34 matches
-
început), și le-a pus o frână decisă, preferând simțămintele mai interiorizate, trăirile intime; astfel, ceea ce era energie în versurile sale, s-a convertit în confesiune caldă, învăluitoare, în „stare de fapt poetică”. Fără a renunța la cantabilitatea câștigată, la directitatea spuselor - și a ideii. Temperamental, s-a apropriat de Esenin. Ion Iancu Vale se îndreaptă, în prezent, către închegarea unei viziuni originale, pentru care, fără îndoială, se cere multă strădanie, perseverență. Are toate darurile să o realizeze, căci sinceritatea mesajului
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
a iubit și înțeles pe Eminescu. Referindu-se la puternică personalitate a Veronicăi Micle, George Munteanu spune: “Veronica dispune de infinite resurse proprii sexului ei pentru a-l ține în neîntreruptă uimire și în pornirea de a o adoră. Are directitate de caracter, fire deschisă, fermecător comunicativa, menită să surprindă agreabil-tiranic prin toate manifestările ei. Atâtea cuvinte și moduri întregi de exprimare, care în gură altei femei ar fi sunat trivial, la Veronica se salvează prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trăirii
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1422187485.html [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
vii. Dincolo de cuvinte, se află un om viu, în permanentă mișcare, a cărui opțiune rămâne orientarea spre nuanțe filologice clare, cu semne, deprinderi și expresii caracteristice. Autoarea dovedește o fantezie inteligentă, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului și având vocația directității și gustul pentru propozițiile clare. Chiar dacă nu ajunge la concepte, adică la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioară, întrucât preferă scenariul clasic, însă într-o rescriere modernă. Formularea frazelor este nuanțată și riguroasă, iar stilul este controlat, elegant
POEZIA ÎN RUTINA NELIMITĂRII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 by http://confluente.ro/Poezia_in_rutina_nelimitarii.html [Corola-blog/BlogPost/364674_a_366003]
-
orientarea spre nuanțe filologice limpezi, cu semne, deprinderi și expresii caracteristice. Iată de ce, meritul poeziilor Corinei Lupu este acela al simplității și spontaneității unor rostiri elementare. Autoarea dovedește o fantezie inteligentă, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului și având vocația directității și gustul pentru propozițiile concise. Chiar dacă nu ajunge la concepte, adică la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioară, întrucât poeta preferă scenariul clasic, însă într-o rescriere modernă. Formularea frazelor este, în versurile Corinei Lupu, nuanțată și riguroasă
POEZIA CORINEI LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_autenticitatea_si_prospetimea_devin_o_emblema_in_rime_poezia_corinei_lupu.html [Corola-blog/BlogPost/344311_a_345640]
-
a iubit și înțeles pe Eminescu. Referindu-se la puternică personalitate a Veronicăi Micle, George Munteanu spune: “Veronica dispune de infinite resurse, proprii sexului ei, pentru a-l ține în neîntreruptă uimire și în pornirea de a o adoră. Are directitate de caracter, fire deschisă, fermecător comunicativa, menită să surprindă agreabil-tiranic prin toate manifestările ei. Atâtea cuvinte și moduri întregi de exprimare, care în gură altei femei ar fi sunat trivial, la Veronica se salvează prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trăirii
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cea_mai_frumoasa_poveste_de_iubire_a_literaturii_romane.html [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
orientarea spre nuanțe filologice limpezi, cu semne, deprinderi și expresii caracteristice. Iată de ce, meritul poeziilor Corinei Lupu este acela al simplității și spontaneității unor rostiri elementare. Autoarea dovedește o fantezie inteligentă, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului și având vocația directității și gustul pentru propozițiile concise. Chiar dacă nu ajunge la concepte, adică la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioară, întrucât poeta preferă scenariul clasic, însă într-o rescriere modernă. Formularea frazelor este, în versurile Corinei Lupu, nuanțată și riguroasă
ATUNCI CÂND AUTENTICITATEA ŞI PROSPEŢIMEA DEVIN O EMBLEMA ÎN RIME. DESPRE POEZIA CORINEI LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_autenticitatea_si_prospetimea_devin_o_emblema_in_rime_despre_poezia_corinei_lupu.html [Corola-blog/BlogPost/351517_a_352846]
-
a iubit și Înțeles pe Eminescu. Referindu-se la puternică personalitate a Veronicăi Micle, George Munteanu spune: „Veronica dispune de infinite resurse proprii sexului ei pentru a-l ține În neîntreruptă uimire și În pornirea de a o adora. Are directitate de caracter, fire deschisă, fermecător comunicativă, menită să surprindă agreabil-tiranic prin toate manifestările ei. Atâtea cuvinte și moduri Întregi de exprimare, care În gura altei femei ar fi sunat trivial, la Veronica se salvează prin spontaneitate, firesc, autenticitate a trăirii
Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul de față, abundența detaliilor devine un simptom al tranzitoriului, chiar dacă, abandonând apetența barocă pentru obscuritate, discursul autorului contemporan câștigă în precizie, mimând adesea transparența și directitatea. Așa cum se întâmplă și în pasajul citat mai sus, nu de puține ori ne întâmpină trimiteri la tehnici specifice artelor vizuale (imaginea care se dilată la nesfârșit, cuprinzând „prea multă mare”, „pădurea de pini de pe întregul litoral”, „câte un acoperiș
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că există deja numeroase studii de referință consacrate fenomenului 294, pe de alta, prin convingerea că o mai amănunțită investigare a poeziei metatranzitive din Franța și Italia va conduce la înlăturarea prejudecății că literaturilor romanice le-ar lipsi apetența pentru directitate și prozaism. E drept că, exceptându-l poate doar pe Francis Ponge, mai toate experimentele poetice de acest gen din literaturile europene ale secolului XX au fost influențate în mod evident de modelul anglo-saxon. Însă nu este mai puțin adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bici. — „Ce cauți noaptea, cernită, pe-aici?”... (Ucigă-l toaca) Caracterul anecdotic al poemului este cât se poate de evident; stilul indirect liber alternează cu cel direct (notarea frustă a dialogurilor accentuează distanțarea de lirism), iar impresia de spontaneitate și directitate devine covârșitoare. Totuși nu (numai) de aici provine „dublul efect” sesizat și de Nicolae Balotă 310, nici măcar din exhibarea unui „dispreț real la adresa eului liric”311, ci din conjugarea (atât la nivelul „discursului”, cât și la nivelul „fabulei”) a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mică notorietate), interesul pentru aspectele mărunte, prozaice, ale existenței și pentru un limbaj caracterizat prin precizie și transparență, este evident. Autori precum A.E. Baconsky, Petre Stoica, Aurel Rău sau Victor Felea au pledat, impicit sau explicit, pentru simpliatea și directitatea discursului poetic, aspirând să restituie cuvintelor funcția lor comunicativă și să cenzureze orice fel de excese metaforizante. În cazul lui A.E. Baconsky, poet cu un traseu interesant, a cărui evoluție poate fi înscrisă între un model postsimbolist și unul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bine cunoscute ale liricii șaizeciste standard (confesiunea abstractă, transfigurarea realului, stilul scriptic, încifrarea mesajului în linia ermetismului barbian, subiectivitatea, patetismul și toate celelalte) nu dețin, nici pe departe, ponderea absolută, esențiale dovedindu-se de la bun început tentația fanteziei ironice și directitatea limbajului. Ceea ce a stârnit interes a fost mai cu seamă delimitarea tranșantă a poetului de o serie de prejudecăți, de mituri și fetișuri consacrate ale literaturii, prin alegerea unui unghi de vizionare inedit și prin asumarea unei atitudini ireverențioase față de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
avântul cu care vocea naratorului se lansează în ocazional și anecdotic, valorificarea biograficului, „retragerea melancolică a autorității regizorale”393, constituie în fond tot atâtea indicii că, în ciuda aparențelor, Marin Sorescu rămâne un autor extrem de abil când vine vorba de mimarea directității și a transparenței. Un poem semnificativ în acest sens este cel din finalul primului volum, care - nu cu totul întâmplător - dă și titlul ciclului: Toți s-au așezat pe jos, aproape turcește, Femeile dau peste mâna copiilor care n-au
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
imaginare. Am considerat apoi de natura evidenței faptul că destinatarului îi revine, în aceste condiții, un rol crucial. Chiar dacă la prima vedere am fi tentați să credem că avem de-a face cu o poezie facilă, „leneșă”, accesibilă tocmai datorită directității sale, totuși nu e mai puțin adevărat că ea recurge adeseori la procedee care pretind din partea cititorului o mare disponibilitate și un rafinament extrem. Desigur, trebuie să ținem cont aici și de o serie de distincții, ca, de pildă, aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care susținea că logica referentului și a reprezentării realiste rămâne crucială în postmodernism, dar nu întotdeauna și nu în mod necesar, în sensul confirmării ei420. În opinia sa, postmodernismul nu ar urmări, în fond, altceva, decât să conteste atât iluzia directității limbajului denotativ, cât și pe aceea a puterilor autoreferențiale ale limbajului motivant. De fapt, multe din strategiile postmoderne au ca premisă explicită o punere la îndoială a noțiunii realiste de reprezentare, ce presupune transparența mediului și, în consecință, legătura directă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și am replicat pe același ton, fără să-mi dau seama, decît prea tîrziu că intram pe un teren alunecos: Cum aș putea să vă socotesc imbecil, domnule Gherman? Imbecilii sînt inocenți, or, dumneavoastră, iertați-mă, nu sînteți inocent"". Această directitate aspră, lipsită de nuanțe, cu excepția celor stilistice (un gen de candoare inteligentă!), îi conferă lui Octavian Paler dreptul de-a ne reprezenta printr-un soi de lirism al conștiinței civice. Există inadaptabili și inadaptabili. Capricioșii, vanitoșii, cîrtitorii cronici sub imboldul
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
atmosferă vechilor române ale lui Augustin Buzura, acum el spunând însă râului pe nume fără nici o precauție, desigur, nealuziv, ca altădată, ci direct, expunându-l în toată goliciunea și întorcându-l pe toate fețele. O face chiar cu prea mare directitate, câteodată, aducând în pagini tonalități de discurs. Același lucru se întâmplă și când este vorba în român despre râul prezent, în depozițiile diferitelor personaje, mai ales feminine, care mai toate dezvolta o retorică a incriminărilor din care își fac aproape
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
anturajul imediat al autoarei. Nicolae Florescu remarcă tensiunea și dramatismul acestui text realizat �în spiritul autenticist al vremii" și consideră Ochiurile rețelei cea mai izbutită carte a Soranei Gurian. Nu știu cum e în întregime, dar fragmentele din �Jurnalul literar" impun prin directitate, prin notația simplă, nervoasă, expresivă. Iar ca document despre o epocă a istoriei noastre încă învăluită în cețuri îmi pare a fi unul dintre cele mai prețioase.
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Gh. Crăciun) pentru Cărtărescu e postmodernistă. Incitante și incomode pentru mulți sunt încercările criticului de a privi acea literatură din perspectiva postdecembristă a tinerilor cititori fără a ezita să judece chiar dur proza esopică: "Adevărul, moral sau politic, cere claritate, directitate și firesc. Or, adevărul redus la jumătate, la sfert, la o șesime sau poate întreg, dar drapat sub faldurile iluziei, pus în decor abundent ori dezvoltat în parabole, devine odios și malign"(p.73). Criticul regretă cititul printre rânduri ("maladia
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
De facto nu e o abdicare de la lirismul de fond, un abandon în brațele ,prozei", ci o reacție deviată a unei intensități care caută soluții alternative la stagnarea în dramatismul explicit, în solemnitatea hermetică, spre a nu mai vorbi de directitatea sentimental-romantică. Pentru a nu se preda convenției, unda lirică se strecoară pe calea maximelor dificultăți ce singură și le pune-n cale. Pe această cale, poezia nu e nici marginalizată, nici negată, ci supusă unei prefaceri radicale, unei mutații spre
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
a obține rîsul semenilor. Ironistul, în schimb, e un individ cu principii, rafinat, conștient de valori și de relativismul lor, exponent al unui spirit critic. De unde capacitatea sa de-a oglindi criza ființei umane, cu corolarele sale, impasul simplității, dificultatea directității, provocările sincerității etc. De unde provine o părelnică subevaluare de sine, o tactică a disimulării precum un soi de defensivă (grecescul eyronia înseamnă disimulare). Prin ironie, ființa se ficționalizează. Se situează într-un spațiu al gratuității, aidoma plăsmuirilor artei... Iată cîteva
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
limbii ruse prin mijloacele unei insistențe compromițătoare e de asemenea denunțată fără menajamente: „Institutul Româno-sovietic se dovedește foarte activ nu numai în opera de difuzare a culturii sovietice, ci și în procesul de rusificare al societății românești". Aceeași manieră a directității distinge textele lui Virgil Ierunca, și ele iscălite cu pseudonim, care se plasează, în acel moment, sub semnul lui Andre Malraux, „singurul scriitor al Apusului care știa să spună nu Bizanțului bolșevic". Indignările lui Ierunca se subtilizează speculativ, subtilitățile sale
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
deontologie profesională, demnitate, spirit civic, sacrificiu de sine în folosul comunității și (să nu ne ferim de cuvinte) dragoste de țară. În fața exemplarității unei vieți precum cea a Doamnei Monica Lovinescu, sîntem datori cu o reverență". Uneori e transcrisă chiar directitatea contactului uman, satisfacția calorică a legăturii transliterare: "Ne-a deschis Virgil Ierunca. Înalt, subțire, cu o figură aristocratică. Ne-a îmbrățișat afabil, a luat o sticlă de coniac și ne-a invitat într-o cameră de sus unde ne aștepta
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
în inima palpitândă a redacțiilor. Enumerarea a urmărit să pună în lumină aprecierea de care s-a bucurat Aron Cotruș, oriunde în altă parte decât în țara lui. Construindu-și poezia ca pe un monument de sensuri simbolice, fascinant prin directitate, straniu sublimat pe dileme sumbre și antrenat de euforii senzuale, aliat al purității spiritului și adept al tot ce este definitoriu emblematic statuarei omenești, Aron Cotruș stimulează, retează prin ricoșeu, izbucnește pe detalii și reconstituie în perspectiva analogiilor cu firea
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
evident, patronalul Eminescu). Simțăminte care, în substanțialitatea lor perenă, pot oricînd alcătui instrumentul unor noi experiențe literare, nefiind "învechite", așa cum s-ar putea crede de pe pozițiile unei poetici neapărat sofisticate, artificializate. Căile artei, ca și cele ale Domnului, sînt imprevizibile. Directitatea, elementaritatea limbajului nu au mai puțin dreptul de-a pătrunde în cetatea poeziei decît indirectitatea, alambicarea sa. Cu atît mai vîrtos cu cît această directitate și această elementaritate nu posedă doar o accepție morală, ci și una estetică, permeabilă la
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]