14 matches
-
privește observatorul, în cealaltă extremitate, o fantă. 2. Spectroscopul cu rețea difractantă (de difracție) Un spectru prin difracție este generat de o plăcuță fină pe care au fost gravate fante minuscule paralele. Când lumina incidentă lovește acestă plăcuță, ea este difractată. Se observă un curcubeu. În interiorul tubului se află o lentilă cât și o serie de trei sau cinci prisme alăturate și constituite din două tipuri diferite de sticlă care alternează în așa fel încât raza de lumină care traversează structura
Spectroscop () [Corola-website/Science/312441_a_313770]
-
pe cristale, în urma cercetărilor începute la Universitatea din Cambridge în 1912. Legea pe care a descoperit-o, și care va purta numele său, a făcut posibil calculul poziției relative a atomilor în cadrul unui cristal prin analiza modului în care acesta difractă fasciculele de raze X (și mai târziu fasciculele de neutroni sau electroni). În urma discuțiilor cu tatăl său, acesta a construit la Universitatea din Leeds (Anglia) primul spectrometru cu raze X. ""Pentru serviciul lor în analiza structurii cristalelor cu ajutorul razelor X
William Lawrence Bragg () [Corola-website/Science/310248_a_311577]
-
fiecare punct aflat pe un front de undă devine la rîndul lui o sursă secundară de unde și că propagarea luminii are loc prin suprapunerea acestor unde secundare, în funcție de intensitățile lor și de relațiile de fază dintre ele. În cazul luminii difractate de un obiect circular, toate traiectoriile care pornesc de la sursa punctiformă, trec pe la marginea obiectului și apoi sosesc în centrul umbrei acestuia au aceeași lungime. Ca urmare, undele care parcurg aceste traiectorii au aceeași fază și deci interferența lor este
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
difractat este focalizat pe fantele de primire (parafocalizare), îmbunătățind sensibilitatea. O caracterizare aproape perfectă a filmelor subțiri se obține utilizând în difractometru cu cristal dublu (DCD) [149-151]. Această geometrie este similară celei Bragg-Brentano, numai că fascicolul incident este mai întâi difractat pe un monocristal (plasat lângă punctul F în Fig. 6.6a). Se asigură astfel că lățimea picului de difracție să fie îngustă, permițând astfel efectuarea de măsurători de mare precizie. Pentru filme epitaxiale ultrasubțiri (< 100 Ǻ) - metoda preferată este difracția
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
să îl ducă în derivă. Presiunea de radiație a astrului pe un ecran reflectorizant ar fi de ajuns pentru a arunca orice "intrus" în afara orbitei ideale și tocmai de aceea ecranele concepute de Angel nu sunt reflectorizante, ci transparente. Ele difractă pur și simplu razele Soarelui, adică le înclină cu câteva grade față de direcția lor incidentă. Astfel "deturnate", razele ocolesc Pământul, reducând cu 1,8% fluxul de energie solară reținut de acesta; de unde rezultă, potrivit lui Angel, și compensarea ridicării temperaturii legată
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
anului. Iridiscența Iridiscența este un alt fenomen optic care este foarte plăcut vederii. Iridiscențele pot fi produse fie de soare, fie de lună. Totuși, iridiscențele create de lumina solară vor produce culori mai intense. Iridiscențele au loc când lumina este difractată sau refractată de picăturile de apă (de obicei provenite din norii altostratus, nori de înălțime medie) Se formează când picăturile sunt prea mici pentru a se forma o coroană sau dacă soarele sau luna nu sunt direct în spatele norului, cum
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
ei sînt două căi care merg în paralel»”. Un plural gramatical desemnează așadar o ființă singulară. Prin urmare, irochezii concepeau o lume - diferită, desigur, de cea a experienței obișnuite - unde un corp se comportă cînd ca o undă care se difractă, cînd ca o particulă care își păstrează individualitatea. Mitul din care face parte acest episod este prea lung și prea complicat ca să intru în detalii. Este suficient să indic că protagoniștii, printre care și gemenii, își petrec timpul pierzînd, regăsind
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
atins scopul. b) difracția pe o fantă dreptunghiulară în lumină paralelă (Fraunhofer): S - este izvorul de lumină monocrmatic punctiform formând un fascicul divergent. L1 - lentilă convergentă, transformând fasciculul din divergent într-un fascicul paralel, ce traversează fanta MN și se difractă. Lumina monocromatică difractată este focalizată cu ajutorul lentilei L2 pe ecranul E2 pentru observație, distingându-se o succesiune de benzi (franje) luminoase alternate cu benzi întunecoase, dispuse paralel cu fanta dreptunghiulară. Variația intensității luminoase, se constată pe graficul realizat: în punctul
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
Broghie găsită teoretic a fost verificată și experimental. relația lui Bragg: formulă în cazul difracțiilor undelor asociației electronilor pe rețele cristaline: S-a notat cu P1, P2, P3, ..... plane reticulare aflate la distanța d unele față de altele. Pentru ca fasciculul S’ difractat să formeze un maxim, trebuie ca diferența de drum: BA’ + A’B’ să fie egală cu un număr întreg de lungimi de undă BA’ + A’B’ = nλ, unde n = 1, 2, 3, ..... Dar din figură BA’ + A’B’ = d sin?
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
răspunse acesta sec. Și totuși așa este. Era negru! Avea pielea foarte albă; o, era extraordinar! Era îmbrăcat cu o uniformă ciudată. Coborâse din cer și îmi vorbea foarte politicos. Ea zâmbi. Coborît din cer, ce prostie! [...] Propozițiile descriptive sunt difractate de la replică la replică, după o ordine dată [dialog dominant >descriere dominată]. Bineînțeles, interesul acestui text este să ne facă cunoscute normele descriptive ale lumii în care intrăm. Trăsăturile banale pentru un om (tema-titlu) care măsoară 1,85 m (proprietate
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
că este egală cu sarcina electrică a electronului. Radiațiile γ sunt de natură electromagnetică, cu lungimea de undă cea mai mică în spectrul undelor electromagnetice și cu putere de penetrație foarte mare. Au proprietăți asemănătoare cu lumina: se reflectă, refractă, difractă și interferă. Neavând sarcină electrică nu sunt deviate în câmp electric sau magnetic. V.2.5. Legile dezintegrării radiactive Fenomenul de dezintegrare radioactivă (sau de radioactivitate) constă în transformarea unor nuclee instabile în alte nuclee mai stabile, însoțită de emisie
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
o familie de plane. Distanța dintre două plane alăturate în cazul singoniei cubice este: VI.5.2. Analiza de structură cu raze X Structura cristalină a unui corp solid poate fi investigată cu ajutorul difracției unei unde. Unghiurile sub care este difractată o undă de către un cristal depinde de structura cristalină și de lungimea de undă a undei utilizate. Imaginea de difracție este bine observabilă atunci când lungimea de undă este comparabilă cu distanțele interatomice, care sunt de ordinul 10-10m. Astfel de unde sunt
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de atomii din nodurile rețelei. Totul se petrece ca și cum unda ar fi "reflectată" pe straturile atomice succesive. Se obțin maxime de difracție, dacă reflexiile pe straturi succesive interferă constructiv. Din Fig.VI.10 rezultă că diferența de drum pentru undele difractate pe plane adiacente este: Se obțin maxime de difracție dacă: In relația (VI.61) d h,k,l este distanța dintre planele cristalografice Relația (VI.61) este cunoscută sub numele de "legea lui Bragg". Legea lui Bragg cere ca λ
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
experimental al anilor 1950, de exemplu), creatorii ajung să reintre în ordine și să se lase recuperați. Potențiali vectori de amenințare pentru puterile seculare sau religioase, ei sunt obiectul controlului social. Simmel folosește imaginea castelului de apă, care difuzează și difractă apa prin capilaritate, strat după strat, pentru a explica banalizarea și generalizarea treptate ale formelor create de modă în ansamblul grupurilor sociale (1988). Potrivit lui Merleau-Ponty (1963), cultura nu face decât să răspândească și să adapteze ceea ce artistul a creat deja
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]