9 matches
-
deosebită a cunoașterii. Dar chiar și atunci când tensiunea nu ajunge la soluții radicale, neajunsul rămâne, devenind un habitus constitutiv al atitudinii pe care omul politic o adoptă față de filosof. De aici derivă, pe de altă parte, o marjă permanentă de difidență pe care omul politic o are față de omul de cultură în general, și de filosof în special. Și istoria gândirii contemporane pune la dispoziție o amplă exemplificare a fenomenului, elaborând o vastă și interesantă literatură. Să ne gândim, spre exemplu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
disimulație", Tudorel nu mai poate intra în jocul nevinovat al ironiei pe care-l descoperă, oglindindu-se reciproc, maestrul și ucenicul. Cazul se ilustrează cu alt tandem, Hagienuș-Petrișor ("Ce să fac cu casa? observa Petrișor, privind pe tatăl său cu difidență, recunoscînd în el propria-i fire mistificatoare"). Și el confiscat de o "cauză" pe care o servește cu oarbă determinare, fiul întregește șirul monomaniilor din roman, replici posibil ironice ale visului lui Ioanide. Situațiile disperate, de criză specifică monomanului, reunesc
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
spiritual: a ruga, a dialoga, a iubi, mai mult decât a discuta. Nu că ar fi considerat aspectul doctrinal inutil sau lipsit de importanță, dar a înțeles că pentru a nivela calea cercetării doctrinale, trebuia mai întâi să doboare zidul difidențelor și al ostilităților, create de-al lungul secolelor de acuzații reciproce. Don Calabria ne povestea că, în 1909, a fost chemat să asiste un muribund protestant: «„Speram - îmi spuse muribundul - să-l am în preajmă pe pastorul meu; dar, facă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Bucureștiului" (ibidem). Exaltarea temei cosmice prezintă un aspect ambivalent, grandoarea, subliniată cu o fină nuanță a pierderii definitive, a eșecului absolut, asociindu-se cu simțămîntul de spectacol strident, de circ, al lucrurilor ce se ciocnesc în chip violent-distractiv. O incurabilă difidență derivă din imensa traumă inițială, astfel încît reprezentarea (reprezentația) universală nu se mai poate sustrage impresiei de joc caleidoscopic, de irațioanlă perindare de elemente capabile, concomitent, a da corp totalității și a o persifla: "și nu îndrăznesc să bat la
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
ele manifestă în mod autentic o autoritate, memorabilitate și individualitate care sunt, toate, însemnele geniului." De fapt, Bloom sfârșește prin a recunoaște candid superioritatea absolută a literaturii asupra tuturor lucrurilor, fie ele pământești sau cerești: "Ar trebui să observ, cu difidență, că Dumnezeu și zeii sunt în mod necesar personaje literare. Acel Iisus din Noul Testament este un personaj literar întocmai cum sunt Iahve din Biblia iudaică și Alah din Coran." Ce am găsit însă deosebit de supărător la Bloom este felul în
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
esteticii ferme, reparatoare și recuperatoare atunci cînd, spre a rămîne fidelă sieși, n-ar fi putut adopta o altă conduită. Uneori ea e lovită deschis, cu umoarea brutală a restaurației. Alteori e recuzată cu un subtil scepticism, cu grimasele unei difidențe de bonton, precum un concept "depășit". Există esteți care, disociindu-se de "patetica naivitate" a Monicăi Lovinescu, țin a se arăta mai catolici decît papa! Nu ne îndoim că perspectiva urmașilor noștri, eliberată de confuzii și inerții, de ambițiile concurențiale
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
sigur că fără d-sa literatura noastră actuală ar fi fost mai puțin vie, mai lipsită de culoare. Dacă, după ce l-am privit sub unghiul spectacolului baroc ce ni-l oferă personalitatea d-sale, îl măsurăm prin lentila fumurie a difidenței critice care șterge efectul sclipirilor sprințare, sperăm a ajunge la o concluzie rezonabilă. Confratele Mincu e unul din criticii însemnați ai momentului. Egotismul teatral ce i se impută cu amuzament sau iritare e considerabil redus inclusiv prin atenția constantă, exemplar
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
mea dacă vrei; dacă nu, îți dau casa din Pitești, casă bună, sănătoasă, cu grădină. (Hagienuș avea într-adevăr și această casă, care însă nu producea mai nimic.) - Ce să fac cu casa? observa Petrișor, privind pe tatăl său cu difidență, recunoscând în el propria-i fire mistificatoare. - Bine, atunci îți dau via, îl asigura Hagienuș. Uite, mă jur! Exact vorbind, Hagienuș nu mințea. Având sentimentul facil, acorda pe loc orice, invadat momentan de un val de sentimentalism. Pe urmă alt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nimic de a face cu pedanteria, nu era decât uimirea unui om din prima generație de cercetători ai naturii, pentru care știința e o religie, și universul - un continuu miracol. Geograful nu arbora deloc prezumția, dimpotrivă, nota lui distinctivă era difidența în propriile cunoștințe. De unde prudență infinită, frica de a nu poseda toată "literatura" chestiunii, proorogarea la infinit a unei probleme din lipsa de comunicații științifice. Sub acest raport, Conțescu semăna cu Gonzalv Ionescu, cu deosebirea însă că el personal voia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]