311 matches
-
fin-de-sičcle, surprinde aspectul politic al radicalismului antidemocratic al Republicii de la Weimar. Deși reunește atâtea coordonate importante, o analiză mai profundă a studiului nu a fost efectuată niciodată. Îndeletnicirea ezoterică cu limba și sonoritatea acesteia creează impresia unui simplu exercițiu de diletantism, dezvăluie un fel de relație "erotică" cu lingvistica, atestă, în orice caz, o preocupare mult mai puțin serioasă față de profesionalele studii entomologice cu care ne obișnuise până atunci E. Jünger. Pe de altă parte, nu trebuie trecut cu vederea faptul
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
la vale (Idolul de ceară) sau cerebralul, intelectualul inadaptat, care discută problemele artei înalte într-un mediu blazat, de cafenea, unde apare "anormal" și ridicol ("Nu vreau să dansez!"). Profesiunea "realei valori", ca și modestia sunt catastrofale, când se opun diletantismului arogant și oportunismului, iar timiditatea este un flagel care distruge din interior individul, anulîndu-i personalitatea și împingându-l către omogenizare, către orwelliana "asimilare". Lumea lui Daniel Tei este una onirică, bântuită de obsesii orwelliene. Problemele "fabulelor" sale, care țin de
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
comentarii critice, un autor (din categoria celor despre care este vorba aici) înțelege un text în care să fie ridicat în slăvi. Orice îndoială a criticului este privită ca o mică vendetă generată de invidie sau ca un semn de diletantism. Or, de cele mai multe ori, pus în fața unor producții literare înfiorător de proaste, criticul preferă să tacă. Pe de o parte nu merită să-și piardă timpul citind cărți fără valoare și apoi scriind despre ele, iar, pe de altă parte
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
o anemie accentuată, până spre starea de „Transparență”, de inexistență). Să ne amintim simpatia, încrederea, entuziasmul pe care majoritatea românilor le investea în guvernarea Convenției Democratice din 1996. Și apoi, uriașa dezamăgire pe care aceeași Convenție a provocat-o, prin diletantism, prin contra-performanță. Iar dezamăgirea a distrus speranța, ideea de alternativă, ideea că se poate construi ceva solid, că e posibilă o transformare în bine. Așa s-a ajuns să trăim în țara unde cei mai mulți sunt ațipiți, îngropați fără scăpare în
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
să se orienteze în societate, știe ce se cere și ce anume se va cere mai departe. Este, în fond, un infailibil angrenaj de conceput, condus și eliminat mode. Cum totul sfârșește ca tradiție, și el va deveni rapid una. Diletantismul timpurilor de debut i se va părea misterios, romantic, plin de efervescență creatoare. Două lucruri mi se par demne de interes încă de pe acum. Mai întâi, faptul că acest nou spirit al timpului nu mai este legat în mod necesar
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
ample acțiuni cultural-artistice și educative", de tipul Festivalului "Cântarea României". Optică anacronică și inadmisibilă în condițiile economiei de piață, concurențiale, care exclude cu desăvârșire orice tendință de instituționalizare și susținere materială mai semnificativă a amatorismului din cultură și artă, a diletantismului și așa-zișilor creatori și artiști populari. Statul, prin Ministerul Culturii, forurile de resort și Administrația Publică Locală, are obligația de a încuraja și susține bugetar doar PROFESIONALISMUL, PERFORMAN}A. Pe de altă parte, Legea Administrației Publice Locale a formulat
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
-l feresc de gheața reumatică a filozofiei voastre." (pag. 366) Eliade își sintetizează primele cinci foiletoane: "Am pornit de la constatarea unui spirit al generației actuale, deosebit de al celorlalte.(...) Trăsătura dominantă: dorința de o sinteză completă și autentică. De aici, critica diletantismului, nevoia de seriozitate spirituală, de integrarea experienței mistice, și critica acelui spirit științific de laborator, de universitate... Am arătat apoi necesitatea experiențelor, de orice fel, pentru gimnastica spiritului.(...) Și am încheiat această primă serie de note prin identificarea culturii cu
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
enesciană se perpetuează și în mormânt. Căci și-a dorit să fie (re)cunoscut drept compozitor, nu numai ca interpret. Se pare însă că posibilitatea lui de a opta, cu alte cuvinte, divina lui libertate este în continuare încălcată de diletantismul celor cu creierele colbuite, mândri vrăjmași ai memoriei și demnității spiritului, mulțumiți de a face ceva ce nu pot în realitate face. L-am întrebat de una, de alta. Mi-a spus că din când în când mai iese cu
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
politic, politica însemnînd dialog și controversă. După decembrie ^89, această îndeletnicire a renăscut; ea străbate, de atunci încoace, o copilărie impetuoasă și turbulentă, marcată de toate răzgîielile și maladiile. Cea mai vizibilă și mai nocivă dintre ele este, zic eu, diletantismul. G. R.: Care ar fi notele definitorii ale diletantului politic? Șt. C.: Faptul de a se angaja pe un drum fără a ști unde duce, faptul de a comite gesturi sau acte fără a le cîntări consecințele, faptul de a
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
intitulată Lecturi infidele. Într-un climat în care stăpîneau tiparele pozitiviste, „universitare”, „științifice”, văduvite de originalitate și prea puțin viabile, junele cronicar denunța cu o elegantă fermitate pseudoprofesionalizarea cercetării, cultivarea unei istorii literare aservite locului comun, și proclama sfidător superioritatea „diletantismului”. La antipodul crispării „doctorilor în literatură”, după spusa lui Mauriac, Manolescu scotea în relief „plăcerea lecturii”, drept criteriu suveran al aprecierii critice. În strînsă relație cu acest factor hedonist (id est estetic!), criticul enunța natura dublă a operei literare, pe
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
de foneme. Și felul în care străbatem, cu atenție rareori distributivă, culoare de realități echivalente. Scrierea, ca și traducerea, exprimă opțiunea, "tranșarea" unei ambiguități. La Șerban Foarță, alegerea se face greu, cu veșnicul regret al virtualității irosite, cu un anume "diletantism" rafinat și chiar cu presupunerea că altcineva/ altceva (rezistența la uz a limbajului?) se amestecă printre cele scrise. S-a speculat că sofisticatul cuvînt din Chinurile zadarnice ale dragostei ar fi, de fapt, o anagramă a "denunțului" în latinește hi
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
care meditează în acest fel despre Rebreanu?: "A avut voința de a scrie, de a fi harnic. Acest lucru are o dublă semnificație: onorariul și gloria i-au însoțit productul, primând ordinul ideal. Cuvântul lui circulă în libertate, lipsit de diletantism stimabil, de platitudini". Ce fel de ediție poate ieși cu un asemenea mod de a gândi? Una de un diletantism jenant! Cine sunt îngrijitorii acestei noi ediții Rebreanu? Ilderim Rebreanu e fiul lui Tiberiu Rebreanu, cel mai mic dintre frații
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
o dublă semnificație: onorariul și gloria i-au însoțit productul, primând ordinul ideal. Cuvântul lui circulă în libertate, lipsit de diletantism stimabil, de platitudini". Ce fel de ediție poate ieși cu un asemenea mod de a gândi? Una de un diletantism jenant! Cine sunt îngrijitorii acestei noi ediții Rebreanu? Ilderim Rebreanu e fiul lui Tiberiu Rebreanu, cel mai mic dintre frații lui Liviu. E moștenitorul drepturilor de autor, cu veleități de istoric literar în volumul Minciuna și impostura (2000), demn de
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
de istoric literar chior. Ediția Rebreanu alcătuită de Mircea Coloșenco și Ilderim Rebreanu e un mare pas înapoi față de ediția Gheran. Lipsită de profesionalism, e cel mai rău gândită dintre toate volumele apărute în colecția "Opere fundamentale". Originalitatea ei e diletantismul, deloc stimabil. Fără a aduce vreun beneficiu de studiu și cercetare, editorii par a spune: "merge și așa", promovând principiul minimului efort. Numai onorariul le-a însoțit "productul", nu și competența sau onoarea. Ediția Gheran rămâne pe mai departe una
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
grație întocmirilor savante ori restituirilor fidele, în mirabile efluvii sonore. Pe de altă parte, simțeam că aceste articole adăpostesc o erudiție ca o bancnotă ce nu poate fi folosită decît acolo unde ea are valoare. Nimic gratuit, de complezență. Nici diletantism, fie el chiar tratat cu seriozitate (așa cum, din păcate, se mai practică prin ogrăzile criticii noastre muzicale) ori știință exersată mecanic (apanaj al unor condeieri cu experiență, dar vădit plictisiți, vlăguiți). Nici prețiozitate umflată de figuri retorice în stare să
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
stimulul spiritului pentru a trece dintr-o formă în alta, ademenind cu nenumărate rezultate ale delirului ei orb. Atenție, însă: pasivă, senzual-receptivă, de o plasticitate feminină și disponibilă față de toți stimulii, ea reprezintă un teritoriu în afara legii, deschis șarlataniei și diletantismului, abuzurilor și manipulării Demiurgului. Existență inofensivă în cosmos, oricine poate s-o modeleze cum vrea. Cu toate că orice organizare a materiei este efemeră și inconsistentă, lesne de descompus și de redus la forme inițiale. Nu există materie moartă, ci doar necunoscută
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
Monica Lovinescu, Virgil Ierunca oferă amănunte concrete asupra situației reale. Corespondența (emisă și primită) - autentică și nu contrafăcută - a fost adusă în discuție de apărătorii lui Eliade. Calomniatorii de profesie supralicitează decretând: josnicia caracterului, arivismul, ignoranța, lipsa de talent și diletantismul, atât al istoricului religiilor și orientalistului, cât și al romancierului și eseistului. Cel mai recent procuror, vehement și intransigent, a apărut în 2006 și se numește Cătălin Avramescu. De ce a tăcut până acum e un mister. Să-i dăm cuvântul
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
răvășit, nemulțumirilor sale de mediul în care trăiește, care a devenit "și mai josnic și mai anihilator". Epistolierul se teme permanent să nu se rateze, să nu se comodizeze, să nu se burghezească. Dornic să știe cât mai mult, preferă "diletantismul universal unei specializări universale". Cel care își acuză slăbiciunea și profesează inutilitatea efortului era totodată stăpânit de nesațul de a călători, călătoriile fiind pentru el "singurele momente de fericire", de a vedea, în Germania sau în Italia, muzee, catedrale, domuri
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
buzunarele celor care au sperat inutil într-o bunăstare, care s-a transformat într-un dezastru. Octavian Paler afirma cândva că, spre deosebire de politicienii tranziției actuale, personajele lui Caragiale erau ridicole, dar sănătoase la cap. A sosit plata facturii rapacității și diletantismului politic. Dar nu o achită cine trebuie. Va urma, se pare, excluderea din Uniunea Europeană, deoarece România a demonstrat că a fost admisă prea devreme pe ușa din dos, fără să fie pregătită suficient. În prezent, așa cum era de așteptat, a
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
căruia Nicolae Iorga insista încă din 1890. Refuzul unei cariere exclusiv literare e semnul unei mefiențe față de "profesionism" în literatură: cultivată ca un "violon d'Ingres", vocația scrisului îl plasează pe Ionel Teodoreanu, ca pe mulți alții, în spațiul unui diletantism strălucit. Legitimarea socială continuă să se realizeze prin practicarea unei "profesiuni onorabile". Aminteam de impactul operei prozatorului. Volumul de debut, Ulița copilăriei, apărut în 1923 la prestigioasa "Cultura Națională", cunoaște până în 1947 nu mai puțin de șapte ediții. O cifră
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
lui Mateiu că nu scria primul cuvânt dintr-o narațiune ănainte de a-i fi stabilit an amănunțime resorturile și chiar cuvântul de ăncheiere (an care caz paragraful final cunoscut ar fi putut fi elaborat chiar primul!) și un posibil diletantism al autorului care-și modifică registrul, trecând de la românul de moravuri la cel detectivistic. Dar acesta din urmă este numai un subprodus al celui dintâi, chiar dacă-și are regulile sale - de fier. Oare an acest joc a stăpânit Mateiu I.
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
chihlimbar de deasupra Teatrului". Dialogurile care se desfășoară în acest mediu saturat de artă sînt, desigur, rafinate, precum un joc de-a v-ați ascunselea cu gînduri și cuvinte, antidot al "marasmului" pînditor. Din prea mare concentrare estetă, apare mimat diletantismul, scrupulul grav se destinde în ludic, fără ca percepția densității fondului să dispară. "Enormitățile" sînt de rigoare spre a risipi blazarea, dar ele însele degajă o tristețe subtilă a saturației: "Evident, ne jucăm ca de obicei, cu astfel de dialoguri, crezînd
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
-l raportăm la respirația și anvergura mondiale, ne pamăm prea tare cînd nu e cazul și devenim prea aspri cu spectacole care, chiar împerfecte, înseamnă evoluție, ieșirea din impas, din teatrul mort în accepția lui Brook, prin faptul că acceptăm diletantismul, prin faptul că sîntem intransigenți cu ceilalți și mult prea îngăduitori cu noi înșine, prin faptul că ne înstrăinăm unii, de ceilalți, nu ne mai acceptăm, unii, altora, puncte de vedere diferite, privirea ni se întunecă și urechile se astupă
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
o superproducție europeană ce vrea să concureze (prin grandoarea reconstituirii unei epoci) superproducțiile hollywoodiene, dar, mai ales, vrea să dea lecții de rafinament, bun gust, cultură și probitate profesională într-un gen cinematografic care, prea adeseori, este invadat de excese, diletantism și kitsch. Chiar dacă la nivelul construcției dramaturgice filmul "Vatel" este destul de convențional -, plictisitor uneori, tezist alteori, cu frecvente căderi de ritm și tonus - el devine captivant, tocmai prin această "știință" a regizorului și a armatei sale de consilieri (istorici și
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
Rusu e Fedea Protasov, într-o creație de maestru. Impecabili în roluri sînt și Ilinca Tomoroveanu, Simona Bondoc, Mircea Albulescu, Doru Ana, Alexandru Bindea, Marius Bodochi. Față de acești actori cu talent și experiență, cu dicție bună și mișcare scenică nuanțată, diletantismul unor tineri se vede mai abitir. O eroare mi s-a părut distribuirea Mariei Buză în Mașa, un rol complicat, pentru care nu e de ajuns să știi să cînți. Și Marius Vizante, și studenta Maria Popistașu sînt stîngaci și
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]