564 matches
-
tren, aburii apelor năvălind peste mine, lună plină clară, imensă, suită în vîrful capului în creierii Munților adolescenței mele, lună plină delicată, ușor neclară și poteca lăsată în mare, ca o chemare, crai nou și tainele Nilului, lună ștearsă și diformă, stîlcită de creștere și de urîciunea oamenilor de aici, de aiurea, de pe pămînt. Iar am zărit-o. Își rotunjește ascuțimile. M-a însoțit, mereu, și la Festivalul Enescu. Ecourile s-au stins de mult. Emoția, însă, nu se evaporă așa
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
și de autorul său. Tocmai acest lucru îl subliniază Dragomir când spune: ,Altceva se întâmplă când încerc să înțeleg însăși existența mea" (Crase banalități..., p. 36). Citindu-le pe Caragiale, ne înțelegem pe noi înșine, în amestecatul și deformatul (sau diformul) periferiei ce ne caracterizează. Or înțelegerea de sine - cu alte cuvinte ,cunoaște-te pe tine însuți" - este scopul constant al filosofiei. De aceea, în măsura în care interpretarea dragomiriană a piesei lui Caragiale trimite în fond la această auto-înțelegere, ea este în mod
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
clipă m-am zărit într-o oglindă și am întors capul... O femeie în halat alb mi-a apărut în față. I-am vârât sub ochi legitimația de ziarist. Am urcat la etajul doi. Pe palier, niște femei în halate diforme fumau. - Unde îl pot găsi pe șeful spitalului? - Mai sus, vizavi de lift. Intru. În fața ferestrei deschise, un eston de vreo șaizeci de ani face gimnastică. Îi recunosc imediat pe estoni. Nimic țipător, nimic neglijent în ținuta lor. Nelipsita cravată
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
care-l circumscrie verbul vaticinar al lui Ieremia: "De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor țării acesteia" (1, 14), adăugînd că invadatorul va purcede din același punct cardinal (46, 20). Un atare Nord malefic, al întunecării și pierzaniei, diform pînă la teratologic, textualizînd Nimicul, stă în atenția specială a lui George Vulturescu: "Nordul este o pîclă, zice Ion./ Nordul e o valvă a Nopții, adaugă tot el./ Nordul este cînd vezi, spun./ Înconjurăm Turnul cu ceas. Cadranul/ scorojit pare
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
ales pe mine. Uneori Ochiul/ său e un coridor torsionat pe unde/ năvălește satul meu ca o viitură învolburată/ peste paginile poemelor. E o văgăună,/ o poartă, o valvă secretă a beznei/ Ochiul orb. Prin nămolurile scrisului/ își tîrăște animalele diforme ale Nopții" (Iarba e un serviciu divin). Liber de obligațiile omenirii canonice, inspirat de demonia persiflării care-i modelează imaginarul, George Vulturescu unifică motivul Nordului cu motivul or-birii, într-o icoană tulbure a unei divinități ce se multiplică, oarbă și
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
Acestei capitulări morale a ființei i se poate urmări plinătatea negației, abjecta "desăvîrșire". Estetica urîtului are ca pandant o estetică a Răului. Desigur, sub asemenea auspicii luciferice, lumea Hortensiei Papadat-Bengescu nu poate fi decît una a anomaliei ce se supralicitează. Diformă, pocită, dereglată deopotrivă sub raport sentimental, comportamental, social, fiziologic, e o caricatură atroce care implică decăderea umană fără rest. Ne învîrtim într-o societate de monștri, înregistrați "la lupă și la microscop", astfel încît să iasă în evidență "toți porii
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Radu urmăresc cu acuratețe și cu rigoare un proiect plastic și un program mental. Evitînd atît crispările metafizice, cît și expresivitățile grotești, sculptorul le împacă oarecum pe amîndouă prin aducerea în prim-planul percepției a unei umanități sumare, tragice și diforme. De cele mai multe ori bronzul este asociat cu alte materiale, în special piatra și marmura, care îmbogățesc ansamblul imaginii cu expresii noi și creează, totodată, surse imprevizibile de tensiune și de dialog. Ceea ce, în mod obișnuit, ar trece drept soclu este
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
ori, în cazul în care nu-și va înăbuși vitalitatea și prospețimea, un monomaniac fanatic. Aproape întotdeauna ce-i prea mult strică. Sau se transformă într-o caricatură ce slujește un adevăr de-o clipă, dar și un triumf al diformului asupra formei. Observat de departe Défence-ul e o caricatură. Văzută de aproape muzica lui Racot are semnalmentele unei obsesii interioare.
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
suflet din nou ăă reapară, Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume - eternă ce trecătoare pare, Gonit în timp și spații, trecând din formă în formă, Eternă fulgerare cu inimă diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Și-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast’ dată încă. Ș-ast’ dată? Cine-mi spune că-i
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
volumul și înălțimea sunetului pierdut și somnul cald aidoma vinului (un aparat de înregistrare) un nonsens și-apoi altul și altul într-o scurgere sacadată cum a apei la chiuveta defectă la un moment dat la fereastră un chip straniu diform cum un sentiment vechi și se-aprindeau becuri lumini mici mici de tot la care nimeni nu s-ar fi gîndit trupul său drept liniștit implacabil întins în pat doveditor ca o chitanță. Ars moriendi Să mori încetul cu-ncetul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
sau fără) mâini și picioare, capete roșii, rotunde care plutesc pe fondul în culori aprinse, monștri cu mai multe capete, capete cu mai mulți ochi, cruci, figuri geometrice, broaște valsând, insecte văzute la lupă, plante anemice, pictează orice. Omuleții aceștia diformi, viu colorați (sau reduși la o simplă silueta neagră) dansează, jonglează, se plimbă cu familia, se luptă (fără scop), merg la scoala, iată-i chiar la ora de sport, aleargă, se lasă dominați de un “maître d’école” tiranic, cu
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
atât de prost încât îți vine să crezi că mult trâmbițatul scandal legat de homosexualitatea protagonistului e încă o scorneală publicitară. Regizorul ia un personaj istoric și-l modelează, ca pe plastilină, în atât de multe direcții încât rezultatul e diform prin excelență. Întâi și întâi, Stone își bate capul să respecte adevărul istoric, ceea ce, având în vedere enorma cantitate de scrieri despre Alexandru Macedon, e suficient de dificil. Dar nu se oprește aici. Notele de producție te informează că Stone
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
asemeni unei spade, deosebit de primejdioasă pentru cel ce nu știe să o folosească. Iar trupul fenomenului sonor este unul gol, pe care n-ai de unde să-l apuci, nici cum să-l supui; un trup de multe ori monstruos, schimbător, diform, imposibil de reținut, de legat ori de răpus. în epoca modernă, muzica savantă s-a cuibărit la nivelul funcțiilor digestive, manifestîndu-se ca un stomac imens ce a mistuit sumedenie de ipoteze și de demonstrații, pe care apoi le-a prelucrat
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
pe care el nici măcar nu le privea. Renunțase demult să-și mai cumpere tricouri de firmă ori adidași la modă. Punea pe el ce-i pregătea maică-sa. Și odată intrat în această ruină, viața se rula lin, printre gândurile diforme, care nici măcar nu mai erau gândurile lui cele hrănitoare, ci un morman de resturi alterate. Iar într-o zi, pe când pășea apatic prin lume, s-a îndrăgostit. Ea era o femeie care îl scosese din vizuină, cu modul ei de
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
palavrele despre porumbei și neajunsurile pe care le pot provoca, (inclusiv trezitul forțat în zori dacă ești nevoit să dormi în apropierea sălașului lor) cînd, pe negîndite, a apărut Pasărea în existența mea: un avorton cu picioare de cocostîrc, gît diform de girafă, cioc încîrligat și roșu ca un gogoșar, un ochi enorm, bulbucat și albicios, celălalt mic și negru ca de gînganie; dar mai ales, cu aripi uriașe care fîlfîiau într-una în fața geamurilor mele neiertătoare, implacabile, imprevizibile. Aripile acestea
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
Și între aceste imaculate lepre, grămezi covîrșitoare, gunoaie și-alte scîrbe - Moștenitorul șerpuia grav, onest ca și greața înlăcrimată ce-l sfîșia. Inert. Martirizat. Răpus de-atîta urîțenie. Pe muchea unei borduri, într-o intersecțe, chircită și putredă îl aștepta relicva diformă a unei alge. Acum; o noapte opărită ca un bordel nesfîrșit iar curvele îi ereau chiar nuanțele cu care năvălea iama - călduri și parfumuri asurzitoare. Deschise însetat buzele. Ars și de fulgerul poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
cu versuri despre patrie,) spaimă intrată în sânge mângâie cerul gurii prea păcătos nici de vânător, nici de poveștile lui nu am chef prea mulți ochi de oțel afară la pândă în spatele scenei radiațiile TV leagă scheletul imaginii gângania asta diforma pe care pariasem cândva
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
Și iată nu mă lupt cu el, așa cum m-a sfătuit sfânta carte, Ci îmi ascut gândirea pe cuvintele rugăciunii Până în sămânță ultimă a vieții, Până când vine învierea. 2 Ce lumi de zelul singurătății pline, Și noaptea purtătoare de cuvinte diforme, Laudă de moarte dezgolindu-mă vine Din văzutele, nevăzutele forme. Cine am fost, în genunchi și vasal Ce adapă a cuvântului cosmogonie Sau praful stelei focului letal, Cel care precum somn și vis învie? Am fost divinul unei alte limbi
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
și lifturi. Nu lipsesc sunetele de sirenă, care nu anunță bombardamente, ci treceri de la o lume inundată de o lumină ireal de albă la una cufundată într-un întuneric din care își fac apariția personaje cu alură inchizitorială și creaturi diforme. Filmul lui Gans are și o morală, bineînțeles: în loc să fie, pur și simplu, un film de groază, Silent Hill se vrea un soi de demonstrație pentru ideea că umanitatea elementară (reprezentată mai ales de sentimentele materne, uneori instinctive) este de
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
jos, În neant, acest efort al rupturii, mă Înalță pe o noua treapta. Eu parcă aș fi Încadrată Într-un paralelipiped de piatră și piatra aceasta gri și murdară Înseamnă ura. Dacă dau jos câte o bucată din acest trup diform În lumea visului, În realitatea minții Înseamnă că am urcat o treaptă. Da, da, am urcat Încă o treaptă! Nu mai sunt În deșert, sunt Într o altă realitate, Într-o altă existență a minții. Ura prin acest trup de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
este în fapt decât anunțarea unei metode fără intenții polemice. Aproape jumătate din carte le este dedicată marilor ignorați ai romantismului: filosofii naturii, psihologii de la sfârșitul secolului XVIII, începutul secolului XX. Portrete excelente pătrund în biografiile autorilor respectivi: Lichtenberg era "diform, suferind din cauza urâțeniei sale, înzestrat cu o nepotolita senzualitate". Figuri esențial romantice domină Germania în acea perioadă. Aflăm lucruri despre Ritter, "cel mai straniu și mai tulburător" dintre toți, prietenul intim al lui Novalis. Troxler, "irascibilul helvet", polemizează neobosit cu
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
au trei copii, cei doi fii Ionas și Șmarie și pe frumoasa Miriam. Romanul începe însă odată cu producerea unui eveniment în familia lui Mendel, care va marca indirect viața tutoror membrilor ei: nașterea unui copil bolnav de epilepsie. Menuhim, pruncul diform, devine nu doar povara familiei, ci un fel de cutie de rezonanță a tuturor spaimelor și regretelor fiecăruia dintre ei. Debora, mama, se socoate vinovată pentru nașterea lui, fiindcă pe vremea cînd îl purta în pîntece făptuise păcatul de a
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
sale (aici îl avem în vedere pe cel intitulat Trei într-o galera), numitul eseist încearcă a evita superficialitatea, fiind antinarcisiac și...sincer. Să ne explicăm. Imaginea dominantă ce-o propune asupra subiectului e una cinica, imens cinica, prin urmare diforma, inapta de autoadmiratie. Sinceritatea ar consta, paradoxal, în... montarea pozei cu pricina, în stilul psihologic urmărit ca efect, totuși, estetic (căci, în pofida tentativei lui Barthes de-a exclude jurnalul din planul literarului, acesta poate fi socotit literatura, prin chiar prisma
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
de sînge/ rămase ca un mușchi pe scoarța stejarului/ sau la pumnii strînși/ care se desfac încet/ și se-apropie// nu știu cum să-ți explic“ (nu știu cum să-ți explic). tatăl bosonilor, un poem din secțiunea secundă, anunță auto-persiflant maelström-ul final, „discursul diform incapabil să urmeze-o retorică sau o poetică/ paralogic/ întrerupt de gemete și horcăieli de fîsîituri/ adeseori indecente de strigăte și sughițuri/ de repezi aglutinări și/ tăceri succedate de explozii“. Discursul vorticist și extensibil (fragmentele au ca titluri &&&) adună, teoretic
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]