72 matches
-
Epigonii), a scris poezii satirice în care înfierează defectele de caracter ale contemporanilor lui, paradoxal - fix aceleași cu ale contemporanilor noștri: „O, ce ciudă, cât mă mir, / D-al celor mari caractir! / Ce schimbate la ei firi, / Ce gusturi, ce diferiri! / Precum ceriul de pământ, / Așa ei de cei mici sunt. / Toți trândavi, toți lenevoși, / Nestatornici, furtunoși, / N-au ei fapte bărbătești, / Toți au minți copilărești, / Toți de mititei iubesc / Lucruri care nu-i cinstesc. / Toți, de când sunt băieței, / Înclinează lângă
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1455295718.html [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
petrece totuși o schimbare radicală atunci când i se explică sensurile adevărate ale vieții și când constată că pe lume există și ființe pure, cu suflet, care fac bine fără să aștepte nici o răsplată. O familie de intelectuali îi dovedește, cu diferire ocazii, ca oamenii pot fi și buni, gata să ajute și să ierte. Cu toate că, pradă unor porniri animalice, săvârșește un act mai mult decat reprobabil, atentând la viața unui tânăr misionar, familia Marcu nu îl condamnă, ci continuă să-l
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 by http://confluente.ro/_tragedie_si_triumf_de_ligia_seman.html [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
nu s-a lăsat intimidată. Și dialogul a continuat astfel: - Aveți cu siguranță înghețată. Este doar vară. - Bineînțeles. Cum doriți să fie servită? - Trei globulețe într-o cupă. - Avem mai multe sortimente, de care doriți? - Cele trei globulețe să fie diferire. Las armonizarea la gustul Dumneavoastră. Totul să fie stropit bogat cu lichior de cafea. - Atât tot ? - N-am terminat. O căciuliță de frișcă în care înfigeți un pișcot și un bastonaș de ciocolată. După nici cinci minute sosesc cele trei
TASATĂ SICILIANĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1398329200.html [Corola-blog/BlogPost/347936_a_349265]
-
sufismului în Occident la Universitatea din Sussex în 1966. Aceasta a fost publicată mai apoi ca monografie cu titlul Probleme special în studiul ideilor sufite. Shah a explicat mai apoi că activitățile sufite se împart în trei componente sau departamente diferire: ”studii "în" Sufism”, ”studii "despre" Sufism” și ”studii "pentru" Sufism”. Studiile "pentru" sufism aveau ca obiectiv îndrumarea oamenilor spre sufism și cuprindea promovarea cunoștințelor care lipsesc din cultura respectivă, având nevoie de a fi restabilite și difuzate - spre exemplu înțelegera
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
sintezele sale. În cartea despre Eminescu, în cea despre poezia modernă, în teoretizările pe marginea vârstelor și chipurilor modernității, clasicismul este invocat ritual cu funcție de element ab quo: din punctul fix de observație al acestuia, devine posibilă percepția optimă asupra diferirii creatoare și asupra normelor sale labile. De altfel, disertația de doctorat a lui C., dezvoltată la publicarea în volum, demonstrează că logica poeziei moderne contrazice radical în primul rând axiomele clasice ale limbajului poetic: funcția imitativă și simpla valoare instrumentală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Iau astfel naștere serii întregi de copii sau de urmași, la limită uzurpatori sau falsuri, care își reduc ascendența la o simplă metaforă, dacă nu de-a dreptul la minciună. Și de această dată precedentul este Bizanțul - o matcă a diferirii, unde toate lucrurile au cel puțin două fețe, ca să nu se poată deosebi adevărul de fals: „În Bizanț au fost două feluri de lucruri: Care erau și care nu erau. Sau, fiecare lucru putea avea două fețe, dacă nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
toate aceste nivele S. evidențiază coeficientul de creație al lui Marin Preda, îl distinge ca autor al unei opere de certă continuitate, fiindcă răspunde unei logici generale (adică unei „norme” sau unui „model”), descrisă în spirit postmodernist ca logică a „diferirii”. Analizându-i romanele, exegeta vizează permanent condiția scriitorului contemporan, care nu mai poate ajunge la orizonturi de o noutate absolută și, ca atare, se apropie mult de condiția cititorului. Când scrie despre Eminescu, având convingerea că „în publicistică [...] rolul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
America - o experiență a alterității. Căci stagiul american e în primul rând istoria unei reacții, exact în sensul rezervat conceptului în lucrarea consacrată teoriei secundarului. Ea consemnează răspunsul unei conștiințe transilvane în fața unui spațiu radical străin. Transferată în registrul teoretic, diferirea devine o arhitemă a scrierilor publicate după expatriere. Mai întâi în The Taming of Romanticism. European Literature and the Age of Biedermeier (1984). Aici paradigmele creatoare trufașe suferă o progresivă domesticire (Taming). Este examinată simptomatologia proceselor prin care, în Estul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
cooperare regională la care România este parte. În ultimii ani, personal din cadrul Centrului Militar Zonal Iași a răspuns afirmativ la solicitări de acest gen, și a depășit cu succes probele de selecție în vederea participării la misiuni cu caracter divers în diferire teatre de operații (Irak, Afganistan, Bosnia) și în alte țări cu anumite probleme de securitate de pe continentul african , după cum urmează: 1. Lt. col. Sănduți Gavril: misiunea ONU din Coasta de Fildeș - ONUCI; misiunea ONU din Etiopia-Eritreea - UNMEE. 2. Lt. col. Țâru Ioan-Cătălin
Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]
-
pentru economia modernă. Resursele financiare ocupă un loc important în ansamblul resurselor pe care societatea le utilizează pentru sprijinirea efortului de dezvoltare și a consumului. Resursele financiare în general reprezintă mijloace bănești necesare pentru finanțarea obiectivelor economice și sociale, la diferire niveluri organizatorice ale societății, fiind cuprinse în cadrul resurselor financiare generale ale societății 38. Resursele financiare reprezintă ansamblul mijloacelor bănești indispensabile îndeplinirii obiectivelor economice și sociale într-o perioadă determinată de timp. Produsul intern brut, împreună cu resursele financiare externe atrase pe
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
și referate despre atrocitățile maghiare contra românilor, mișcările de trupe ungare, schițe cu drumurile, podurile și bisericile minate de autoritățile guvernului de la Budapesta, precum și propaganda desfășurată de diferite organizații - bisericești, de într-ajutorare, culturale sau teroriste - venite din Ungaria sub diferire pretexte. Agenții acoperiți ai Detașamentului au identificat organizarea și dislocarea unităților militare maghiare aflate în Târgu-Mureș, Dej și Bistrița, transporturile și depozitele de muniții, trecerile clandestine de frontieră și „tot ceea ce a interesat siguranța noastră”. Au fost semnalate contrabandele din
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
care au o importanță diferită în funcție de criteriile de dominanță: a) liniile de forță, de origine naturală sau artificială, pun în evidență structura generală a peisajului și servesc drept ghid pentru evaluarea prin intermediul privirii. Valorile psihologice ale acestora sunt și ele diferire: orizontalele exprimă stabilitate, verticalele exprimă echilibru și au supremație asupra celorlalte direcții, oblicele exprimă o tensiune; b) punctele de ”apel” - constituite la intersecția liniilor de forță sau a elementelor independente utilizate drept repere azimutale, permit reperajul și accentuează ierarhia peisajului
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
fost consolidate, nuanțate, diversificate și redenumite după ce semioticianul francez a deschis Cutia Pandorei. Dincolo de evantaiul taxinomic al intertextualului, preferința pentru structuri tripartite aduce un plus de organizare conceptuală, iar demontarea mecanismului evidențiază dihotomii ce pun în mișcare motorul intertextual: repetare/diferire, hipotext/hipertext, explicit/implicit, intertextualitate în texte/în jurul textelor, structură de suprafață/structură de adâncime, intertextualitate globală/parțială, homotaxă/heterotaxă, homo intertextualitate/heterointertextualitate, intertext/interdiscurs, rescriere/hipertextualitate, réécriture/récriture, intertext/intertextualitate, intertextualitate internă/externă, intertext/intratext. Ca și cum nu era destul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nostru, psihologia funcționării, anumite resorturi ale mecanismului, o serie de semne din adâncimea (inter)textului au ispitit analiza. Vorbind despre mit, avem în vedere Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. Repetiția produce un declic și întreg mecanismul se pune apoi în mișcare: diferirea implicită și creativă, tensiunea care se degajă în urma suprapunerii (niciodată complete), evadarea din timpul profan în cel sacru. Am insistat înaintea derulării celor patru principii de funcționare MER/Intertext asupra disocierii mitului de mit literar, pentru a clarifica faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
practică. În deschiderea lui, considerațiile metodologice lămuresc de ce studiul intertextualității nu este congruent criticii surselor și nuanțează acțiunea influenței. Paginile de critică literară care au urmărit intertextul din cultura universală în opera lui Mihai Eminescu ar putea să se subintituleze diferirea eminesciană a intertextului romantic. Toate lucrările la care ne-am oprit subliniază, indiferent de unghiul din care este abordată opera eminesciană, maniera specifică în care este transpus intertextul romantic la un scriitor care și-a depășit cu mult contemporaneitatea literară
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
descoperi neobservatul din opera eminesciană. Cartea se bucură de o entropie ridicată, neobservatul rămâne inepuizabil. Pe de altă parte, Charles Mauron pare să acorde puțină importanță repetițiilor, deși pleacă în construcția asociațiilor de la acestea. Sub aspect intratextual, repetarea leagă, iar diferirea nuanțează. Inconștientul și neobservatul care asigură entropia textului eminescian se ascund în spatele diferirii, însă, fără această repetare, cum să configurezi grupuri asociative? Constelațiile intratextuale de pe bolta prozasticii eminesciene oferă tabloul galactic ce l-ar fi încântat pe căutătorul mitului personal
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rămâne inepuizabil. Pe de altă parte, Charles Mauron pare să acorde puțină importanță repetițiilor, deși pleacă în construcția asociațiilor de la acestea. Sub aspect intratextual, repetarea leagă, iar diferirea nuanțează. Inconștientul și neobservatul care asigură entropia textului eminescian se ascund în spatele diferirii, însă, fără această repetare, cum să configurezi grupuri asociative? Constelațiile intratextuale de pe bolta prozasticii eminesciene oferă tabloul galactic ce l-ar fi încântat pe căutătorul mitului personal. Chiar dacă Ioan Petru Culianu opina despre complexe că ar fi mai curând ale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cazul cel mai vast de intertextualitate" (ibidem, 28). Motivul pentru care am insistat pe acest studiu este, pe de o parte, faptul că ne-a furnizat un fel de legitimare a demersului cercetării noastre, de care, captați de dialectica repetare/diferire, nu știam că avem nevoie, dar care, odată rostită, ne-a bucurat; pe de altă parte, de aici vine instrumentul nostru principal pentru analiza textelor eminesciene și a relațiilor dintre ele: intratext/intratextualitate: "când autorul reia texte scrise de el
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
i se conferă altă structură de adâncime, care antrenează o serie de transformări și în structura de suprafață". Autoarea studiului insistă asupra faptului că "una dintre condițiile intertextualității într-o astfel de interpretare este globalitatea". Altfel spus, în dialectica repetare/diferire, care acționează mecanismul intertextual, repetarea primează. Chiar și așa, globalitatea implică un grad limitat de generalitate a repetării. Anca Măgureanu nuanțează ideea globalității în intertext și utilizează criteriul coextensivi tății raportului intertextual cu unul sau cu ambele texte, ajungând la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
disjuncție operată de Cusset pune în lumină un fapt esențial: illud tempus al lectorului nu este același cu al scriitorului. Rescrierea este un nume pentru repetarea care acționează mecanismul intertextual (privit din perspectiva autorului). Repetarea invocă hipotextul; în același timp, diferirea particularizează hipertextul și desăvârșește acțiunea intertextului. Termenul "rescriere" disimulează în simplitatea lui semantică, accesibilă oricui, o piatră de încercare pentru cercetătorii stăpâniți de magia unui concept atât de abordabil, cum este sau pare a fi intertextualitatea. Douwe Fokkema opune rescrierii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o intertextualitatea : un text trimite la unul sau mai multe texte ; o arhitextualitatea : un text-ocurență trimite la tipul său, de exemplu, la genul literar. Atâta instrumentar critic pentru studiul intertextualității, totuși, 9o% din paginile care se opresc la dialectica repetare/diferire, în critica noastră literară, se mențin într-o analiză a intertextualului în termeni de aproximare. 2. O perspectivă antropologică asupra Intertextului. De la Intertext la Mit L'intertextualité parle une langue dont le vocabulaire est la somme des textes existants. (Laurent
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
anumite resorturi ale mecanismului, o serie de semne din adâncimea intertextului au ispitit analiza dezvoltată în prezentul studiu. Discursul semiotic utilizează pentru intertextualitate termenul "dispozitiv"1. Noi preferăm "mecanismul"2. O atare abordare ne va ajuta să urmărim jocul repetare/diferire care animă conceptul kristevian (după unii, mai curând barthesian). Dispozitivul este restrâns și static, în timp ce mecanismul are o configurație complicată dedalică, uneori și este dinamic. În paranteză fie spus, am asociat încă de la prima vedere mecanismul orologiului din Turnul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Analiza noastră, interesată de înțelegerea intertextualității în lumina mitului, încearcă să depășească aspectul diegetic al celui din urmă. Vorbind despre mit, avem în vedere Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. Repetiția produce un declic și întreg mecanismul se pune apoi în mișcare: diferirea implicită, tensiunea care se degajă în urma suprapunerii (niciodată complete), evadarea din timpul profan în cel sacru. 2.1. De la Intertext la Mit Intertextualitatea fost memorabil surprinsă de Julia Kristeva, Roland Barthes sau de Phillippe Sollers. Sunt formulări consacrate, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
timpului, ceea ce declanșează o anumită tensiune. Eliade o numește combustie. În termenii analizei noastre, o atare tensiune se produce prin suprapunerea hipotext/hipertext. Conform Eliade, tama, substanța spirituală, avertizează asupra suspendării timpului profan. În consecință, este instaurat timpul sacru. Repetare/diferire. Identificare vs depărtare. Stereotip vs Nou. Repetiție vs variație. Suprapunerea hipotext/hipertext implică ideea de repetare, fără îndoială. Dar, așa cum sublinia Gérard Genette, "este imposibil, pentru că este prea facil și deci insignifiant, să repeți direct un text"6 (1982, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fel de garanție: un proaspăt (s.a.) care să nu fie pe deplin nou, aceasta ar fi starea ideală a artelor, a textelor, a hainelor (Barthes: 2006b, 152). Monica Spiridon prezintă o altă relație dialogică, în care se angajează repetiția și diferirea: "[...] relațiile dintre acestea două sunt sinuoase. S-ar putea spune că realitatea originară există expres pentru a face posibile devierea și diferirea prin raportare la ea" (1989,18). Linda Hutcheon abordează aceeași temă. Termenii sistemului ei dialogic sunt: identificare și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]