83 matches
-
rusești și golănimea autohtonă), dacă s-ar fi lăsat sugestionată de analiștii de ocazie și de nechemații lor subiecți de pe trotuar? Nu e cazul. Aici, nefericitul optativ nu are ce căuta. 16 august De revenit, încă o clipă, la România diletantă, conceptul meu, pe cît de lejer ca badinerie publicistică, pe atît de dramatic în datele lui reale. Unul dintre cazurile notorii de vocație ce se respectă pe sine, dincolo de trilurile de sirenă ale tuturor tentațiilor, e al poetului Gellu Naum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autoamăgirea în clarificare de ce nu refuzul de a recunoaște ratarea ar fi extrem de incomode. Cum multe altele nu doar din sfera creației recunoscute, ar primeni aerul public. Dacă ar fi asumate cu... profesională sinceritate. Dar România rămîne, din păcate, eminamente diletantă. Și tot din păcate nu-i place s-o recunoască. 23 august Încă ne putem declara norocoși că nu-și dau foc centironului cu explozibil... Sîntem anturați de specimene care, dacă, e adevărat, nu mai seamănă cu lumpenii utemiști ce-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un stil alert și tranșant, departe de maniera În care sînt scrise istoriile ecleziastice oficiale (cu multe aseptizări), volumul de memorii al fiicei marelui dogmatist se constituie Într-un inventar de binevenite rectificări ale scrierilor nu foarte documentate și chiar diletante despre profesorul Dumitru Stăniloae. Cristian Vasile Dennis DELETANT, Teroarea comunistă În România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965, traducere de Lucian Leuștean, cu o prefață a autorului pentru ediția În limba română, Editura Polirom, Iași, 2001, 272 p. Istoricul Dennis Deletant
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mele imaginare. Prin sinteza mea erotică, le modelam trupurile, ele s-au mișcat, dar cu rigiditatea letargicelor pe care ai fi vrut să le duci în picioare, îmbrăcate, imitându-le trezirea. Și, parcă pentru a accentua impresia de toropeală, sinteza diletantă a luat din memoria mea o imagine care m-a făcut să mă strâmb: un sân gol, flasc, sânul mort al unei bătrâne bețivane văzute de mine într-o zi la gară. Am clătinat din cap pentru a scăpa de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
m-am surprins rugându-mă... Nu, nu era o rugăciune. Nu învățasem niciodată nici măcar una, fiindcă crescusem la lumina demistificatoare a unui ateism militant și aproape religios prin cruciada lui neobosită împotriva lui Dumnezeu. Nu, era mai degrabă o implorare diletantă și confuză al cărei destinatar rămânea necunoscut. Pomenindu-mă în delictul flagrant al acelui act neobișnuit, m-am grăbit să-l iau în derâdere. M-am gândit că, dată fiind impietatea vieții mele trecute, aș fi putut să exclam ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de Émile Augier și Alfred de Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii avântate, este Glasul vitejiei (1915), în care L. se include și pe sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata de bun-simț și exagerări diletante, prefațează „colecția de hohote și zâmbete” intitulată Umorul românesc (1915). Disociind între noțiuni (umor și ironie, umor și umoristic), teoreticianul de circumstanță identifică specia franțuzească, apoi pe cea anglo-saxonă, pentru a se opri la „umorul național”, ale cărui izvoare le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
care sunt corelate cu evoluția patologiei. Aceste reconsiderări mi se par cu atât mai indicate cu cât, cu excepția unor note și observații ( În special cu caracter biografic), istoria psihiatriei, dacă excludem firește din acest domeniu o mare cantitate de referințe diletante, nu a constituit Încă un domeniu destul de solid edificat pentru a permite o cuprindere corespunzătoare a acestei teme. Dintr-un studiu mai extins (3, 7, 9) ne limităm În aceste pagini la câteva aspecte pe care le considerăm esențiale. În
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
ambianță (La Maison Vauquer) și din contextul celorlalte personaje. 60 Max Eastman, care e un poet minor, se îndoiește că în secolul științei "gândirea literară" ar putea avea pretenția să descopere adevărul. "Gândirea literară" este pur și simplu gin-dires nespecializată, diletantă, din zilele de dinaintea dezvoltării științei, care încearcă să persiste și care se folosește de ușurința ei de exprimare pentru a crea impresia că exprimă "adevărurile" într-adevăr importante. Adevărul din literatură este același ca și adevărul dinafară literaturii, adică înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]