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a, cap. XVII) afirmă: "Trebuie să sărbătoriți Paștele cu îngrijire și cu luare-aminte, după isimerie; ca să nu prăznuiți de două ori într-un an amintirea unei patimi, ci O DATĂ PE AN, spre aducere-aminte de Cel ce a murit o dată" (cf. Didascalia et Constitutiones Apostolorum, ediția Fr. Funk, Paderbornne, 1905). În circulara imperială a Sfântului Constantin cel Mare se spune: "a prăznui Paștele de două ori în același an este cu totul neîngăduit" (Sf. Eusebiu, De vita Constantini, 1. III. C. XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o încercare minimalistă de a produce literatură. Practic, toate textele sunt dramatizări ale unor acte de vorbire: fiecare personaj se caracterizează prin ceea ce zice, își spune singur viciul, se conține într-o dicțiune. De aceea volumul abundă în indicații de didascalie. Mumuleanu își arată eroii suspinând, sughițând, lătrând, gârâind, chihuind. Toți "zic" ceva și fac - involuntar - literatură. Bogatul mojic: "Zice: Fiule să crești/ Averea să ți-o înmulțești". Muierile: "Una cătră alta zic: știi cutare ce-a făcut/ Chiar eu însumi
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
teatru antropologic și ca teatru-imagine a acestei dramaturgii, unde proiectarea în spațiu, specifică genului dramatic, se slujește de elementele iconice ale metaforelor, strâns aderente la situație, scenă, tablou, intrigă, semnificații mitice și simbolice, stabilind o dinamică interioară abil slujită de didascalii și profund teatrală. Analiza aprofundată a „misterului păgân” Zamolxe, de pildă, dezvăluie noutatea piesei de debut, concepută ca o parabolă ceremonială și politică de actualitate, unde substratul mitic primordial se împletește organic cu o concepție modernă originală asupra tragicului. Definirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
liberă, eterogenă, fundată pe amalgamarea unor elemente diverse, mai ales dramatice"140. Printre acestea, la loc de frunte se situau pantomima, dialogul, muzica, jocurile de scenă, toate întrerupând textul literar sau venind în completarea anumitor idei și asemănându-se cu didascaliile textului dramatic. Deși din cele o sută cincizeci de cărți cuprinzând satirae menippeae pe care le-a alcătuit Varro s-au păstrat doar fragmente (Un Ulise și jumătate, Beți cu măsură, Cine fuge de ai săi fuge departe), un lucru
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dramatice reunește evenimentele scenice, petrecute sub ochii spectatorului, și evenimente relatate de către personaje (dialogul dramatic are și o funcție narativă); cele două serii de întâmplări configurează subiectul piesei prin alăturarea a două dimensiuni temporale: prezentul dramatic (timp/durată precizată în didascalii) și trecutul actualizat în discursul personajelor (timp/durată anterioară, „povestită“ de către personaje) - planul discursului dramatic, reliefând conflictele, confruntările de idei dintre personaje - planul convențiilor teatralității - limbajele scenice (nonverbale), specifice artei dramatice (joc scenic al actorilor, vestimentație, decor, recuzită, sunet, lumini
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
chiar și în poezia epică sau în proza scurtă. - Genul dramatic este caracterizat printro dublă temporalitate: timpul ca moment obiectiv/ca durată a acțiunii scenice (un prezent al timpului dramatic, dând impresia de viață în plină desfășurare) este precizat în didascalii și reprezentat prin limbaje scenice (decoruri: seară/dimineață, vară/toamnă; „îmbătrânirea“ personajelor etc.), iar timpul subiectiv este numit ori sugerat în dialogul/în monologul personajelor (relativizare a timpului dramatic, care multiplică planurile temporale ale acțiunii prin evocarea unui timp trecut
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se adaugă elemente/modalități de expresie specifice artei teatrale, spre a deveni un spectacol. Viziunea despre lume, ideile, concepțiile, sentimentele scriitorului dramatic sunt obiectivate prin intermediul personajelor, al acțiunii scenice și al modalităților spectacolului. Discursul direct al scriitorului se limitează la didascalii - text nonliterar cu funcții pragmatice care are rol directiv în montarea spectacolului. Creația dramatică este o formă de artă sincretică, având un dublu sistem de semnificare (dualitate semiotică): discursul dramatic (dialogurile și monologurile rostite pe scenă) și limbajele scenice (forme
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]