114 matches
-
cătră stele le întinde... Evul arde - Roma este oceanicu-i mormânt. Norii sunt o spuză-n ceruri și prin ei topite stele. Și, ca oceanul negru răscolit de visuri grele, Urbea își frământă falnic valuri mari de fum și jar; Din diluviul de flacări, lung întins ca o genune, Vezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minune Și din frunte-i cântă Neron... cântul Troiei funerar. Lângă râuri argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor glasuri înmiite
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O lume-ntreagă-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni - ea falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru-măreață, Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând peire - țări înmormîntează. Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie, care capăt n-are - Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă - ce simțiri o să ni-nspire - Indiferentă, solitară - mare! {EminescuOpIV 182} CUM OCEANU-NTĂRÎTAT... Cum oceanu-ntărîtat turbatu-i! Răcnind înnalță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
măiestria În conducerea automobilului, m-am consolat. Pe ploaia asta, cu aglomerația din Paris, ar fi chiar dramatic ca lucrurile să stea altfel... Am avut noroc: ca șofer, taciturnul era un veritabil as, un virtuoz al traficului la vreme de diluviu. Se strecura printre celelalte mașini cu abilitatea diabolică pe care doar taximetriștrii din Orient o mai etalează, atunci când țin neapărat să demonstreze turiștilor străini că regulile de circulație sunt valabile exclusiv pentru fraieri. Adică tot timpul. Performanța parizianului era Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ai fi vrut să stai drepți, n-ai fi putut, același tavan obligându-te să stai ori pe scaun, ori pe divanul ce ocupa spațiul din dreapta ușii. Miros de mucegai și de nămol. Ca și cum tocmai acolo ar fi fost, înainte de diluviu, fundul oceanului. Electricianul îmi urmărește atent privirile așteptând din moment în moment să mi se umple fața de stupefacție și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum era la modă sau cum cerea eticheta să exclami chiar dacă nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cufunda fața în părul moale, negru și parfumat. Lăsă revista pe jos, lângă patul de campanie și privi, prin fereastră, ploaia blândă și constantă. Cerul era o pată cenușie, și tot cenușie era și selva, și tot cenușie, lumea sub diluviul amazonian. Blestemată ploaie care dădea naștere la nostalgie, care îi trezea amintirile, care-i lăsa timp să se gândească la fete alergând pe plaja de la Malibu! Blestemați și cei cărora le făcea plăcere să publice asemenea fotografii; fotografii care aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care alămurile cerești erau lovite de mâinile unui muzician nevăzut, apoi lăsa decorul să-și tragă răsuflarea și atingea pianissimo acoperișurile pentru a răbufni din nou, cu și mai mare forță, după secunde în care erai tentat să crezi că diluviul era pe sfârșite. Privi bălțile mari din curte și i se făcu o poftă nebună să umble desculț prin apa rece. Aruncă papucii din picioare și își suflecă pantalonii. Coborî cele patru trepte - înregistră scârțâitul uneia dintre ele - și lipăi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uita armele/ puse în cruce deasupra/ pretutindeni și în somn îmi duc/ arcul legat la încheietura mâinii". Un anume sentiment al echilibrului, de luminare, se înalță ca o muzică printr-un întreg proces de abstractizare: "Pentru contemplație îngheață, doamne, acest diluviu/ O clipă să pot o clipă să știu/ ce ochi are dragostea în așteptare". În 1972 apare volumul "Clar și singurătate". Poetul reflectează la propria-i viață. O ipostază ar fi incapacitatea de a comunica cu o lume de eden
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și întinde zilnic dresuri pe-un gard/ prin care cineva mă trage-n răsfrângeri/ să cad în surpări să mă-ntorc și să ard" (Călătoria). Pentru poetul ce visează la o anonimă glorie, scrisul este, cu siguranță, arca salvatoare din diluviul neființei. Sau, în termenii poetului, "un început de respirare", deci viața însăși. Referințe critice (selectiv): Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Mircea A. Diaconu, în "Luceafărul", nr. 48, 25 decembrie 1996; Mircea A. Diaconu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
delirează, vorbesc singuri pe drum și râd în neștire, cuprinși de un răget intern asemeni osândiților din cercul al treilea infernal care urlă în bătaia ploaiei. Ca supreme condensări ale teroarei de umid sunt de citat Lacustră, halucinație a unui diluviu ce izbește cu valuri de apă pe adormit: De-atîtea nopți aud plouând, Aud materia plângând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Și parcă dorm pe scânduri ude, În spate mă izbește-un val - Tresar prin somn
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
marilor aglomerări umane, unde germenul originar al vieții a fost ucis sau urmează curând să piară în cataclismul inevitabil, către care se îndreaptă civilizația mecanizată modernă (Semne, Veac). Sensibilitatea metafizică a autorului proiectează acest dezastru universal pe plan cosmic, noul diluviu nu mai contenește, semne amenințătoare umplu zările, paradisul însuși intră în destrămare. B. excelează în a evoca o lume scăzută, stinsă, văduvită de sensurile vieții autentice. Oriunde întorci privirea nu întâlnești decât resturi calcinate, ca după un incendiu mistuitor. Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei. Succesul îi redeschide porțile presei, F. colaborând destul de frecvent la „Scânteia”, „România liberă”, „Munca”, „Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a., îndeosebi cu reportaje literare, ce vor fi strânse ulterior în volumele Pământul oțelului (1964), Diluviul sau Apele lui Saturn (în colaborare cu Vasile Nicorovici, 1971) și Orașe cu geometria variabilă (1972). În cadență regulată îi apar și romanele Desen după natură (1966), Dansul focului (I-II, 1968), Pavilionul (I-III, 1969-1972), Calypso (1977) și volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
și de numeroase citate. Și publicistica lui F. conține părți ce rezistă. Reporter talentat, el a știut să limiteze concesiile făcute Puterii, iar entuziasmul în fața construcțiilor gigantice e în mare măsură contrabalansat de realismul relatării vieții muncitorilor de pe șantiere. În Diluviul sau Apele lui Saturn, acțiunile celor cu „responsabilități” pălesc în fața spectacolului grandios și tragic al naturii dezlănțuite și al înfruntării ei de către omul obișnuit. Polemist acerb, F. a combătut sub flamurile gazetelor „Săptămâna” și „Luceafărul”. Puține dintre articolele adunate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
fără înțelegere a circumstanțelor, de colaboraționism. SCRIERI: Amar, București, 1963; Pământul oțelului, București, 1964; Desen după natură, București, 1966; Dansul focului, I-II, București, 1968; Pavilionul, I-III, București, 1969-1972; Piața cu pălării și tromboane, pref. Petru Comarnescu, București, 1971; Diluviul sau Apele lui Saturn (în colaborare cu Vasile Nicorovici), București, 1971; Orașe cu geometria variabilă, București, 1972; Crivățul bate năpraznic, București, 1974; Spre Kilimandjaro, Cluj-Napoca, 1976; ed. (Safari: On the Way to Kilimandjaro), tr. Mary Lăzărescu, New York, 1984; Calypso, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
antic, în special în Mesopotamia, ci pe toate continentele: în America de Nord, în America Centrală și de Sud, în Europa, Africa, în India, China etc. Chiar și eschimoșii au povestiri asemănătoare. Se pare că „memoria colectivă” a umanității a conservat amintirea acestui diluviu universal. Un alt element însă ne obligă să corectăm această primă impresie pozitivă. Analiza acurată a narațiunilor potopului care au fost găsite în Mesopotamia - adică într-o cultură apropiată celei Israelului biblic - ne conduce la o concluzie foarte sobră: la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]