114 matches
-
și soarele, utilizează un text publicat de Elena Niculiță-Voronca, în care se spune că „Soarele este împăratul focului și luna împărăteasa apei”. Textele rituale intonate în intervalul critic al celor douăsprezece zile dintre ani conțin frecvent imaginea poetică a unui diluviu: „Cetinele, cetinoară,/ Dragă ler,/ Cetiu mare a venit/ Și de mare maijini n’are/ Și-mi aduce plăvioare,/ Dar ce fel de plăvioare?/ Tot brazi nalți,/ Molifți uscați” (Cudalbi - Galați). La nivel stilistic, trecerea din timpul profan în cel sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământ, apă, focul latent în lemne și aerul) și viitura aceasta șterge tot ceea ce s-a perimat prin vecuire. Dinamismul imaginii construit de prezentul indicativ se întărește prin interogația ce conduce la descrierea mythos-ului, adevărat stimulent poetic de vizualizare a diluviului. Ne aflăm deja în inima sacrului a cărui poveste devine scenariul inițiatic însuși: în clipa dintâi a lumii, pe apele cosmogonice apare înotând o pereche fabuloasă, bourul negru și fata de măritat, care nu numai că îl strunește prin vorbă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
existență”. Aliterația și asonanța din sintagma mării fără capăt augmentează la nivel auditiv senzația imensității, atmosfera de incantație creată făcând din însuși textul colindei unul cu aparență sacră. În balada Ardiu - Crăișor I(30), toposul mării fără maluri este ulterior diluviului, pentru că are în centru insula omphalos: „Marea-mi estă mare,/ Marea mărgini n-are!/ ’Ntr-al mijloc de mare/ Ostrov că-mi era” (Grabovița - Serbia). Infinitul de ape este aici ordonat, fiindcă are un nucleu din care va emerge întreaga lume
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
axei vegetale ce susține lumea. Tabula rasa instituită la nivel cosmic este echivalentă morții inițiatice care stabilește teritoriul spiritual defrișat de semne ale trecerii, teritoriu „pe care vor fi înscrise revelațiile succesive destinate formării unui om nou”. Alte imagini ale diluviului, mai puțin dramatice căci apele se află deja sub puterea fetei, înfățișează averse masive într-un univers ordonat - cel al luncilor sau livezilor, în contrast cu tărâmul nediferențiat anterior: „Lino melino, meloi melino!/ Acolo-n josu mai în josu/ La luncile soarelui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
necesare trecerii într-un stadiu superior, distrugerea grădinii constituie momentul de criză al procesului inițiatic. Finalul colindei citate revine la imaginea leagănului dintre coarnele bourului în care coase fata de măritat, imaginea cristalizată oferind cel din urmă argument necesar că diluviul este orchestrat de tânără. „Întocmai cum fazele lunare comandă ceremoniile de inițiere - când neofitul «moare» ca să «învie» din nou -, tot astfel Luna se află în strânsă legătură cu inundațiile și potopul, care anihilează vechea umanitate și pregătesc apariția unei umanități
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe lespedeoară,/ Dar de mare, margini n-are”. Zăcutul anima¬lului cu simbol solar implică regresul materiei, al cărei punct terminus comandă diluviul. Cele trei zile de suferință corespund etapei de izolare a fecioarei, similitudinea fiind încurajată de ivirea celor doi ca pereche magică, odată cu potopul. Absența invocării directe a principiului acvatic nu afectează raportul în care se găsește fecioara cu animalul - divinitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Alte implicații acvatice țin de diferitele forme în care apa se manifestă și este prezentă în procesul inițiatic. Într-o colindă tip Leagăn de mătase IV, 80D, metafora negată aduce sugestia pluvială și anticipează prin simbolizarea leagănului natura dezlănțuită în diluviul deja cunoscut: „Colea-n sus, pă lângă cer,/ Cetenule, cetinoară, dragule!/ E un negru dă norel;/ Nu e negru dă norel,/ Și-i mândru legănel” (BoteniArgeș). Fata de măritat se află în planul înalt, încărcat de sacralitate și, dând senzația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sân la pele,/ Ca să-i treacă de-a mea jele”. Dimensiunea mitică nu dispare nici aici, izomorfismul femeie - pământ sugerând ploaia aducătoare de belșug în trupul gliei, sub efectul hierogamiei Cer - Terra, al cărei model căsătoria îl reface. Odată indus diluviul și ființa consubstanțială cu energiile primare supusă, noua creație trebuie consfințită printr-o jertfă de natură totemică. „Nimic nu poate dura dacă nu este «animat», dacă nu este «înzestrat» printr-un sacrificiu care a avut loc la întemeierea Lumii”. Tiamat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stau apele a mere?/ - Eu nu cânt împăraților,/ Ci eu cânt a munților/ De dorul părinților;/ Și eu cânt a brazilor/ De doruțu fraților,/ Și eu cânt a florilor/ De doru surorilor” (Valea Lupului - Hunedoara). Puterea cântecului de a opri diluviul indică note sacre, din vremuri primordiale, când uscatul se separa de ape. Repetiția care creează sinonimia cântec cu jalecântec frumos accentuează în plan poetic capacitatea demiurgică a muzicii create de fecioară. Și Cântecul de Lioară, în care recluziunea dezvăluie „instituția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
az’ pe mâine nunta-mi vine/ Și mă ia de la părinț’/ Și mă trece peste munți,/ Peste munț’,/ La alț’ părinț’,/ Pe codri, la d-al’ socri,/ Peste braz’, la alț’ cumnaț’,/ Peste flor’, l-alte suror’”. Logodna este simultană diluviului prin coincidența momentului de început absolut. Numai prin întoarcerea lumii la bogăția fecundă a genezei se poate forma o familie sub cele mai bune auspicii. Momentul intonării cântecului aparține etapei izolante, de purificare și abandon al ființei infantile. Durata acestui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și dinamica universală a vieții: mișcarea de flux și de reflux, un du-te-vino al existenței cosmice, în care moartea se continuă cu o altă viață sortită morții. Într-o colindă din Malaia, Vâlcea, rugămintea fecioarei către cerbul plutitor pe apele diluviului are o sugestie subtil funerară: „- Noată, cerbe, noată, noată,/ Noată, noată, tot mai tare,/ S-ajungem acas’ cu soare”. Călător arhetipal în lumea morților, soarele transportă suflete pribege de trup către tărâmul sacru și de aceea drumul către cimitir trebuie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dalbi spălatu-și-au./ Flori frumoase răsărea,/ Fete la flori că-mi ieșea,/ Îmi ieșea, îmi culegea,/ În mănunchi le-nmănunchea,/ În vârste le vârstuia,/ În chite le chituia./ Juni pe fete le vedea,/ Brândușița junilor!/ Le vedea, le alegea” (Titești - Vâlcea). Diluviul pare aici un fenomen animat de forțe interioare ce urmăresc legi și scopuri imanente materiei. Astfel se explică diateza reflexivă predominantă, ce transformă ploile într-un complement intern al unui verb impersonal. Precipitațiile cad întru sine, universul se transformă condus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacre prin apariția bobului de piper cu voință proprie. Topica inversată a determinaților substantivali orientează atenția receptorului spre intensitatea unor fenomene naturale: „Grele ploi că au ploiatu,/ (...) Roșu soare a răsăritu”. Se creează astfel o opoziție între umiditatea întunecată a diluviului și apariția cosmocratoare a soarelui incandes¬cent, al cărui răsărit constituie și debutul procesului inițiatic. Nu orice aversă a umplut luncile de apele germinative și nu doar un răsărit din seria mișcării de rotație a pământului luminează tabloul poetic. Anterioritatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mesă a eroului întemeietor care a sacrificat fiara la temelia lumii. Valoarea cosmogonică a inițierii a fost subliniată în repetate rânduri de Mircea Eliade, care consideră Geneza drept model al formării omului. Filiația creației în scenariul inițiatic autohton explică imaginea diluviului strunit de fecioara în leagănul mitic, în colindele de fată mare, sacrificiul animalului totem la masa ceremonială de la nunta sacră, uciderea șarpelui din care apare musca columbacă, în balada lui Iovan Iorgovan, recupe¬rarea aștrilor din dimensiunea infernală. Ritualul inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
resimțit și asimilat la modul cel mai intim de către femei, căci fertilitatea întregului univers depinde de puterea lor de zămislire. „Inițierea se efectuează într-un context cosmic”, iar traseul parcurs de fecioare demonstrează cel mai clar această implicație globală. De la diluviul peste care trece țesând, la culegerea plantelor cu puteri magice în momentul de maximă fecunditate al lumii și până la zămislirea pruncilor cu aparență divină, fetele de măritat se mișcă după ritmuri cosmice, a căror taină este imanentă chiar trupului feminin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
asupra terorii ficționale în literatura română. (Prefer să mă refer la teroare, nu la groază, dintr-o serie de motive asupra cărora voi reveni cu detalii pe parcurs. Este suficient să notez aici demonetizarea regretabilă a ideii de groază, din pricina diluviului de cărți și de filme inepte, apărute, după cum voi puncta, în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea). Dacă în volumul meu de debut, Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare, eram tentat de trasarea unei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
desimea muștelor. Céle ce zbura mai sus, ca de trei sau patru sulițe nu era mai sus, iară carile era mai gios, de un stat de om și mai gios zbura de la pământu". Enumerarea substantivelor în formă nearticulată accentuează plasticitatea diluviului insectivor: "Urlet, întunecare, asupra omului sosindu, să rădica oarece mai sus, iară multe zbura alaturea cu omul, fără sială de sunet, de ceva. Să rădica în sus de la om o bucată mare de ceia poiadă și așa mergea pe deasupra pământului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
umoral sau programatic, terifiantul narativ se orientează fie către relativ comoda proză ancorată în supranatural, fie către ambiguizarea ontologică pe care o implică frontiera dintre natural și supranatural. De aceea, de pildă, prozele de război, care înregistrează cu acuitate un diluviu de orori, nu sunt decât rareori terifiante; simpla enumerare sau amalgamare a unor incidente belicoase și a consecințelor acestora nu poate propulsa narațiunea în galeria terifiantului beletristic. O astfel de încatenare nu înspăimântă, ci produce doar melancolie sau compasiune. Pentru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este reflectat, specular, de un tablou onomatopeic al elementelor dezlănțuite: "furtuna nu crăpa deloc în ploaie sănătoasă, ci se oțelea în spinarea gorunilor, crâșnea, frângea și dădea chiote. Numai niște picături mari și rare fluierau prin frunze, ca gloanțele". Un diluviu bestial completează orchestra haosului, imprimând velocitate extremă sarabandei: "lighioanele încep să chelălăie și să urle cumplit. Lupii se reped la vale nebunește, luând vulpile în picioare și amestecându-le cu pământul; iar cerbii sar în lături, desfundând cu coarnele stufișul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
griuri produse în tușe dense, pe care, uneori, se așază, dând straneitate lucrărilor, un albastru lunar, absorbit în materia fără strălucire a lutului clisos. Acest minimalism exacerbat lasă, totuși, deschisă o privire ce poate să evoce cartiere citadine pustiite de diluviul timpului și al istoriei. Ca și când te-ai afla într-o cetate sumeriană din care timpul s-a retras. Astfel, lucrările se încarcă, paradoxal, de căldură și fac drum meditației asupra implacabilei treceri a timpului, sub care materia devine opacă și
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
lumi" care mă trimite la puzderia de galaxii de pe cer, născându-se și murind, și cu viteza luminii la Schopenhauer, Goethe și Kant. Se poate observa, din alt unghi, componenta acvatică a unora dintre structurile metaforice. În Junii corupți, înregistrăm "diluviul de foc". În Când privești oglinda mărei, "mare de mâhnire". În Mureșanu - 1869, "ocean de flăcări" ("În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă"). În Mortua est!: "râuri de foc", "o mare de stele". În Gelozie, poetul vorbește despre "un
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
fiind de găsit și puternicul vers "Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci", care relevă intensitatea formidabilă a sentimentului amoros. În Demonism, "fluvii de lacrimi". În Memento mori, "oceane de popoare", "mare de palate", "unde de popoare", "mării de omăt", "diluviul de flăcări", "un ocean de lumină", "oceanele-i de stele", "râuri de stele", "fluvii cu mase de sori", "oceanul de-ntuneric". Metaforele de acest tip, reunind două substantive separate prin prepoziția "de", au o dualitate funciară. Lumi (cosmos) și valuri
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
formă și sunet îl făcea să exulte de bucurie. Înainta astfel într-un peisaj fără capăt, care îl fermeca în permanență. Nu putea înțelege de ce, rostind blestemul turnului Babel, Dumnezeu crezuse că-i pedepsea pe oameni în-mulțind limbile - pluralitate, proliferare, diluviu de cuvinte care lui, dimpotrivă, i se părea un dar somptuos, fără seamăn. În timpul unei călătorii în Iran, a descoperit cuvântul tarof, care se vindea foarte bine în mai multe țări din Asia centrală. Acest cuvânt se folosește pentru a
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
îl prefer însă pe discretul și ambiguul cetățean de pe K-Pax din filmul omonim din 2001 al lui Iain Softley. Extraterestrul nostru oscilează între provindețialul om care aduce ploaia, posibil salvator al planetei într-un anumit sens și cel care aduce diluviul, un agent distructiv, herald al apocalipsei. Într-un McDonalds are loc una dintre întâlnirile cele mai importante între Klaatu și Mr. WU (James Hong), un extraterestru care s-a acomodat cu viața printre oameni, deghizat în chinez, care a ajuns
Încă o șansă! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7766_a_9091]
-
NU ȘTIE Minciună-s și laurii pînă la urmă. Minciună. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu și aceasta nu e lumea pe care-o visam! Din nou e dimineață și nechezatul duminical trezește zeii mahmuri. Cei care-așteaptă feericul diluviu pot vedea un paianjen uriaș un fel de rană a timpului trecuta glorie a ochiului deschis înspre lucruri. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu Și acesta nu e lumea pe care o visam! Nu sunt eu cel după
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]