685 matches
-
off topic se șterg fără explicații, pentru că titularii blogurilor sunt autori. Au putere de dispoziție. Din acest motiv operația nu se numește cenzură. - Daca Dragoș își face scrupule, greșește, lasind impresia de show (așa cum la circ se face spectacol cu diformitatea unor oameni și animale, Dragoș a tolerat limbajul suburban și logica șmecherilor de cartier, riscind să promoveze o nouă categorie, “șmecherii de blog”) - Cititorii real interesați evita blogurile contaminate de viruși precum virusul Fane Scriitorul, o personalitate lipsită de persoana
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
nu facă circ. Ce să-i răspunzi? Că n-are căderea să facă judecați morale? Să-i arăți că și tu știi să călci pe cineva în picioare? Să spui și tu minciuni, să-i pocești numele, să-i accentuezi diformitățile, să-i iei în derâdere patrioticele lui gonade? Dar toate astea n-ar reuși să facă altceva decât să-i dea apă la moară. Ce să faci atunci? Să nu faci nimic? Să taci, demn, în vreme ce ești înjurat, șoptindu-ți
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
pare a se afla în rolul nebunului de tip nou, al unui nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul prin lăcomia absurdă, cleveteala veselă, renghiurile ticăloase, ca și prin diformități fizice sau mintale care-l privează de responsabilități, punîndu-l în poziția proscrisului paradoxal combinată cu completa dependență față de grupul social care-l sprijină în existență" (Marian Popa). Într-un asemenea portret robot să recunoaștem că s-ar putea regăsi mai
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Williams, Arthur Miller ori Edward Albee, de la care a împrumutat mai tot ceea ce se putea împrumuta - motivațiile psihologice, incandescența relațiilor, proeminența situațiilor sociale. în Drept ca o linie e vorba despre o mamă, fostă prostituată, marcată pe viață de o diformitate fizică și fiul ei, Paulie, gay, bolnav în fază terminală de SIDA, ce se reîntâlnesc, după o lungă perioadă de despărțire străduindu-se să regăsească calea comunicării afective, depășindu-și uscăciunea interioară în condițiile dramatice ale unei situații-limită. Ca în
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
un fel de homunculi supuși simultan triumfului și degradării, Ciprian Paleologu invocă același spațiu expresiv, în care accentele cad pe arhitectura imaginii, și articulează același discurs, în care interesul este focalizat asupra unei umanități disjuncte, la limita diafanității celeste cu diformitatea și grotescul de origine infernală. Privirea îcruntată a moralistului, a unui observator atent și responsabil, privire ce identifică explicit surparea umanului prin exacerbarea dimensiunii lui tenebroase, este permanent și una jubilatorie, ascensională, iremediabil sedusă de potențialul afirmativ al limbajului. Așezat
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
juriul format din Magnus Paulsson (Festivalul Internațional de Film Fantastic de la Lund, Suedia), Ian Rattray (Horror Channel FrightFest) și Jonathan Lanaerts (Festivalul Internațional de Film Fantastic din Bruxelles). Rikard, personajul principal al filmului, este un bărbat autist, cu o severă diformitate, care încearcă cu ajutorul unui gigant să își găsească drumul spre mama de mult pierdută. Trofeul Little Dracula pentru Cel mai bun scurtmetraj internațional a revenit filmului We Together (R. Henry Kaplan, SUA) pentru “drumul foarte scurt dintre viziunea regizorală și
Dracula Film Festival și-a desemnat câștigătorii [Corola-blog/BlogPost/93998_a_95290]
-
Bănulescu trece cu brio acest examen autoimpus, dovedind o maturitate compozițională remarcabilă și, pe de altă parte, reală adâncime psihologică. Personajele nu sunt văzute și descrise exclusiv comportamentist, înfățișate ca niște suprafețe plane, și explorate pe dinăuntru, "parcurse" din unghiul diformității lor mentale, cu scotocirea cotloanelor creierului și sufletului. Egale cu sine (cu boala lor) de la început și până la final, sunt făcute, în mod subtil, să se devoaleze, să se expună, să-și întoarcă pe dos perdeaua groasă și murdară a
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
sufletul are nevoie de slavă, tot așa cum mireasa are nevoie de sfințire. Nedorind să o abandoneze, Dumnezeu îi redă starea de frumusețe originară, ceea ce corespunde mântuirii sufletului de către Dumnezeu: „Dumnezeu, Care modelează toate lucrurile în înțelepciunea Sa, îi îngrijește miresei diformitatea. Nu inventează pentru ea o frumusețe care să nu fi existat anterior. Ci o conduce înapoi la starea inițială de slavă îndepărtând ceea ce a fost înnegrit prin rău, schimbându-i culoarea într-una care nu este murdărită”<footnote Sf. Grigorie
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
popor de cerșetori. Marea inovație a ultimilor zece ani ai României o constituie, de altfel, sindicalizarea cerșetoriei. Suntem un popor proletarizat, obișnuit să-și exhibe, într-o lume pe care n-a visat-o și n-a dorit-o, respingătoarele diformități morale. Marea majoritate a românilor lumpenizați așteaptă în continuare să vină cineva să le rezolve problemele elementare. De la serviciul călduț, sigur și bine plătit, care să nu-l trezească din dulcea lui visare mioritică, la măturarea scării de bloc în
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
podul minciunilor). Efectul acestei demonice absorbții a Râului exterior al reprezintă dorința exasperata a accentuării fenomenului. O masochista aspirație către indistincția "buimaca" a existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând impuritățile spre a le neutraliză: "De-as avea și eu o traumă că pojarul,/ o răpăiala de ploaie de vară,/ o nevroza că o mătase,/ după care ești și mai iubita;/ o nevroza
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
autorul înfățișează o panoramă de oameni politici reali sau de infractori pitorești. Meritul principal al cărții stă în "răutatea" portretelor. Puține personaje sînt cruțate, sub aspect fizic sau moral, de o viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine. Se vede și că însemnările din lagăr au fost rescrise după 1944, cu o tendențiozitate supărătoare. Românul e mai degrabă un material brut, o colecție de biografii și întîmplări
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
se opune „edificării“. În această optică „măsurile“ erau recomandate ca având menirea de a asigura călirea maselor pentru a rezista „ofensivei“, imunizarea lor la invazia virușilor străini. Dar indiferent de justificări, orientarea ofensiv-defensivă zdruncina structura umană psihointelectuală, atât de sensibilă. Diformitățile politicii și practicii timpului aveau la origini și conceptul „dușmanului“, personaj fatal, imaginat ca o armată exterminatoare aflată la granițe, deja cu iscoade și formațiuni de desant înlăuntru, infiltrate inclusiv în rândurile partizanilor revoluției. Dușmanul era spânul din basme, cu
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
defectele la femei, una cu un picior puțin mai scurt, care șchioapătă, are un farmec absolut fantastic.ș...ț Defectele femeilor sunt incitante, creează o altă sferă de atracție, e ceva nou. Nu mă sperie, eu chiar caut aceste mici diformități. Dar la femei mai tinere, nu la octogenare. Deși și uzura este fascinantă, femeile devastate de vîrstă au un fel total de a iubi, cîntă sufletul în ele. Femeile bătrîne sunt uluitor de frumoase uneori...“. La cîteva pagini distanță, poeta
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
umanitatea acolo unde ne-am aștepta cel mai puțin s-o aflăm. Înainte de a fi descoperit de chirurgul Frederick Treves (Sir Anthony Hopkins), John Merrick (John Hurt) nu reprezintă decît o atracție de bîlci, ce-i drept, cea mai spectaculoasă. Diformitățile sale care i-au și conferit numele de scenă, Omul Elefant, fac din el un caz interesant pentru știință, doctorul închiriindu-l inițial pentru o prelegere ținută cu aplomb în fața colegilor interesați de manufactura corporală a unui degenerat. Oferindu-i
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
sunt o ființă umană" produce un recul al maselor prostite, iar intervenția poliției îi asigură protecția. Este clar că nu există loc pentru omul elefant alături de semenii lui întru umanitate, decît fie printre cei asemeni lui, înzestrați cu stigmatul unor diformități, fie printre cei pentru care educația și sensibilitatea permit înțelegerea condiției umane și recuperarea umanității acolo unde ea se află, dincolo de circumstanțe și accidente biografice. La acest reflex mentalitar al rejectării naturale a monstruosului se adaugă unul resentimentar pe care
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
se află mica catedrală de carton pe care o construiește din imaginație, pe ea își odihnește fruntea malformată, ea răsare asemeni unei flori dintre buruieni, ea angajează un dialog al expresiei corporale paralel ca pentru a desfide întreaga grozăvie a diformității. Regizorul a reușit unul dintre acele filme în care catharsisul funcționează, și în care umanitatea își ia revanșa, pistă abandonată în celelalte filme ale lui.
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
operație la acest nivel. Rinoplastia secundară se realizează în cazul în care s-a efectuat în antecedente o operație de corecție a nasului (fie în urma unui traumatism, fie tot o intervenție în scop estetic sau funcțional). Există nașuri care au diformități importante sau sunt modificate în urma unor defecte/anomalii congenitale, sau traumatisme grave, astfel că, de obicei, în aceste cazuri sunt necesare mai multe intervenții pentru obținerea unui aspect cât mai estetic, a unei simetrii. Prin rinoplastie se pot corectă, dimensiunile
Cum se face o operație la nas și ce riscuri presupune aceasta () [Corola-journal/Journalistic/69045_a_70370]
-
îi este familiar poetului. Nu "Școlarul Durerii" este cel care practică "le vilain métier de moribond" (Amarnic)? Ce anume se așteaptă, în universul poeziei, ca și în cel al prozei, în cavalcada de forme cocoșate și bizare, în avalanșa de diformități neverosimile, ce se așteaptă oare? E o mare indiscreție, un privilegiu al netotului, e un mare abuz să întrebi oamenii ce așteaptă. Tot așa de mare ca faptul de a cere fățiș unui grav bolnav sau unui grav rănit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
duratei interioare, al devenirii și al integrării trecutului în viitor. După o îndreptățită observație a lui Antonio Machado, intuițiile poetice sunt temporale prin excelență: "poetul profesează o metafizică a existenței, în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși titlul prozei indică circularitatea ei. La toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care i-au forjat-o europenii și căreia americanii îi oferă o nouă reputație. Curtea lui Xerses este plină de creaturi coșmarești, monștri cu aripi-satîr în loc de mîini, sclave aproape goale dan-sînd lubric, estropiați etc. Elifias, unul dintre spartanii repudiați datorită diformităților sale, își găsește adăpost la această curte a "Miracolelor" tocmai datorită monstruozității sale, cum pare să sugereze regizorul. Democratica societate spartană care întreține un cult păgîn se bazează în același timp pe eugenie și repudierea handicapaților, pe disciplinarea extrem de dură
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
mergând Într-un colț și Începând să se dezbrace Încet și foarte metodic, Împăturindu-și pe rând fiecare articol vestimentar și așezându-le cu grijă pe toate pe locul din fața ei. În timp ce-i urmărea mișcările calme, Își dădu seama de diformitățile propriului trup. Spuse „Ești frumoasă“ și cuvintele lui se-mpleticiră, urmare a unei tulburări pe care n-o mai cunoscuse. Când veni spre el, traversând compartimentul, Își dădu seama că fusese păcălit. Calmul ei era ca o piele prea Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
inițial am privit cu destul de mult scepticism ideea că e posibil să citești caracterul unei persoane după ieșiturile și gropițele din craniul său, palparea sistematică a tigvei proprii - cu ajutorul lăbuței din față - mi-a dezvăluit niște protuberanțe uriașe (aproape niște diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc să mă scarpin cînd mă nedumerește ceva - indică, spune Gall, capacități lingvistice prodigioase, În vreme ce șănțulețele adînci, de melancolie cronică, de sub arcadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
materializau, multiplicându-se. Se sperie, precum calul care vede totul diform, dacă ar ști frumosul patruped ce nemernică gâză îl robește! Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne, tare Ești singur! La radio se gudurau note mieunând din trompete un remember amar. Culorile rafinate ale sunetelor o duseră cu gândul la împătimitele gânduri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
heteroblastă. Orașul e o plantă? E o ființă plantată de om în carnea Pământului. Cei ce au grijă de această ființă sunt monștrii. Catedrala Brăilei care se ruga în așteptare părea un sfinx fără viață. Ascetismul său consta în acceptarea diformității sale. Se ruga într-o meditație profundă să moară. Oricum murea, dar nu avea cum să știe. Intrase virgină în peisajul orașului și fusese violată de uitare, ceea ce o alterase și mai mult, semănând acum cu un siloz care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
împrejurări, într-un cuvînt, pe cît de puțin soarele poate să-și ascundă petele, tot atît de puțin marii suverani își pot ascunde viciile și fondul caracterului, ochilor atîtor observatori. Chiar atunci cînd masca disimulării ar putea ascunde un timp diformitatea naturală a unui principe, nu s-ar putea ca el să păstreze continuu această mască și să nu și-o dea jos uneori, fie și pentru a respira; iar o singură ocazie poate fi suficientă pentru a-i mulțumi pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]