83 matches
-
nu un simplu specialist în elocință și discipline literare. Desigur, nu putem eluda faptul că omul de cultură isocratic își are centrul de greutate al culturii sale în arte și nu în științe. Acestea din urmă sunt doar instrumentul curiozității diletante. Dar omul de cultură tocmai aceasta trebuie să fie: stăpân complet pentru unul sau mai multe domenii în care poate acționa ca expert și un etern diletant al celorlalte domenii culturale în care acționează alți experți. Suntem însă nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
recunoașterii identității noastre spirituale. Nu trebuie decât să vrem, să știm și să urmăm o strategie bine susținută de cunoaștere și recunoaștere a operei sale în lume. Iar acest lucru nu se poate face doar prin ediții ocazionale, prin traduceri diletante, prin volume în care să se popularizeze poezii ca Somnoroase păsărele, Pe lângă plopii fără soț, Ce te legeni, codrule? ș.a. Trebuie să căutăm și să angajăm poeți veritabili, de aiurea, care să cunoască și să înțeleagă poezia lui Eminescu. Or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un făcut cuibărit în liniștea din preajma fiecărei clipe trăite pe altarul timpului" (?!). Exemplele ar putea fi înmulțite. E o analiză punctuală dar... diletantă, nu atât în înțelegerea critică a poeziilor cât în exprimarea, în comentariul exegetic pe care-l face, aflat într-o suferință de rigoare a judecății. Căci apelul la un limbaj pedestru, ca să nu spun de o uzualitate... stradală, duce judecata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acesta, frumoase și demne de luat în seamă, ar fi primit o altă greutate și un alt înțeles dacă ar fi fost dezvoltate pe parcursul unui eseu analitic, la obiect, decent și fără patima unei retorici să-mi fie cu iertare diletante. Dar, să reținem, oricum, intenția înălțătoare, în acel context dat, al atâtor români aflați departe de țară, ce simțeau nevoia acută (mult mai mult decât cei din țară) de a-și aclama cu patos, înainte de orice altă considerație, valorile perene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
suta de pagini și ne-atingând măcar statutul, tensiunea și capacitatea tipologică ale unei nuvele, mulți tineri sau mai puțin tineri prozatori, de la noi sau de aiurea, ruinează de fapt prestigiul adevăratului roman și Îndepărtează publicul de acest gen. Slaba, diletanta, improvizata lor capacitate epică se conjugă nefericit cu ignorarea „științei romanești” și, În primul rând, cu ignorarea artei tipologiei, arta grea și complicată a creării personajelor. După Dostoievski și Marcel Proust, această artă, știință, a devenit Într-adevăr extrem de dificilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
directă cu aceasta, el a fost frumos în sine: considerații despre literatură, pictură și societate, în formulări metaforice, elegante: „scriitorul e o bombă de cuvinte”, „arta îndulcește asprimile vieții”, „peisajul ne vindecă de migrenele cotidiene” etc. N-au lipsit trimiterile diletante la clasicii picturii universale: Da Vinci, Vermeer ș.a. Bineînțeles, totul a fost spus cu o dicție elaborată, pedantă. A lipsit, în schimb, judecata de valoare (fie și în filigran). În expoziție erau două trei lucrări cu adevărat bune, de unul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și dăunător pentru integrarea europeană pe care o punem în pericol cu astfel de pseudocercetări și de rezultate, când singurii îndreptățiți să facă cercetări sunt sociologii. Mai mult, ei le-au și făcut și acestea contrazic rezultatele noastre (y compris: diletante, iresponsabile și tendențioase). Președintele ASR somează de asemenea SNSPA să facă publică baza de date „în 3 zile!”. Între altele, la o minimă documentare, președintele putea citi negru pe alb că eu am condus proiectul ca întreg, iar Ana Bulai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
joc de zaruri al lui Zevs, copilul gigant!...Ă Eu Însă astăzi nu mă pot Îmbolnăvi de scepticismul sau raționalismul dominant și-mi caut, adesea cu febrilitate, „hrana” mea spirituală În zone care nu puținora le pot părea obsolete, ridicole, diletante, post și răsuflat romantice. Dar, cu un, cred eu, bun instinct de prozator - cineva care Își Închipuie ficțiuni, istorii În care se ascund „sensuri”, simboluri, destine, viziuni poate!... - știu că există mii și mii de inși contemporani, lectori ai mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și a conștiinței!Ă Ne-am rătăcit puțin În „oțioasa” problemă a morții, deoarece am vrut, tocmai, să o comparăm, În „absurditatea, În nefirescul ei”‚ cu cea amintită mai sus, a „sensului vieții”; concept, ca și alte câteva la fel de „enorme, diletante”, pe care filozofia contemporană nu și-l mai pune și ne lasă pe noi, bieți scribi - dar și pe unii oameni de știință, fizicieni, matematicieni, medici -, să le abordăm, afrontând un anume ridicol, e drept, dar răspunzând nevoii și interesului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al unui fapt sau fenomen sau realitate care nu-și va trăda niciodată sensul ultim, în ciuda tuturor investigațiilor rațiunii și ale științei. Sigur, poate părea puțin forțată alăturarea celor două „mistere”, cel al istoriei cu cel al vieții; forțată și diletantă, dar noi credem, apropo de „misterul istoriei”, că în ciuda admirației și respectului profund pe care-l avem față de istorie ca știință, mai ales istoria științifică, cea care a răspuns celei romantice prin argumente critice și materiale, Gibbon și Momsen fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ar trebui să facă și ele ceva în acest sens. A face poezie doar din instinct sau prin imitație duce, în cel mai bun caz, la kitsch și improvizație. În ce privește revistele, ele sunt destule pe teritoriul național. Dar multe sunt diletante, fără corectori de meserie, fără acel "cap limpede" de altădată care făcea ca o publicație să fie model de limbă literară. Aș mai reproșa revistelor de azi că nu au o concepție limpede a profilului lor, că pun în pagină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și a Veronicăi Micle. Portretul lui Eminescu este la turnat În bronz. Când veniți În București trebuie să treceți pe la atelierul ei, să vedeți și alte numeroase lucrări, sculptură adevărată, de mare calitate. Vorbesc În numele artei, ca specialistă, nu ca diletantă. Vreau să vă convingeți, venind la atelier. Așteptând un răspuns fulger de la Dv., vă transmit numai urări de bine, de sănătate, de realizarea tuturor gândurilor bune, pentru anul 1976, spor În munca frumoasă pe care o aveți. Vă urez LA
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ivită pin nori. Cât era de frumos acest copil și ce tânăr a murit. A fost un amic, poate singurul adevărat ce l-am avut, care m-a iubit cu dezinteresare, care a murit pentru mine; și dacă mâna mea diletantă în pictură a putut să reproducă ochii ce ți se par încă frumoși, poți să-ți închipuiești ce frumoși trebuia să fie ei. Frumoși a-nmărmurit în sufletul meu întunecos, rece, nebun, precum ar rămânea pin nouri pe bolta cea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vinovăție individuală, justiție retrospectivă, reconciliere, Holocaust, Gulag și așa mai departe. Din nefericire, discuțiile românești pe asemenea teme cardinale ale istoriei recente sunt prea puțin racordate la discuțiile internaționale și sunt, ca mai toate discuțiile publice de la noi, rudimentare și diletante. Astfel, pentru a nu mă opri decât la cel mai Înalt nivel al polemicilor autohtone, câțiva intelectuali români de talie au reușit gafe monumentale: Gabriel Liiceanu, Într-un eseu patetic și de o căldură genuină, a vorbit „vertiginos” de tribulațiil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un stil alert și tranșant, departe de maniera în care sunt scrise istoriile ecleziastice oficiale (cu multe aseptizări), volumul de memorii al fiicei marelui dogmatist se constituie într-un inventar de binevenite rectificări ale scrierilor nu foarte documentate și chiar diletante despre profesorul Dumitru Stăniloae. Cristian Vasile Dennis DELETANT, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965, traducere de Lucian Leuștean, cu o prefață a autorului pentru ediția în limba română, Editura Polirom, Iași, 2001, 272 p. Istoricul Dennis Deletant
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pentru care singura ipoteză admisibilă este să admiți că la început a fost un punct de densitate infinită, acea singularitate stranie căreia îi recunoaștem existența, și apoi tăcem. Căci dacă nu tăcem, nu ne rămîne decît să chibițăm, oferind opinii diletante ce bat spre ridicol. Al patrulea motiv: în secret ne dorim ca fizicienii să greșească. Le citim cărțile, luăm act de străfulgerările lor, și apoi, amintindu-ne că vom muri, ne întoarcem la Biblie, spunîndu-ne că toată înțelepciunea fizicienilor e
Marele cîrpaci by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7988_a_9313]
-
vor să facă bine omenirii, trecînd cu ușurință peste amănuntul delicat că beneficiile descoperirilor lor ar înseamna o încălcare flagrantă a întregului edificiu de reguli ale științei. Dacă totuși, puși în fața evidențelor, li se dovedește că invențiile lor sînt artefacte diletante scornite de niște minți a căror pregătire este precară într-un domeniu anume, ei vor nega evidențele și vor pune totul pe seama conspirației colegilor de breaslă, a căror mîndrie nu le îngăduie să fie martorii succesului altora, sau pe seama obtuzității
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
transcendență, o fobie față de ceea ce ar constitui într-o enumerare eclectică, suspecte „reziduuri tulburi", un „meli-melo, după mine profund indigest, de mistagogie, ocultism, «mituri», «ortodoxism», «Nae Ionescu», «Steinhardt», «inițiere la Păltiniș»", „«spiritualități» degradate", „mistică tenebroasă". Deci sacrificarea, cutezăm a zice diletantă, a unei rădăcini a culturii umanității, cu un caracter, fie că ne place ori nu, vital. O irascibilitate... anticulturală. Împrejurare ce nu l-a oprit pe purtătorul ei, ateu convins, a se visa în postura de doctrinar al Partidului Național-Țărănesc
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
informație recentă, precipitată și, în mod evident autodidactică și amatoristică". G. Călinescu apare strivit ca o insectă de o scriere - nu ghiciți a cui? - a lui Adrian Marino în persoană: „Cine compară, de pildă, chiar și foarte superficial, atît de diletantele definiții și conotații despre avangarda literară din Principii de estetică (1939) cu textul meu «tendances esthétiques», din Les Avant-gardes littéraires au XX-e siècle, vol. II (1984), se poate convinge, cu ușurință, că nu exagerez". Noi ne putem convinge „cu ușurință
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Vrea să vorbească despre o problemă care acum îi preocupă pe toți și care reprezintă în același timp tema principală și specială a muncii noastre științifice. - Ce veți face - întrebai deodată -, dacă o să vă ceară părerea onestă despre expunerea lui diletantă? Profesolul D. zâmbi pe jumătate ironic, pe jumătate gânditor. Tăcu. În cele din urmă văzui pe chipul lui semne de tulburare, sprâncenele îi tresăreau nervos... și nu-și găsea cuvintele, dar răspuns n-am primit. Sunetul unei sonerii, unul cu
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
Mă cuprinse atunci o dorință irezistibilă de a deschide eu însumi ușa și a-l lăsa să intre. Mă grăbesc spre camera de oaspeți, în care savanții se adunaseră și așteptau liniștiți și serioși să audă „expunerea lui smintită și diletantă” - toate stelele de prima, a doua și a treia mărime ale universității noastre. Ce îi atrăgea oare? Curiozitate? Plictiseală? Sau poate amintirea dulce-bolnăvicioasă a scumpei, sfintei copilării, indisolubil legate de numele lui Tolstoi, și a primilor ani ai tinereții? Amintirea
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
1994) și Noica, portretul gazetarului la tinerețe (Editura Saeculum, 1999). Astăzi, Ion Dur este unul din cei mai avizați exegeți noicieni, așadar un autor ale cărui cărți pot fi citite fără teama că în ele vom fi întîmpinați de judecăți diletante sau de bulboane de obediență ideologică. Ion Dur nu scrie după ureche și nici din dorința de a-și vedea cu orice preț demonstrația reușită. Într-un cuvînt, Ion Dur este un ambasador de profunzime al filozofului, pe care de
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
improvizată dintr-o sfoară care slujise drept centură nădragilor lui Estragon... Lucian Dan Teodorovici e un maestru al circului suicidar, al bufonadelor patibulare. Unuia singur dintre personaje îi reușește numărul final: o femeie între două vârste, abandonată de amant și diletantă în materie. Din disperare, se îneacă. Cel vinovat de moartea ei nu este mai culpabil, însă, decât o causa occasionalis. Clovnii acestui circ „al nostru” sunt niște simple mecanisme. Ei (re)acționează prin impulsuri aleatorii, îndeobște; iar dacă-și dau
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
de debut, Băgău, publicat în mai la Editura EST, Samuel Tastet Editeur. Au încercat și Marius Ianuș, și Alexandru Vakulovski, cu Pizdeț și Letopiseț, și Ioana Baetica, în "romanul fracturist" Pulsul lui Pan, dar ei sînt încă într-o fază diletantă a șocării de dragul subversiunii, într-o formulă nedecisă a autoficțiunii furioase, între poem-proză-jurnal, cu ostentația lipsei de complexe și de complezențe, supărați pe lumea căreia vor să-i atragă cu orice preț atenția și recunoașterea ca artiști. Numai că scrisul
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
mamei lui, cu puține zile înainte de a fi ucis pe front, și comentând-o, precum veți vedea, în mod strălucit. Iată fragmentul din scrisoarea de acum aproape o sută de ani: „Înainte iubeam Franța cu o dragoste sinceră și puțintel diletantă; o iubeam ca un artist, mândru de a trăi în locul cel mai frumos din lume, pe scurt, o iubeam așa cum își iubește un tablou rama. A fost nevoie de oroarea războiului ca să iasă la iveală tot ce este filial și
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]