233 matches
-
sonore care au simultan o funcție poetică și una diegetică (nume ca Père Lastique, Couillard), iar toponime ca Perthuis des Vauds plasează nașterea eroinei sub steaua unui semnificant de natură geografică, semnificant care o plasează sub tutela forțelor naturale (parcursul diegetic va ilustra acest nume, "numele desenează conturul țării ei mentale"74 - tr. m.). În componentele numelor succesive ale eroinei citește un rezumat al programului narativ, combinând decoruri ale acțiunii: strâmtoarea, valea, mlaștina; ele sunt motivate, premonitorii și în armonie cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificațiile prime ale numelui propriu (cele imaginate în momentul creării lui) și semnificațiile secundare, grefate pe cele dintâi. Motivarea onomastică este fondată de către romancier pe caracterele personajelor, iar remotivările contextuale permit integrarea trasăturilor temporare ale personajelor și îi marchează evoluția diegetică. Numele, odată intrat în dinamica diegetică, se supune presiunii sintagmatice; dacă o cere contextul, el se poate elibera de sensul care îl leagă de personaj (în schemă, "problema legăturii motivării numelui"). Deoarece în momentul de început al cărții, semnificatul textual
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imaginate în momentul creării lui) și semnificațiile secundare, grefate pe cele dintâi. Motivarea onomastică este fondată de către romancier pe caracterele personajelor, iar remotivările contextuale permit integrarea trasăturilor temporare ale personajelor și îi marchează evoluția diegetică. Numele, odată intrat în dinamica diegetică, se supune presiunii sintagmatice; dacă o cere contextul, el se poate elibera de sensul care îl leagă de personaj (în schemă, "problema legăturii motivării numelui"). Deoarece în momentul de început al cărții, semnificatul textual (care motivează semnificantul onomastic) coincide, în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
oricât de neînsemnate, au nume foarte individuale"135, singurele personaje neindividualizate se numesc Ionescu și Popescu, numele lor potrivindu-se cu rolul lor în piesă, altele ca Pampon și Mazu sunt alese pentru "trebuințele intrigii"136, așadar au o funcție diegetică. G. Ibrăileanu consideră că, în comedii, numele reprezintă o însușire esențială a personajului, în comparație cu alte genuri literare, că la Caragiale numele nu au doar rol de surprindere a caracterului, dar și de caracterizare a clasei sociale, a originii etnice, a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
motivării din literatură, cu aceleași funcții ca și motivarea generală a povestirii (Yves Baudelle); motivarea poate afecta porțiunea aferentă sensului contextual (Louis Hébert). Numele figurează în lanțurile referențiale, își dezvoltă semnificația în desfășurarea acțiunii (Francis Corblin), au funcție poetică și diegetică (Marie-Thérèse Mathet) și pot fi clasificate pornind de la ideea onomasticii ca mijloc de interpretarea a textului (Jean Ntakirutimana). În universul ficțional eliadesc, un univers al non-arbitrarului lingvistic în care numele este model al ființei, onomaturgul fixează numele potrivite adevărului lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
marcată de norma - de sorginte aristotelică - a adecvării, demonstrează C. Perspective critice (1978) dă măsura vocației didactice și aplicative a lui C. Prima secțiune a cărții - Elemente de poetică a prozei - abordează câteva dintre chestiunile fundamentale ale naratologiei: în planul diegetic, al povestirii povestite, verosimilul; iar în cel al fluxului narativ sau al povestirii care povestește, se insistă asupra temporalității și a focalizării. Comentariile sunt însoțite de aplicații pe texte din literatura română (Caragiale, autori interbelici, o serie de prozatori contemporani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
lectura presupune dramatizare, atunci orice cititor ajunge inevitabil să perceapă viața ca pe un roman și să aibă conștiința "caracterului melodramatic al existenței" în genere 157. Apoi, cum melodrama trăiește preponderent din elementul senzațional, devine explicabil și procesul de "absorbție diegetică din partea spectatorului"/ cititor, și efectul de hic et nunc158 pe care îl presupune receptarea unui astfel de text-spectacol. De asemenea, cum în momentele de climax ale melodramei reprezentarea tinde să coincidă cu semnificația, deoarece "substanța narativă face eforturi de a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trebuia comprimată, "rezumată" la nucleul ei narativ, fără pic de retorică și fără scenariul dramatic cerut de poetica acestei specii narative preponderent "teatrale". Nuvela florentină își pierde, așadar, dramaticitatea, caracterul literar stricto sensu, fiind prelucrată în felul unui banal material diegetic, ca un "subiect" oarecare. Așa procedează Lovinescu ori de câte ori încearcă să recupereze câte ceva din literatura scrisă anterior. Și, cum lucrul acesta se întâmplă mereu, putem spune fără ezitare că fiecare nou text le rescrie pe cele de dinainte, anulându-le, într-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
transformând-o într-un spectacol? Ca în tragedie, de pildă, unde oamenii mor doar pentru a trăi mai mult, în eternitate. Și fiindcă tot am adus vorba, să nu uităm că "poveștile" din eposurile homerice erau "dramatizate", ca simplu material diegetic (mituri, legende etc.), în forma cristalină, sublim estetică, a tragediilor care (nota bene!) dezvoltau "subiectul" sau "tema" în "cicluri" mai ample (trilogii sau tetralogii). Autorul de tragedii nu "inventa" nimic sub raport epic: se mulțumea doar să prelucreze niște "subiecte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
30 septembrie 1912, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 144. 157 Peter Brooks, op. cit., p. 78: "he has achieved melodramatic consciousness". 158 Potrivit lui Ben Singer (op. cit., p. 50 ș.u.), senzaționalismul conduce la un proces de absorbție diegetică din partea spectatorului, ceea ce înseamnă că melodrama senzaționalistă nu vrea să creeze iluzii, ci anti-iluzii, prin efectul de hic et nunc ("antiiluzionism interactiv"). "Prezenteismul" e principala caracteristică a genului melodramatic (vezi Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, ed.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o frecvență semnificativă și în proză sau în discursul dramatic. Astfel, în romanul Ion, motivul drumului devine un simbol al parcursului existențial (calea vieții - simbolism convențional), dar și un spațiu simbolic al intrării în lumea ficțiunii/al ieșirii din universul diegetic (simbolism original). Prima dramă de idei a lui Camil Petrescu fixează încă din titlu simbolul central, Jocul ielelor, figurând ideile absolute ce îl prind pe Gelu Ruscanu în vârtejul lor halucinant, distructiv. Odată impus, simbolul schimbă perspectiva de interpretare/de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
indice al narativității; lor li se asociază repere spațiale unice sau multiple. - Discursul narativ se organizează ca structură sintagmatică, cuprinzând: nucleele narative (episoade, evenimente), personajele (actanții implicați în desfășurarea faptelor) și indicii (prezentarea personajelor și a contextului situațional, a cadrului diegetic). - Este modul de expunere cel mai complex: având caracter integrator, inserează și secvențe descriptive (pauze descriptive), dialogate sau monologate (nararea prin reprezentare). Descrierea (lat. descriptio - zugrăvire) este modul de expunere prin care se înfățișează - obiectiv sau sugestiv, plastic - elemente constitutive
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sau sugestiv, plastic - elemente constitutive și/sau particularități ale unui peisaj ori interior, ale unui obiect sau fenomen, ale unei ființe etc. Inclusă frecvent în textul narativ, secvența descriptivă are rol de pauză, fiindcă întrerupe șirul întâmplărilor și suspendă timpul diegetic. Secvența descriptivă este caracterizată prin organizare spațială, de obicei, sincronică (structură paradigmatică semnalată prin indici spațiali multipli). Frecvent, ia forma unui discurs enumerativ și figurativ. Organizarea tematică este evidențiată prin câmpuri semantice în care predomină substantivele și adjectivele. Ca secvență
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
textului epic, secvența portretistică are rolul unei pauze descriptive, determinând un „decupaj“ în temporalitatea evenimentelor și în discursul narativ. Ea poate fi plasată în expozițiune (portret inițial, ca în romanul călinescian Enigma Otiliei, de pildă) sau „pulverizată“ în tot spațiul diegetic și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum în Moromeții de Marin Preda). - Portretul/autoportretul liric are, de cele mai multe ori, funcție de structurare a imaginarului poetic (Evocare de Nichita Stănescu, Autoportret de Lucian Blaga, de exemplu). Frecvent, „obiectul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
arhetipale, indeter minate. Spațiul, formă obiectivă universală a existenței materiei, devine în opera literară un element structurant, ca principiu de organizare a descrierii, ca spațiu al acțiunii în opera epică și dramatică sau ca matrice a imaginarului poetic. Spațializarea cadrului diegetic ori a celui poetic se conformează mai multor modele, care pot fi însă sistematizate. Indicii textuali ai spațiului ficțional pot fi: substantive (marea, pe cer, sub salcâm, București etc.), adverbe de loc sau locuțiuni adverbiale (acasă, aici, acolo, departe, pretutindeni
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de departe, încât nu mai are nici nume. (Nichita Stănescu, Către Galateea) Timpul (categorie filozofică prin care se desemnează durata, succesiunea/simulta neitatea proceselor, fenomenelor, acțiunilor sau stărilor) îndeplinește funcții mul tiple în textul literar. - În opera epică, timpul narat/diegetic are rolul de a ordona seria de evenimente, repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale (suprimarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
un substantiv sau verb, pentru a evidenția o însușire neobișnuită a „obiectului“/per sonajului/acțiunii. Apare cu o frecvență mare nu numai în textul liric, ci și în creația epică, mai ales în secvențe descriptive prin care se detaliază cadrul diegetic sau în portrete ale personajelor. Paradigma tipologică a epitetului este cuprinzătoare: - epitet ornant (de mare generalitate): Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață (M. Emi nescu); Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor [...]; o singurătate aproape umană, [...] sub cel mai frumos
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Aceasta numește creația epică în care naratorul se situează în interiorul universului povestit (narator intradiegetic). Nararea se face la persoana I, planul naratorului se suprapune planului narațiunii. Naratorul se proiectează în discurs prin indici textuali, fiind o prezență concretă în spațiul diegetic. Personajul narator poate fi protagonist sau martor al evenimentelor relatate, poate apărea în ipostaza naratorului auctorial ori numai ca mesager care repovestește evenimente auzite. Perspectiva narativă este, în acest caz, internă și este puternic marcată subiectiv. Asocierea celor două modele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Personajul narator poate fi protagonist sau martor al evenimentelor relatate, poate apărea în ipostaza naratorului auctorial ori numai ca mesager care repovestește evenimente auzite. Perspectiva narativă este, în acest caz, internă și este puternic marcată subiectiv. Asocierea celor două modele diegetice descrise anterior generează o narațiune supraetajată. Se creează astfel o polifonie a vocilor nara tive, fiindcă persoana I (discursul personajului narator) alternează cu persoana a IIIa narativă (discursul naratorului extradiegetic). Perspectiva narativă internă și cea ex ternă/omniscientă se combină
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de transmițător al unei întâmplări „auzite“. Se proiectează în plan secund, ca eu narator (lița Salomia, în Hanu Ancuței). 3.2.3. Perspectiva narativă Perspectiva narativă este un concept prin care se definește punctul de vedere al naratorului în raport cu universul diegetic, cu personajele care evoluează în spațiul ficțiunii artistice. Modelul narativ tradițional avea ca prezență dominantă naratorul omniscient (de la Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon la Ion al lui Rebreanu, de exemplu), în timp ce proza modernă optează pentru viziunea internă a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
combină modelele primare, între secvențele narative existând diferențe de perspectivă temporală. Formulele narative generate astfel sunt variate (povestiri în sertar, povestirea în povestire, povestiri în ramă, jurnal comentat, roman epistolar etc.). Ordinea narativă se referă la construcția narațiunii, la modelul diegetic în care secvențele narative, pauzele descriptive sau explicative, secvențele dialogate ori monologurile se înlănțuie, alternează, sunt inserate sau juxtapuse etc. Modelele diegetice principale sunt: Narațiunea cronologică este modelul primar al eposului, structurat pe principiul cronologic: episoadele/secvențele narative/întâmplările se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
povestire, povestiri în ramă, jurnal comentat, roman epistolar etc.). Ordinea narativă se referă la construcția narațiunii, la modelul diegetic în care secvențele narative, pauzele descriptive sau explicative, secvențele dialogate ori monologurile se înlănțuie, alternează, sunt inserate sau juxtapuse etc. Modelele diegetice principale sunt: Narațiunea cronologică este modelul primar al eposului, structurat pe principiul cronologic: episoadele/secvențele narative/întâmplările se succed linear pe axa temporală, în cronologie directă sau, mai rar, în cronologie inversă. La nivelul discursului, modelul este marcat prin prezența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
În vremea asta Cătălin... (M. Eminescu, Luceafărul) Narațiunile paralele/contrapunctice sunt frecvente în proza romantică și în cea modernistă, fiind caracterizate prin alternanța unor secvențe/episoade din planuri narative diferite (alternanța real/ireal, de exemplu, în proza fantastică); alte modele diegetice alternează două paliere temporale (timp real, obiectiv/durată interioară, subiec tivă). La nivelul discursului este frecventă absența conectorilor. Se utilizează timpuri verbale diferite (eventual, contrastive: prezent/perfect compus, de exemplu). Narațiunea discontinuă este un tipar narativ modern, care sugerează lipsa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ale genului epic Specia literară desemnează, în cadrul fiecărui gen (epic, liric și dramatic), o categorie de opere literare reunite pe baza unor criterii diverse. Pentru genul epic, criteriile vizează mai ales modul de structurare a viziunii artistice și a discursului diegetic, precum și categoria estetică dominantă (miticul, fabulosul, fantasticul, comicul etc.). Ca și în cazul genurilor, speciile literare se pot întrepătrunde sau suprapune. Speciile genului epic pot fi în versuri - epopeea, balada, poemul eroic, fabula, legenda - sau în proză: basmul, legenda, para
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și a unor destine, având un singur plan narativ, focalizat asupra unor personaje complexe. Intriga nuvelei este riguros construită, iar acțiunea este dinamizată de conflicte puternice. Firul epic/fa bulativ urmărește destinul protagonistului în momente semnificative ale existenței sale. Durata diegetică este mai amplă decât în schițe, fiind uneori comprimată prin rezumare sau prin elipsă (Astfel, trecu toamna și veni iarna, trecu și iarna și sosi primăvara. - I. Slavici, Moara cu noroc; Patru ani trecuseră de la scena aceasta, în vremea cărora
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]