30 matches
-
auzind că Pingelică Ceaușescu îi spunea soaței chiar și în momentele de intimitate "Tovarășa"!) orice detabuizare e normală, ba chiar binevenită. Dar de aici la pertu-ul cvasi-generalizat, la înrudirea cu forța prin apelative gen "nea Mitică", "nea Nelu", și la diminutivarea care o fi dând bine în curtea cu orătănii, dar sună (vorba clasicului) ca dracu' la televizor, e drum lung. Ciudat, scurtătura onomastică pe care circulă azi mai toată lumea nu-și are originea în politică, respectiv parlament - acest avanpost al
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
portal.softnet.ro). Alegerea cuvîntului iconiță se explică printr-o anume nevoie de expresivitate, probabil și ca o încercare de diferențiere față de icoană; și chiar printr-o adaptare la realitate: în fond, simbolurile grafice în cauză sînt efectiv mici, deci diminutivarea se justifică. Numai că iconiță e la fel de prezent ca icoană în conțtiința vorbitorilor cu sensul său fundamental, iar componenta denotativă ("icoană mică") este dublată de una afectivă. Efectul produs e mai curînd glumeț: de asociere contrastantă, de adaptare marcat expresivă
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
copilăresc” („baby talk”) și în vorbirea familiară, afectiv-glumeață, diminutivele sînt în genere respinse de registrul înalt și în bună măsură chiar de cel standard. În momentul de față, permisivitatea interferențelor dintre registre pare să le fie favorabilă: multe posibilități de diminutivare sînt utilizate cu scop ironic și depreciativ, iar unele forme se specializează chiar cu valori stilistic neutre; am comentat de curînd, în această rubrică, situația unor cuvinte precum mămici (= „tinere mame”), formă utilizată chiar și în limbajul politic, sau iconițe
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
altă temă, sociolingvistică: la noi n-a fost încă studiat sistematic limbajul femeilor: în familie, în conversații între femei sau în grupuri mixte, în situații de muncă etc. Atît teoriile generale, cît și experiența curentă par să ne indice că diminutivarea non-ironică, cooperativă, a termenilor tehnici e un fenomen mai frecvent în limbajul femeilor; observația ar trebui însă dovedită prin cercetări statistice. Oricum, acest uz al diminutivelor - politicos și cooperant - e specific conversației, interacțiunii orale. În scris atestările sale sînt extrem de
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
de care zici tu să îmi dea un bonuleț să decontez la asigurări" (daciaclub.ro) etc. Facturica rămîne însă mult mai spectaculoasă, prin contrastul său comic inerent: nici dimensiunile (fizice sau valorice), nici potențialul emoțional nu-i justifică prea tare diminutivarea afectuoasă.
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
uneori suspectat că n-a iubit copiii, dar atît grija cu care și-a crescut propriii copii, cît și morala indirectă a celor două schițe dovedesc contrariul" - p. 649). Desemnarea copiilor din respectivele texte oscilează între termeni neutri, forme de diminutivare și afectivitate preluate de la personaje (Ionel, copilaș, puișorul) și formule non-infantile, prin care copiii sînt asimilați categoriei maturilor (maiorul, dumnealui, tânărul Goe, domnul Goe). S-ar putea face o investigare mai atentă a termenilor folosiți în limbajul actual al presei
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
EZ 2135, 1999, 1). Bine cunoscută e și formația glumeață în care sufixul e atașat cuvîntului șest în expresia pe șestache. O particularitate a sufixului e că evocă în mare măsură numele proprii. Valoarea sa stilistică provine deci din ironia diminutivării, din evocarea indirectă a unei epoci și a literaturii care a descris-o cu accente comice, din jocul de cuvinte al confundării numelui comun cu cel propriu. Toate acestea mi se par argumente pentru a prevedea că -ache nu va
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
sînt folosite mai mult de bărbați. Limbile diferă foarte mult în măsura în care au sau nu datele structurale favorabile producerii de diminutive, dar și în modul de folosire și de evaluare a acestora. Sînt semnificative și domeniile și cîmpurile lexicale în care diminutivarea e mai puternică, într-o anumită limbă: zone tipic marcate sînt cele ale relațiilor de rudenie (bunică, verișoară), ale numelor de plante și animale, ale obiecte casnice, ale lexicului afectiv etc. Româna produce diminutive cu o mare ușurință și cu ajutorul
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
cu italiana și spaniola; inventarul de sufixe și condițiile de uz ale diminutivelor românești au fost cu siguranță influențate și de limbile slave din jur, ca și de greacă. Se pot compara limbile și culturile în funcție de zonele semantice în care diminutivarea se produce mai frecvent, adesea lexicalizîndu-se, fixîndu-se în cuvinte cu frecvență mare în uz, care uneori alternează cu cele de bază, alteori chiar le substituie. Diminutivele culinare sînt o constantă universală, avînd deopotrivă surse obiective (unele feluri de mîncare chiar
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
a unui aliment, a unui produs culinar - dovlecei, castraveciori, ciupercuțe, cîrnăciori, ficăței - sau reprezentînd fixarea unei metafore: colțunași, perișoare etc. Unele nume de mirodenii s-au fixat în română într-o formă diminutivală: cuișoare, scorțișoară, nucșoară. O sursă puternică de diminutivare este totuși cea afectivă, vizibilă mai ales în cazurile în care diminutivul nu indică o diferență de dimensiune: în cărțile de bucate și în meniurile restaurantelor noastre mămăliguța alternează liber cu mămăliga, tocănița cu tocana, sărmăluțele și chifteluțele cu sarmalele
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
acum am plecat la somnik! Pa! (...) Mercic!" (club.neogen.ro) etc. Excesul de diminutive e tipic pentru baby talk - limbajul special în care adulții se adresează copiilor, imitându-le modul de a vorbi și imprimînd enunțului o puternică notă afectivă. Diminutivarea e considerată și o trăsătură a limbajului feminin; de altfel, multe dintre contextele în care apare mersic (pe site-uri despre creșterea copiilor, între sfaturi cosmetice și culinare) par într-adevăr să indice o conversație predominant feminină: "mersic fetele" (121
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
apucă ploaia! (Barbu 1974: 330). Aceasta a fost explicată de Al. Graur din țigănescul kere "acasă", dar se leagă și de verbul românesc popular "a (se) căra", de la care poate fi o simplă formație glumeață. De fapt, terminația -el evocă diminutivarea (poate fi sufixul diminutival, aplicat în glumă chiar unei forme verbale, așa cum sufixul augmentativ și onomastic -oi(u) apare în devierea glumeață am terminoiu), dar poate fi percepută și ca element tipic țigănesc (fiind o terminație verbală foarte frecventă), folosit
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
care se bazează pe o neinspirată personificare a cerului. Personificarea, în general, a căzut de multă vreme în desuetudine (o mai folosesc doar autorii de fabule), dar personificarea cerului, în special, are ceva inadecvat și grotesc, fiind un fel de diminutivare a măreției. Este vorba, de fapt, de o greșeală de gândire poetică, din care derivă și alte reprezentări aberante. Ce noimă are faptul că el, cerul, „disprețuise, până ieri, șederea, odihna bună, chiar și mierea“? Fusese mai... activ? Și a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
liniuța era înlocuită de un zid propriu-zis". Mentalitatea infantilă și asemănarea de situație au permis trecerea de la un joc inofensiv la unul foarte periculos. Celălalt sens al termenului liniuța - „doză de cocaină" - e rezultatul unui calc semantic, adaptat parțial prin diminutivare. În argoul drogurilor, în mare parte preluat din engleză, termenul linie e transpunerea engl. line, care are și sensul „doză de cocaină dispusă în linie pentru a fi inhalata pe nas" (Merriam-Webster, versiunea on-line). În Dicționarul de argou al lui
Liniuțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6064_a_7389]
-
drive, dar citează și alte variante: memory stick, USB-Stick, key drive, pen drive etc.; pagina franceză folosește termenul clé USB, iar cea italiană, chiave USB. Cuvintele clé și chiave („cheie”) traduc, desigur, USB memory key; în italiană (limba în care diminutivarea este extrem de productivă, telefonul mobil fiind denumit, curent, telefonino), de la chiave s-a format și diminutivul destul de răspândit chiavetta. Tot în italiană, e frecvență și denumirea penna (USB), calc parțial după pen drive. Pagina germană oferă în titlu o transpunere
Bastonaș, cheie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6548_a_7873]
-
-ic cu un sufix deja existent și care avea și corespondentul feminin -ică. De altfel, denumirile pisicii sunt în română un bun exemplu al numeroaselor straturi etimologice și al dificultății de a le separa: cătușă continuă latinescul cattus, catta, prin diminutivare, dar și-a pierdut sensul inițial, păstrându-l doar pe cel metaforic (de instrument de fixare a membrelor); mâță este probabil un element de substrat (cu corespondent în albaneză), dar forme asemănătoare există și în limbi slave (balcanice) și chiar
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
acestuia. Figura 1.2 Uliță din Tălmăcel Relieful satului este extrem de variat, predominând muntele și dealul. În 1996, aparțineau satului Tălmăcel, șapte munți: Muntele Boilor, Dealul Cerbului sau Conțul, Iaru, Pologașul, Sterpu, Zimbru și Clăbucetul (Stroilă, 1996). Toponimicul tălmăcel reprezintă diminutivarea numelui localității Tălmaciu, al cărei sens derivă probabil din rolul pe care îl aveau în trecut localnicii, dată fiind poziția localității la granița dintre Transilvania și Țara Românească. Asupra toponimiei regiunii au existat de-a lungul timpului controverse, unii lingviști
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a plecat de tot dintre noi, lăsând o lumină lină, de om mereu de pe altă lume. Vali Miroiu a fost un 21 decembrist veritabil. Știu că unii se ofensează că nu scriu pictoriță, dar eu nu sunt de acord cu diminutivarea termenilor pentru profesii la feminin. Ce sunt femeile nu e „iță” (doctoriță, pictoriță, rectoriță) așa cum bărbații nu sunt „uț” sau „aș” (doctoruț, pictoruț, rectoraș), decât când le denigrezi performanța. O piesă instrumentală a formației ABBA. Notă 2004: Dacă stau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
soluția (În spiritul, dealtfel, al romantismului) făcînd femeia Înger, „frumoasă Îngerelă cu albe aripioare”. Un „Înger cu aripioare”, un „dulce Înger de blîndețe”, o „gingașă lumină”, un „Îngerel”, un „dulce Înger luminos”, mărind nota de suavitate prin dublarea atributelor sau diminutivarea lor. Nu simplu Înger, ci Îngerel, dulce Înger luminos, dulce Înger de blîndețe. Un cumul de suavități care Îndepărtează orice sugestie de corporalitate. Femeia din poezia agasant galantă a lui Alecsandri este o ființă coborîtă din cer („fiică a luminii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu-i mâncat de dor / Nu bea apă din izvor, / Da eu de dor îs mâncată / Și beu apă și din baltă, / Nu-mi pare că-i tulburată. Că am un dor arzător, / Cred că cu dânsu-am să mor."178 Diminutivarea inițială, adresativă, ca refren tematic ,reluată prin cuvântul de bază, simbolizează trecerea de la starea de fapt, constatativă, la asumarea unei deveniri în firea lumii care se ascunde în propria-i matcă existențială: " Inimioară, inimioară, / Cum te-aș măcina prin moară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
con sem nate în documente, fără ca celelalte populații conlocuitoare (în primul rînd maghiarii și germanii), care pe deasupra repre zentau autoritatea stăpînitoare, să nu poată „contribui“ mai consistent la „umplerea golului denominativ“, presupus, prin absurd, de lipsa atestărilor anterioare. Pînă și diminutivarea de la puținele toponime străine din zonă, deci crearea prin polarizare a altor nume de locuri, au realizat o romînii, cum este cazul lui Sibișel, derivat de la Sebeș (< magh. szebes, „repede“), sau al lui Căltăbășel, derivat de la Căltăbău (< germ. kalt, „rece
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Spania), iar cele trei țări romînești Dacii, nu au reușit, dar demonstrează și ele existența, în interior și în exterior, a conștiinței unității etnice a populației din aceste state. Sălbăgel Este numele unui sat din județul Timiș de la care, prin diminutivare, a fost format numele Sălbăgelu Nou, al unei localități din județul Caraș-Severin. I. Pătruț, pornind de la rostirea locală actuală Sălbășel și raportîndu-se la variantele transcrise în documente Szilbacsel, Sylbasel, Szilbossel (formele Zÿlwas și Silbagie le consideră prea „stîlcite“ fonetic, iar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Cîmpia Tecuciului stă chiar toponimul de față, care arată că această cîmpie e străbătută de un rîu care-i dă numele, apoi Tecucelul și mai ales Tecucelul Sec (pîrîiașe secate între timp), al căror nume s-a format prin diminutivare de la rîul mai mare în care probabil că se vărsau și care, în cazul Tecucelului Sec, a trecut, prin trans fer, la satul aflat pe cursul unuia dintre ele. Din aceeași familie semantică a hidronimelor (desemnînd o apă curgătoare prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
compoziția fiind de data aceasta unică printre ghiveciurile balcanice. Avem și un ghiveci „național“ (fără măruntaie, dar cu trei feluri de carne: vițel, miel, porc), mult mai puțin original. Tot „națională“ avem pretenția că este și tocana, deseori românizată prin diminutivare („tocăniță“). Radu Anton Roman ne oferă nu mai puțin de douăzeci de variante ale acestei rețete, maghiare 91 la origine. Ungurii cunosc cel puțin patru feluri de mâncare înrudite între ele prin tipul de gătire (fierbere îndelungată, la foc mic
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
piese de Eugen Ionescu, Samuel Beckett sau Harold Pinter sau pe stil rusesc, Daniil Harms. De exemplu, Așteptîndu-l pe Godot. Cum știm cu toții, în piesa lui Beckett, mult așteptatul Godot, un fel de Dumnezeu mai mic, minimalizat și familializat prin diminutivare franțuzită nu mai vine, dar Vladimir și Estragon îl așteaptă debitînd în acest răstimp tot felul, vorbind fără să comunice, fiind vorbiți de clișeele în libertate. Tot aștepți în filmul lui Haneke o intervenție, dacă nu divină, sub chipul Providenței
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]