49 matches
-
splendoare la orice război pierdut de mine în lumea largă, altcineva îmi ocupă grădina cu steagul unei țări străine înfipt în pământul moale... Eșafod afară-i Evul Mediu și într-o farmacie calculez infinitul acestor metale masa lor atomică în diencefal în cea mai blândă alegorie, de la esențe am învățat să dorm și-mi pun capul numai pe umbră la ușă,-i Evul Mediu și-mi pun tâmpla pe melancolie peste această țară de morminte, în care nu se poate trăi
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
gen. Vasile Andru își prezintă povestea sec, într-un stil copilăresc, brutal în directețea lui. La fel și interpretările. Vocea bătrînului a fost prorocire sau jelire, se întreabă naratorul, făcînd speculații despre influența psihică theta sau despre descîntecul care atinge diencefalul prin emisie puternică. Dar această simplitate are la rîndul ei o miză literară. Vasile Andru vrea să scrie povești exemplare, adică structuri, scheme, osaturi esențializate în care nu decorul contează, nu ornamentele, fie ele de atmosferă sau de scriitură, ci
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
trei creieri, Înseamnă că-s mai deștept decît alții, care au numai unul singur, se mîndri el. — Ești mai deștept decît orice găină. Fiindcă numai pînă la nivelul reptilelor și al păsărilor se poate vorbi de un singur creier, numit diencefal. Mamiferele superioare mai au și un așa-zis creier paleomamalian, care e considerat sediul vieții afective. Funcțiile cognitive Își au sediul Într-un al treilea creier, un fel de Învelitoare a celorlalte două, numit neomamalian, sau scoarța cerebrală, prezent numai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bază 1. Nevrită optică 2. Mielită acută 3. Sindrom de area postrema: episoade, altfel inexplicabile, de singultus sau grețuri și vărsături 4. Sindrom acut de trunchi cerebral 5. Narcolepsie simptomatică sau sindrom clinic diencefalic acut cu leziuni IRM la nivelul diencefalului tipice pentru TSNMO 6. Sindrom cerebral simptomatic cu leziuni cerebrale tipice pentru TSNMO Cerințe imagistice prin rezonanță magnetică suplimentare pentru NMOSD fără AQP4-IgG sau cu status necunoscut pentru AQP4-IgG 1. Nevrită optică acută: cerințe IRM cerebral: a. Aspect normal sau
ANEXĂ din 29 mai 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283768]
-
ca profunzime, mergând de la somnul adânc până la starea de stupoare. 7) Stupoarea este o stare psihopatologică intermediară între tulburarea ușoară de conștiință și coma profundă. Aceasta implică următoarea accepțiune: este un sindrom caracteristic, datorat unor leziuni ale zonelor învecinate ale diencefalului și părții anterioare, rostrale, a trunchiului cerebral, zonă în care se află situat „sistemul centrencefalic” considerat de W. Penfied ca fiind „sediul conștiinței”. O formă particulară a acestei tulburări o reprezintă mutismul akinetic. caracterizat printr-o stare de imobilitate fizică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
părți ca un sistem nervos central care controlează interacțiunile atât cu mediul înconjurător E, cât și cu mușchii și organele interne ale organismului uman. \n Sintetic, aceste cinci părți sunt următoarele: sistemul 5: Cortexul. Funcțiile superioare ale creierului; sistemul 4: Diencefalul. Intrări de la organele de simț, planificarea acțiunilor ; sistemul 3: Creierul de bază: măduva spinării. Reglarea internă. Optimizarea; sistemul 2: Sistemul nervos simpatic: stabilizarea activității mușchilor și organelor; sistemul 1: Mușchi și organe interne. Activități primare. Prin analogie, organizațiile dispun tot
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
central, atât la animale cât și la oameni. In general, comportamentul agresiv are un mecanism neural. Stimulatea unor formații talamice și hipotalamice produce un comportament agresiv. Fernandez-Molina a demonstrat că există o interelație morfologică și functională Între lobul temporal și diencefal. Anumiti centri ai amigdalei influențează reacțiile afective de apărare, furie și fugă. La om comportamentul agresiv are caracteristici particulare. Aceste caracteristici sunt date de organizarea specificp a sistemului nervos central, cât și de modelarea funcțională obținută ontogenetic prin stimulări de
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
care se stimulează reciproc și care formează un complex hormonal hipotalamohipofizo ovarian. Hipotalamusul, considerat “ creierul vegetativ ” are rolul principal în reglarea secreției endocrine implicate în coordonarea neurohormonală a funcției sexuale. Hipotalamusul este o regiune a cortexului cerebral, situată la baza diencefalului, fiind o adevarată intersecție între sistemul nervos și aparatul endocrin. Prezintă numeroase conexiuni cu diferite formațiuni cerebrale (cortexul cerebral, corpul striat, talamusul, formațiunea reticulară) prin intermediul cărora primește informații aparținând tuturor modalităților senzoriale: vizuale, olfactive, somatice, auditive. Legătura directă și de
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
puternice, fiind o altă cale importantă pentru eliberarea ocitocinei. Calea aferentă reflexului este nervul pelvin. În timpul dilatării căilor genitale sau prin acțiuni mecanice apar și contracții uterine și lactoree. Hipofiza este organul neuroglandular situat la fața ventrală a creierului intermediar (diencefalului), rezultat din unirea anatomică a celor două părți: hipofiza anterioară (adenohipofiza) hipofiza posterioară (neurohipofiza) Dintre hormoni hipofizei, cu importanță majoră pentru activitatea de reproducție a femelelor sunt gonadotropinele (FSH și LH) și prolactina (LTH). În mod indirect activitatea de reproducție
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
la Chicago, Woob- Hale și Londra până în 1936. Se întoarce în laborator și la catedră, la Iași, unde se afirmă și ca scriitor, fondând revista însemnări ieșene (1936). Între descoperirile sale cităm: sistemul porthipofizar (1932), raporturile dintre aparatul endocrin și diencefal, structura pericardului și durei-mater, dubla inervare a fibrei musculare, descoperirea unui complex de substanțe excitante pentru creier „cerebrostimulina“, în lichidul cefalorahidian ș.a. În 1935 - 1936 este invitat să facă demonstrații experimentale cu studenții de la Cambridge — Londra. în 1936 devine membru
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Ludwig au semnalat efectele hipotensoare ale excitării centripete a nervului aortic la iepurele vagotomizat, ca urmare a scăderii tonusului centrilor vasomotori, localizați de Dittman (1873) în bulb. Numeroase elemente vegetative au fost găsite în coloana intermediolaterală a măduvei dorsolombare și diencefal. Karplus și Kreidl (1909), folosind tehnica excitării și distrugerii unor nuclei diencefalici, au stabilit prezența de formațiuni simpatice în hipotalamus; François-Franck (1887) constată efecte presoare în cazul stimulării centrilor corticali motori, iar Goltz (1892) observă la câinii decorticați creșterea reacțiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cunoscut. I.2.1.2. Hipotalamusul Considerat mult timp porțiunea cea mai înalt diferențiată a sistemului nervos vegetativ, cu rol de veritabil „creier al vieții vegetative”, hipotalamusul este sediul centrilor reglatori ai principalelor funcții vitale și endocrino-metabolice. Parte componentă a diencefalului, hipotalamusul este situat la baza creierului în fosa interpedunculară. Superior, hipotalamusul vine în raport cu talamusul, iar inferior formează planșeul ventriculului al III-lea. Anterior este limitat de lamina terminalis care se întinde între comisura anterioară și chiasma optică. Posterior, hipotalamusul este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subtalamusului. Lateral se află partea anterioară a subtalamusului, capsula internă și tractul optic, iar medial formează partea inferioară a pereților infero-laterali ai ventriculului al III-lea. În constituția sa intră un număr de aproximativ 22 de nuclei, dispuși la baza diencefalului, în spatele chiasmei optice și deasupra hipofizei, în 4 grupe: anteriori, laterali, infundibulotuberieni sau mijlocii și posteriori (fig. 6). În hipotalamusul anterior, se găsesc nucleii paraventricular, supraoptic și suprachiasmatici, legați de hipofiză printr-o bogată rețea neurovasculară. Hipotalamusul mijlociu sau infundibulotuberian
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1.4. Alte structuri vegetative centrale Organele ependimare (subcomisural, paraventricular și subfornical), care conțin numeroase celule secretorii, au fost denumite de Roussy și Mosinger glande neurocrine ale encefalului. De Robertis (1955) a extins noțiunea de neurosecreție de la structurile vegetative ale diencefalului la diferite formațiuni nervoase centrale și chiar periferice. După părerea sa, mediatorii chimici (acetilcolina, catecolaminele) eliberați la nivelul terminațiilor sinaptice sunt, ca și în cazul hormonilor neurohipofizari, produși de neurosecreție. Acțiunea lor exercitându-se în apropierea locului de eliberare, au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
părerea sa, mediatorii chimici (acetilcolina, catecolaminele) eliberați la nivelul terminațiilor sinaptice sunt, ca și în cazul hormonilor neurohipofizari, produși de neurosecreție. Acțiunea lor exercitându-se în apropierea locului de eliberare, au fost denumiți și hormoni locali. Trunchiul cerebral. Situat între diencefal, măduva spinării și cerebel, trunchiul cerebral conține, de asemenea, numeroase structuri vegetative cu rol esențial în menținerea funcțiilor vitale ale organismului. În afara elementelor nervoase de legătură între formațiunile vegetative supra- și subiacente din substanța reticulată bulbo-mezencefalică, la acest nivel se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al structurilor nervoase vegetative sunt relativ distincte, la nivelul intranevraxial au loc fenomene de implicare somato-vegetativă de o complexitate deosebită. Cercetările histochimice și electrofiziologice efectuate în ultimele decenii au precizat că elementele vegetative din formațiunea reticulată (FR) a trunchiului cerebral, diencefal, rinencefal și scoarța cerebrală se găsesc morfologic și funcțional în strânsă legătură cu structurile somatice, realizând integrarea complexă a funcțiilor organo-vegetative cu cele ale vieții de relație. În prezent, dispunem de un volum impresionant de date analitice, referitoare atât la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
opioide endogene și a precursorilor lor în sistemul nervos, efectuată prin studii imunohistochimice, a arătat că neuronii enkefalinergici sunt răspândiți pe teritorii mai întinse decât cei endorfinergici. Neuronii enkefalinergici sunt frecvent interneuroni prezenți în densitate mare la nivelul nucleilor striați, diencefalului, trunchiului cerebral și măduvei. Au fost puse în evidență două căi enkefalinergice lungi, una strio-palidală, iar alta ce face legătura între nucleul central al amigdalei și stria terminală. Completări privind distribuția sistemului enkefalinic au fost aduse de identificarea Met- și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reunesc prin confluența brujorilor mandibulari (maxilarele inferioare) induși de mezoblastul paracordal lateral. În lateral, mezenchimul, ce reunește de o parte și de alta a stomadaeunului burjonul frontal de burjonii mandibulari, este ridicat de burjonii maxilari superiori ce apar mai târziu. Diencefalul se formează prin dedublarea posterioară a prozencefalului. Diferiți burjoni primordiali ai feței ridică inegal învelișul epiblastic, aparând separați prin șanțuri, ce vor disparea parțial sau total ulterior. Aceste șanțuri frontomaxilare separă burjonul frontal de cei maxilari superiori. Șanțurile transversale (maxilo-mandibulare
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
de vorbire; Scăderea performanței motorii; Scăderea atenției; Diplopie, midriază; Alterarea percepției; Tulburări de echilibru; Facies roșu, transpirație excesivă; Tulburări digestive (vărsături). 1,5-3 Lob parietal Lob occipital Cerebel Severă Alterarea vederii; Tulburări grave de echilibru; Stupor. 3-5 Lob occipital Cerebel Diencefal Faza comatoasă Comă liniștită Insuficiență respiratorie și circulatorie Convulsii (prin hipoglicemie); Relaxare sfincteriană; ROT abolite; Midriază; Hipotermie; Halenă puternică. 4,5-5 Bulb • pot prezenta complicații: convulsii, stare de agitație extremă, delir. b) nebăutorii • pot intra În comă chiar la valori
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
central, atât la animale cât și la oameni. In general, comportamentul agresiv are un mecanism neural. Stimulatea unor formații talamice și hipotalamice produce un comportament agresiv. Fernandez-Molina a demonstrat că există o interelație morfologică și functională Între lobul temporal și diencefal. Anumiti centri ai amigdalei influențează reacțiile afective de apărare, furie și fugă. La om comportamentul agresiv are caracteristici particulare. Aceste caracteristici sunt date de organizarea specificp a sistemului nervos central, cât și de modelarea funcțională obținută ontogenetic prin stimulări de
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
arterei cerebrale posterioare produce infarctul pe fața medială a lobului occipital, ce se manifestă prin activitate delta polimorfă în regiunea emisferică posterioară și o dezorganizare marcată sau absența ritmului alfa. Ocluzia arterelor din teritoriul vertebro-bazilar poate determina infarctizarea trunchiului cerebral, diencefalului și cerebelului, cu deficite neurologice, în funcție de artera afectată, extinderea și localizarea infarctului. Leziunile trunchiului cerebral în porțiunea rostrală și ale diencefalului caudal se însoțesc de starea de comă și determină pe EEG o activitate theta și delta difuză, nereactivă. Leziunile
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
posterioară și o dezorganizare marcată sau absența ritmului alfa. Ocluzia arterelor din teritoriul vertebro-bazilar poate determina infarctizarea trunchiului cerebral, diencefalului și cerebelului, cu deficite neurologice, în funcție de artera afectată, extinderea și localizarea infarctului. Leziunile trunchiului cerebral în porțiunea rostrală și ale diencefalului caudal se însoțesc de starea de comă și determină pe EEG o activitate theta și delta difuză, nereactivă. Leziunile extinse ale punții superioare și mezencefalului inferior, care afectează în profunzime mai mult de jumătate din tegmentul mezencefalic se însoțesc obișnuit
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
GENETICĂ -manualele claselor a XI-a și XII-a a. Manualul de biologie de clasa a XI- a . Celulă . Tesuturile-inclusiv țesutul osos . Sistemul nervos: Neuronul - fără transmiterea sinaptica. Structura și funcțiile sistemului nervos: măduva spinării, trunchiul cerebral, nervii cranieni, cerebelul, diencefalul, emisferele cerebrale. . Analizatorii: Cutanat, vizual, auditiv, vestibular. . Glandele endocrinei Hipofiza, tiroidă, pancreasul endocrin. . Sistemul muscular: Principalele grupe de mușchi somatici Musculatură striata - fără manifestările contracției musculare Musculatură netedă . Digestia și absorbția intestinala - fără reglarea activității secretorii și motorii digestive. . Respirația
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
localizările supratentoriale, printrun coridor trans-sulcal. Nodulul tumoral este în mod obișnuit mai vascularizat, dar hemostaza cu coagularea bipolară și reducerea prin aspirație nu reprezintă de obicei o problemă deosebită (fig. 4.30). Localizarea astrocitomului la nivelul chiasmei optice și a diencefalului, pune o serie de probleme legate în principal de indicația operatorie care apare doar la cazurile la care tulburările de vedere au un caracter rapid progresiv, apar fenomene determinate de progresiunea hipertensiunii intracraniene iar imagistic există porțiuni exofitice sau chistice
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Un factor important ce influențează prognosticul și evoluția ulterioară este vârsta pacientului, vârsta mai tânără având un prognostic favorabil [7,8]. Au o localizare predilectă la nivelul lobului frontal, temporal și parietal și mai puțin la nivelul lobului ocipital sau diencefal [9]. Macroscopic se prezintă ca o formațiune imprecis delimitată, localizată la nivelul substanței albe cerebrale, de culoare cenușiu-albicioasă, de consistență crescută față de țesuturile cerebrale normale adiacente (dată în special de structura fibrilară și nu de prezența microcalcificărilor), hipovascularizate, ce pot
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]