5 matches
-
sublim, pentru oameni, acei oameni de pe patul de spital, acei oameni din corpul medical, în mijlocul cărora își făptuiește menitele-i acte de mângâiere și vindecare, acei oameni prieteni, acei oameni cunoscuți sau chiar străini, întâlniți inevitabil pe căi comune ori difluente ale interrelaționărilor umane... Nu manifestă satisfacții pentru gesturi gigantești, se emoționează vizibil de primirea unei flori, unei urări... și, iată, această inimă blândă, sensibilă, emotivă, e o piatră de zidire a alinării și vindecării medicale a altora. Cunoscând oameni asemeni
DR. LUMINIŢA MARILENA PASCARIU. PENTRU FIECARE, CÂNDVA S-A NĂSCUT UN MEDIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1440706204.html [Corola-blog/BlogPost/343432_a_344761]
-
cinci ani" (Precizări autobiografice în finalul plachetei La fanion; restilizate în Post-ospicii). I Tensionat și imprevizibil, debutantul practică dicțiunea voit-plebee, minimalizând formele poeticii consacrate cărora le suprapune ostentativ fabulația cvasi-argotică. Confesiune sacadată, deliberat familiară (punctată cu îngăimări, cu ăăă), micro-scenarii difluente, montaj inteligent evitând la timp aplatizarea acestea conferă discursului o tonalitate voios-teatrală, bazată pe simultaneizarea antinomiilor. Anterior, Arghezi se amuza cu laicizarea cerului mitic elin: "Apollo-i profesor de mandolină", "Hercule-i petrolist dactilograf / Și Joe însuși, farmacist de treabă..." Analog, Liviu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cei care ridică literele, zarurile). Se intersectează în George Vulturescu tumulturi, fulgere și note de reculegere. Pragul dintre introspecție și exteriorități, dintre Eu și Lume, dintre imanent și transcendent, prag schimbător de la o stare la alta, e semnul unei personalități difluente în acțiune. Un Ego polarizant, acaparator, puternic, se zbate spectaculos în perspectiva aventurii fără sfârșit. Carnavalesc și tragic se întrepătrund. Mișcându-se în planuri stilistice eterogene și înaintând în iluzoriu, poetul, un postmodern, așteaptă crispat versul salvator. Nu timpul, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
propriei lui împărțiri a artiștilor literari în funcție de cele două tipuri principale de imaginație. Primul, tipul "plastic", îl caracterizează pe scriitorul cu deosebită acuitate a percepțiilor vizuale, care este incitat în primul rând de observarea lumii înconjurătoare, în timp ce al doilea, tipul "difluent" (auditiv și simbolic), este cel al poetului simbolist sau al scriitorului de povestiri romantice (Tieck, Hoffmann, Poe) care pleacă de la propriile lui emoții și sentimente, proiectându-le prin ritmuri și imagini unificate de forța Stiranurog-ului său. Este clar că Eliot
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
ca un poem. Subiectivitatea poetului este preponderent modernă, recuzând în același timp demisia parnasiană și egolatria romantică. Înainte de toate, el este un senzitiv, cu o acuitate extraordinară a simțurilor, mai ales a celui olfactiv. Mobilitatea percepțiilor imprimă discursului un caracter difluent, accentuat de înclinația către inefabil și mister. Climatul este cel de morbidezza, întrucât trecerea inexorabilă, moartea nu determină la el revoltă luciferică ori invocație extatică, ci un frison epidermic, stări de evanescență și alienare, pentru a căror exprimare universul floral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]