1,295 matches
-
lungă la dreapta. Noroc că mașinile au ales garajul de acasă în acea noapte, iar cele care ne depășeau nu ne permiteau luxul de a merge în urma lor, cine ar fi stat să conducă un motor prin întuneric. S-a dilatat distanța până la Mureș, convingerea mea era imbatabilă fiind măsurată cu timpul subiectiv. De unde atâta obiectivitate chiar în toiul nopții? Când mi-ai spus că vezi luminile Mureșului, eram ferm convinsă că mă minți, dar mă încălzea minciuna ta într-un
PODUL SUSPENDAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Podul_suspendat.html [Corola-blog/BlogPost/345081_a_346410]
-
moarte, stau latente în spatele vieții de unde învierea le-nfășoară într-un arc și sar de unde sunt în afară. Este o așteptare îndelungă a recreației care confirmă minunea trezită din somn. Într-o vreme când timpul se comprimă ori poate se dilată dincolo de margini, moartea e ucisă de propriile ei determinări și viața devine nesfârșită prin recompunerea materiei vii în evoluție din ceva în altceva. Referință Bibliografică: Din ceva în altceva / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1732, Anul
DIN CEVA ÎN ALTCEVA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1443443810.html [Corola-blog/BlogPost/363438_a_364767]
-
asupra sa - aceasta era vie, cu chipul luminos, alb, aflat în continuă mișcare (ca suprafața unei mări asupra căreia s-a abătut vântul), astfel încât fetiței aproape că îi era teamă să nu se destrame. Cei doi ochi roșii s-au dilatat ușor, apoi Aiko a auzit următoarele cuvinte: ”Bine ai venit în Pădurea Magică. Acum, că ai gustat din vraja sa, va trebui să duci aventura până la capăt. Dacă o vei termina cu bine, și dacă nu-ți vei vinde sufletul
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1436551649.html [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
în sinea lui: „Cum se face că-i aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de dureri fără nume care pot zgudui fără limite un pumn nevolnic de oase. De blocajul paralizant în limita dintre a nu fi în întregime viu și a nu fi reușit muri. De spaimă de a pași într-un petec dilatat de timp, în care ochiul nu poate privi și urechea refuză să mai audă. Astăzi mi-am amintit că nu știu mulți oameni care se pricep să asiste la agonia din anticamera morții. Acolo temeliile sunt prea firave ca să te
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1466166814.html [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
descânt sau dintr- un riț o mângâiere sacra clădită-n văgăuni. Mă otrăvesc cu silogismele dospite otravă din gândirea unui zvon. Genune, iar peste simplul adevăr părerile ivite sunt îmbrăcate în nectar și alte spume. Mă otrăvesc, iar timpul se dilată tot gust din seva lui, gust acru, se adâncesc în visul prins de piatră iluzia că trăiesc, gust sacru. O altă lume, otravă ce ne-mbie să adormim peste poteci întortocheate cărări ce se desprind, praguri o mie, tot căutând
ILUZII SPARTE de PETRU JIPA în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Iluzii_sparte_petru_jipa_1365578086.html [Corola-blog/BlogPost/345815_a_347144]
-
o mică sferă se nevoia într-o fulminantă rotire, oferind privirii o succesiune explozivă de mirifice tonuri. Verde-azuriu trecu îndată în galben-auriu, alungat de un tenace roșu-arămiu, ca surprinzător să se ivească alb-argintiul aureolar, pe măsură ce sfera creștea și tot creștea, dilatându-și miraculos dimensiunile, dar și efectul! La fel de halucinant, peste culori se proiectau imagini cu făpturi pline de un frumos nelumesc înșiruindu-se în cortegiul aceleia pe care o identifică instantaneu ca fiind Zâna Polului Rece. Toate i se perindară fulgerător
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1420057722.html [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
ați avut-o cândva și încercați să vă reamintiți durerea aceea. Zadarnic, nu veți reuși. Avem o extraordinară dispoziție de a uita răul (și de a-i ierta pe vinovați). Veritabilă terapeutică: primele picături de bucurie de care dispunem se dilată, anulând suferința. Ce minunată șansă! Altfel am fi sortiți disperării, durerii continue, devorației chinurilor, ne-am sinucide pe rând. (VA URMA) Referință Bibliografică: EL, OMUL... Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1118, Anul IV, 22 ianuarie 2014
EL, OMUL... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/El_omul_rodica_elena_lupu_1390417662.html [Corola-blog/BlogPost/347535_a_348864]
-
sau așteaptă să fie invitată la o nouă acțiune a vieții. Tinerețea acesteia este sugerată de artist tocmai prin prezentarea sânilor dezgoliți, dar și prin jumătatea bustului gol, cu o dermă creolă, impecabilă de fină. Culorile pipăie simțurile, senzualitatea picturii dilată volumul contemplatorului pierdut într-o lume căreia nu îi aparține, iar imaginația lui succedă altor culori și linii ale tabloului. Sunt stări ușor perceptibile și un ochi inițiat constată mișcări de sens în formele trupului femeii, care se dezmembrează parcă
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Picasso_si_intimitatea_lumii_pudice_stefan_lucian_muresanu_1331059950.html [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
inimă, că am ascultat o seară povestiri pe care nu vi le pot reproduce...pentru că nu le știu. Habar n-am despre ce mi-a povestit. Eram fascinată de mimică, de gestică, de pupilele acelea mici și cafenii care se dilatau sau se făceau ca de felină. “Unii zic că am nasul mare. Ție cum ți se pare?” Întrebarea asta chiar m-a luat prin surprindere. Ori mă holbasem...vizibil...ori despre așa ceva povestea. Bine că nu trebuia să știu ce
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_iarna_corina_lucia_costea_1328374128.html [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
Sfântul Augustin: „Iubește și fă ce vrei!” Totul în jur ia parte la ceremonialul dragostei. Iar când aceasta se stinge, „brusc, liliacul/ se ofilește”. În așteptare (așteptarea e apanajul femeii) toate freamătă în jur: „Parfum de femeie -/ nările orbului / se dilată, așteptând”. Iubirea, atât de cântată de poeți, atât de întruchipată-n culoare de artiști, ia diferite chipuri, după ardoarea sntimentului dar și după fantezia îndrăgostitului: „Iubirea noastră / ca o lalea mototolită-n buzunare” ; altădată: „ca un fulg de zăpadă / în
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
dejoacă și le amețește într-o amețitoare existență a firii cu toată dezlegarea divină a impunerii vederii răului și a puterii noastre de a ne îndepărta de ele. Creația lui artistică este amăgitoare, satanică în ochii de sticlă care-ți dilată simțurile și te zvârcolește în neputința de a discerne binele de rău. După ce vei lipi din nou coperțile cărților lui, tentante și amăgitoare, vei afla că trebuie să ști să trăiești și să te rogi, să nu te mai întorci
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 by http://confluente.ro/Depeizarea_egoului_in_romanul_superrealist_0.html [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
prozatori bine așezați în topul percepției publice, dar își duce acțiunea până la pervazul feresrtei de unde cititorul poate privi întregul ansamblu narativ pentru a-l integra singur într-o speculație epistemică. De altfel, Gh. Neagu este un scriitor de respirație largă, dilatată peste marginile realului constrângător, un scriitor de acțiune narativă complexă, în care epicul revărsat și lirismul cald, aferat coexistă armonios și se complinesc reciproc, ca-n „Templul iubirii”, bunăoară. Proza scurtă nu-i resoarbe întreaga capacitate de invenție și toată
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 by http://confluente.ro/Ionel_necula_gheorghe_andrei_ionel_necula_1377180776.html [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
pe la cercul polar) se lucrează și la lumina lunii. La noi este ziua destul de lungă chiar în miezul iernii (de fapt ziua cea mai scurtă este exact pe 21 decembrie, începutul iernii astronomice). Este interesant că vara, când zilele sunt „dilatate de căldură” deci lungi nu se doboară copaci, Se lucrează doar la jilipuri și baraje. Eventual se scot buștenii uscați în depozitele locale. Ce să povestesc despre munca depusă? De fapt am amintit mai sus ce și când se face
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1466712564.html [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
cu palmele apa care sare în stropi limpezi tot mai sus, ploaie de mătase, ce se scurge apoi în dâre argintii peste pielea tuciurie. Râde mijindu-și ochii, ferindu-i de apa sărată și dintr-o dată, timpul pare că se dilată și încremenește așa, cu soarele în crucea cerului, cu lumina ce se cerne fără de sfârșit, difuzând în apă, în auriul nisipului, peste piele, în piele... Cu capul pe spate, privește zborul pescărușului ce trece pe deasupra cu un țipăt cât tot
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Frunza_tania_nicolescu_1358577188.html [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
fi putut să mă întorc la cabană și să citesc câte ceva până la cină, dar căldură soarelui crease un fel de tranziție între mine și uitarea mea, o cadența îngrijorător de relaxanta, ordonată într-o parafrază muzicală a ritmului interior. Se dilată timpul înscris în râul ce imi acoperea picioarele și descopeream picătură cu picătură detaliul, acolo unde se vedea, în același moment, curgerea angro. Cât mai aveam de așteptat până la sfârșitul vremii nu știam, dar aveam convingerea că nu mai existăm
MODUS VIVENDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 by http://confluente.ro/Modus_vivendi_mihaela_cristescu_1360818061.html [Corola-blog/BlogPost/351775_a_353104]
-
viteza luminii (c) nu joacă un rol special; alături de gravitație, apare cu drepturi egale, o forță de repulsie, în lipsa căreia Universul ar fi fost, de mult, prada unui colaps nimicitor; spațiul și timpul nici nu se contractă, nici nu se dilată, ele nu sunt obiecte de observație directă; în lumina legii de mișcare a mecanicii invariative, se arată toate proprietățile actuale ale materiei răspândită în Univers, începând cu sistemele elementare până la cele formate de galaxiile care populează cerul. Interesante sunt studiile
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1491325896.html [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > NEL MEZZO DEL CAMMIN Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Când noaptea se dilată-n insomnie, disloc iluzii mână-n mână cu tăcerea și mânia. Drumul pe care trec, umilă și trufașă, deopotrivă cu amăgirea, pășește singur; coboară, urcă, freamătă speranțe...gânduri... iubiri... iar eu lacomă adun cercuri între teluric și lumină să mă
NEL MEZZO DEL CAMMIN de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1467178247.html [Corola-blog/BlogPost/380537_a_381866]
-
învăluit într-o ceata albă, de diamant. Palma lui mare și aspră mă ținea stins. - Dode, cine stă acolo? Și copilul arăta cu degetul către o casă cu etaj, una din puținele case cu etaj din sat. Ochii lui se dilatau a zâmbet, zâmbet cald și bun. - Dode, hai mai repede acasă, că ne prinde noaptea. Copilul îl trage pe bunic de mână. Întunericul avea, în vremea aceea, nenumărate brațe de fum, venea ca vântul, răpind și dizolvând totul în calea
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_gheorghiu_1433582731.html [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
priveau către centurionul care arăta direcția opusă de mers. Trupa porni într-acolo însă după nici cincizeci de pași unul din legionari scoase un țipăt arătând cu mâna spre cer unde pe fondul albastru urca o trombă gălbuie care se dilata rapid aruncând în jur infinite fire de nisip aduse de vântul venit din deșertul Iudeii. Legionarii centurionului Iunianus pătrunseră pe stradela pietruită și se postară de o parte și de alta a acesteia. Urmat de trei legionari cu săbiile gladius
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1441393745.html [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
care rațiunea noastră o are în a suprima animalul din noi. Dar la tine, la voi, limitele sunt normale într-un context care justifică instinctul. Nu ești vinovat. La ei e anomalia. La ei instinctul de supraviețuire e anormal de dilatat în timp și spațiu. Iartă-ne. Așa e. Trăim doar în mișcare, doar că, în timp ce ei se mișcă mai bine, noi ăștia ne mișcăm mai greu. Momentan.
„Ăștia vii ne simțim toți vinovați. M-am luptat pentru un loc în față și nu pot să trec peste asta. Vreau să mor...” by https://republica.ro/zastia-vii-ne-simtim-toti-vinovati-m-am-luptat-pentru-un-loc-in-fata-si-nu-pot-sa-trec-peste-asta-vreau [Corola-blog/BlogPost/337941_a_339270]
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă pun la punct. Explicând un mecanism sinalethism, sinalethism, printr-o închidere de orizont cam bont... Pro-punerea în punct, o fac, prin spațiu curb, nu dilatat o adevenire întemeiată în cerc de punct și punct de piatră. Ca simbol, am ales un punct al pământului cărunt ce leagă lumea-n univers. E doar un vers Și punct. Referință Bibliografică: Ma pun la punct... si patru ace
MA PUN LA PUNCT... SI PATRU ACE de PETRU JIPA în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ma_pun_la_punct_si_patru_ace.html [Corola-blog/BlogPost/356421_a_357750]
-
să simtă cum un sentiment care-i părea atât de cunoscut, începea să-și croiască loc spre suprafața conștiinței sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin zilele mai mult sau mai puțin însorite, prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
înconjoară Soarele pe orbita sa, deci este sau în fața sau în spatele Soarelui, dacă ne imaginăm intrarea lineară în Centură. În consecință, ori Soarele, ori Terra va intra prima dată. Este imposibil de prezis exact care va intra, deoarece Centura se dilată și se contractă mereu. Dacă Soarele va întâlni primul Centura, ne comunică unii, vor urma 3-5 zile de întuneric total și vor cădea toate sursele de curent electric; dacă Terra va intra prima, nu va fi întuneric. Ni se mai
FRUMOASA NOSTRĂ PLANETĂ ALBASTRĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 by http://confluente.ro/Frumoasa_nostra_planeta_albastra.html [Corola-blog/BlogPost/342530_a_343859]
-
vas. Începusem să mă definesc ca un grup electric neutru când mi-am găsit perecha pe insula Eubeea, zisă Evia, un atom dinamic numit femeia. În sfârșit eram o moleculă diatomică, trăim în propria noastră reacție chimică când ne-am dilatat până la dimensiunea tetratomică, încât crescuse asupra noastră presiunea, eram patru atomi, mai târziu am început să trăim într-o antinomie, de crescuse electricitatea dintre noi și ne lovim și azi în poezie... Nu este nevoie să ne întoarcem la realitatea
RĂTĂCIND PRINTR-O MOLECULĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ratacind_printr_o_molecula.html [Corola-blog/BlogPost/340766_a_342095]