72 matches
-
Maniu în cea a poeziei din interbelic. Aceeași alură experimentală, aceeași incredulitate față de "cu-viința" poetică, aceeași "democratizare a imaginarului în tonuri stinse deopotrivă prin melancolie și persiflare, însă însuflețite de-o subiacentă caritate față de tot ce e lovit de marginalizare, discredit, rea înțelegere. Petre Stoica ar putea subscrie deviza, arborată încă în 1916, a autorului Salomeei: "Tot ce e în jurul nostru merită cinstea de-a fi înălțat într-un vers". Firește, inteligența sa artistică remarcabilă îl împiedică a se deschide fără
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
fost judecați "drept oameni care au vrut să-și domine semenii, și osîndiți asemenea despoților, a spiritelor absolutiste", în prezent personalitățile de relief, prin forța lucrurilor directoare ("căpitanii ideologici", îndrumătorii "de tip guru", după cum îi persiflează Adrian Marino), cad în discredit: "Căci, în fond, absolutul manifestat pe tărîm religios, metafizic, juridic, estetic, etic sau politic, prin principii, legi, porunci etc., este la bête noire a enciclopediștilor". Pornire care nu face decît să limiteze enciclopedismul, să acorde iluminismului un statut de iremediabilă
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
criticilor: nu convingerea că literatura anilor de comunism trebuie recitită la fel ori diferit i-a despărțit, ci condiționarea acestei noi lecturi de atitudinile politice ale scriitorilor înșiși; pentru unii, aceste atitudini sînt fără mare importanță, pentru alții, ele antrenează discreditul operelor. Sub acest dezacord, se ascunde în definitiv o politizare a întregii dezbateri. Procesul literaturii publicate sub comunism ar fi trebuit să fie, în opinia unora, similar unui eventual (și tot mai improbabil) proces al comunismului ca atare. S-au
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
puțin eterogenă, tinde a se "aristocratiza" pentru a-și compensa, prin "distincție", carența de fond. O a doua sursă a Răului e de ordinul concepției literare. Peste starea damnării se suprapune rețeta naturalistă, care încearcă, la rîndul său, a suplini discreditul axiologiei etice și religioase cu produsele gîndirii pozitivist-scientiste. Așezat "dincolo de bine și de rău", autorul aspiră a restaura "adevărul" condiției umane, servindu-se, după cum recunoaște romanciera, de "lupa" severității, pentru a pune accentul, firește, pe Rău (căci o mediere reală
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
ne amintește de Gogol și de Cehov. Ar trebui reluate, în această perspectivă, întinsele nuvele tîrzii, prin care criticii ardeleni (numai ei!) de după al doilea război (M. Zaciu, C. Regman, I. Negoițescu) au încercat să-l reimpună pe Agârbiceanu contra discreditului relativ pe care i-l arătaseră Călinescu și ceilalți critici ai generației anterioare. Însă nu este sigur că au reșit. Popa Man e o combinație de reminiscențe din Caragiale (Păcat), Slavici (tatăl ciudatului popă e un hoț de porci, împușcat
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
lui Cornel Regman, ca o chezășie a solidității și ca un reflex al organicității, nu-l oprește a fi atent față de noutate (s-a manifestat ca o nedepășită instanță exegetică de întîmpinare a prozei), solicitîndu-l adesea față de factorii amenințați de discredit, rea înțelegere, dispariție. Am putea vorbi despre un soi de ecologie critică. într-o vreme frămîntată, cu avansuri ale formulelor de producție literară uneori pripite, cu dislocări nemotivate și confuzii prețioase, autorul Colocvialului vine cu grija gospodărească pentru ceea ce se
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
Poe, se insinuează în ceea ce am putea numi mitul concretului. Pe acest fundal al naturaleții asumate, ergo al eșecului unei calofilii inerțial notate cu semnul plus, are loc însă procesul invers, al poetizării insignifiantului, derizoriului, efemerului. Relațiile acestea izbite de discredit revin în circuitul poetic, grație simplității, purității lor originare. Umilința le acordă aura sa izbăvitoare. Refuzată pe o cale convențională, poezia se reconstituie pe calea spontaneității, favorizată de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
Dumitrescu rămânând cam licean o viață. Buna-credință, pe de altă parte, e confundată cu naivitatea, iar de naivi, de obicei, se râde. E anevoie ca eminescianul "O o(a)ră să fi fost amici..." (s.m.) să (mai) reziste după nostimul discredit caragialesc al lui amic, amică, amiciție... Ceea ce nu înseamnă că "toți elegiacii sunt niște canalii", cum va fi crezut Leconte de Lisle, care, nefiind un elegiac, nu excela nici prin umor! În ceea ce privește zeflemeaua ca "demonie națională" (pe lângă faptul că e
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
foarte bine și îl semnalează ca atare. Acum aș vrea să evoc pe scurt un alt aspect al anchetei, acela pur literar, si sa ma intreb asupra actualității întrebării din titlu. Nu sînt deloc sigur că întrebarea a rămas actuala. Discreditul general aruncat asupra literaturii, în deceniul din urmă, o face să pară oarecum desueta. Cine se mai frămînta astăzi să știe de ce (se) scrie? De cîte ori - e drept, foarte rar - vreo revista culturală a încercat să reia întrebarea, ancheta
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
realitatea nedreptăților sovietice. Ajuns în Franța, ține să-și facă publice aceste dezamăgiri, menite să avertizeze. Scrie și publică destăinuirea Vers l^autre flamme. Această scriere provoacă mare răsunet, lui aducîndu-i imense daune din partea presei franceze de extremă stînga, inclusiv discreditul lui Rolland, activ filosovietic (era căsătorit cu o rusoaica recrutata de N.K.V.D.). Prietenii francezi, mai toți, îl abandonează, unii scriind pamflete împotrivă-i, descriindu-l că agent al Siguranței. Din 1930 se află în România. Istrati era un însingurat, nimeni
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
naționale, bătălia pentru Centenarul Eminescu, bătălie în care poetul a avut de luptat cu unele prejudecăți ale unor înalți activiști de partid de etnie străină, reabilitarea lui Octavian Goga". Care "strădanie", cînd aproape întreaga literatură interbelică a intrat în eclipsa discreditului ori chiar a interdicției, cînd cu excepția lui Goga - excepție care subliniază regula - și a lui Arghezi, care și-a inaugurat faza colaboraționistă, nici un scriitor interbelic n-a fost cu adevărat susținut, pus în valoare de către fostul diriguitor al Uniunii Scriitorilor
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
e decît eternitatea care i-a hrănit pe "fiii neprihanei", lovită de-o utopie vicioasă, antiparadisiacă, ce se distruge pe sine, cuprinsă de "purpura incendiului ce va mistui lumile", ce le mistuie deja... De reținut, pe filiera unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a revelării Răului (o epifanie inversată) din sînul, unei primordialități părelnic îmbietoare, însă purtînd de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
întâlnirilor Junimii. Stupoare: din acestea rezulta că la data respectivă Panu a lipsit de la ședință. (De altfel, în treacăt fie spus, nu ar fi singura dată când verva de povestitor a memorialistului lucrează în dauna veracității). Momentul (1933) reprezintă începutul discreditului Amintirilor... Numai că, amănunt extrem de interesant, impecabil documentat de Z. Ornea, acest discredit ar trebui la rândul lui temperat. Se prea poate ca Panu să fi fost de față, iar absența lui din listă să se datoreze unui alt accident
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
de la ședință. (De altfel, în treacăt fie spus, nu ar fi singura dată când verva de povestitor a memorialistului lucrează în dauna veracității). Momentul (1933) reprezintă începutul discreditului Amintirilor... Numai că, amănunt extrem de interesant, impecabil documentat de Z. Ornea, acest discredit ar trebui la rândul lui temperat. Se prea poate ca Panu să fi fost de față, iar absența lui din listă să se datoreze unui alt accident de memorie. Ce remarcă Z. Ornea și n-au remarcat alții, înaintea lui
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Și în intenția, și în alcătuirea Mistificțiunilor, Mircea Anghelescu rezolvă dilema în favoarea sa. El introduce rigoarea expertului în pledoaria de apărare - literară - a tuturor categoriilor de texte deviante pe care le identifică. Falsurile, farsele, apocrifele, pastișele, pseudonimele sunt salvate de discreditul de care-au avut parte până nu demult, cel puțin în spațiul românesc. De la exemple formal arhicunoscute (cum ar fi celebrul proces de plagiat în care a fost implicat Caragiale de imundul jurnalist Caion sau falsa memorialistică genuină din Însemnarea
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
e zece / și cincisprezece în ordinea absurdă a lucrurilor - / El purta o pălărie neagră și însoțit era / de stările extatice ale îngerilor atunci cînd împărtășea / tinerii căsătoriți cu miere sălbatică: // istoria lumii se scria pe frunze" (Ordinea lucrurilor). De un discredit mai grav are parte un alt motiv sacrosanct, cel al patriei. Exasperat de patriotismul calp, resuscitat în "epoca de aur", devenit obligatoriu ca o uniformă mentală, Vasile Proca dă frîu liber unui grotesc cu rol de antidot. Verva antipatriotică, prezentă
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
a numărat zilele, care, în cazul unora, au fost cu siguranță mult mai multe decât cele o sută pe care le așterne cu superbie d-na Jela pe coperta cărții. N-ar fi neapărat un rău în asta. Nici măcar în discreditul pe care informațiile false ori tendențioase îl aruncă asupra mărturiilor și documentelor din carte. Rău este să-ți arogi titlul de unic legatar moral al marii doamne dispărute. Am scris cele de mai sus fiindcă "ei", care au iubit de
O carte indecentă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8158_a_9483]
-
dintre cei care au reimpus atenției pe poet, după o lungă traversare a deșertului, i s-a părut că ele sînt nesatisfăcătoare, atît prin lexic cît și prin senzații"; "în definitiv, erotica lui Bolintineanu, asupra căreia Călinescu a aruncat un discredit ce se dovedește durabil, are meritul de a fi reînnoit anacreontica din generația clasicilor într-un fel care nu i-a reușit lui Alexandrescu (autor de romanțe) și cu atît mai puțin lui Alecsandri (e sectorul lui cel mai slab
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
era îngăduită recurgea la manevre specifice, uneori coroborate cu astuție de "foruri", conducînd la "o iluzorie scară de valori, promovată stăruitor în deceniile dictaturii comuniste". Exemplele, îndeajuns de convingătoare, nu absentează. O ambițioasă lucrare academică e izbită de un grav discredit: "Dicționarul General al Literaturii Române, pe cale de realizare tipografică, nu reprezintă altceva decît o monstruoasă reconciliere a spiritului contemporan cu concepțiile și perspectivele ideologice perimate ale regimului comunist, ce a mistificat nu numai sensul valorilor contemporane, ci și modul de
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
mediu proteguitor. Flaubertian și deopotrivă proustian, acest prozator de-o uriașă tenacitate, de-o calofilie utilizată precum un instrument al forării spre marile adîncimi ale ființei, s-a văzut acuzat de o „sărăcie epică”, atrăgînd după sine o notă de discredit care încă mai stăruie. Dar ce înseamnă aceasta? Inhibiția la care l-a supus mai întîi pierderea prematură a tatălui, apoi, fără încetare, spectrul cenzurii și al propagandei imperative, a avut ca efect natural o operație de restrîngere a imaginarului
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
neamului. Este vorba despre imnul La arme! A apărut în revista „Flacăra”, 8 decembrie 1912 și George Călinescu caracteriza astfel poezia lui Șt. O. Iosif: „Lui i se datorește acea strigare națională de vitejie La arme! amenințată să cadă în discredit în vremurile fericite, dar înviind impetuos la fiecare zguduire a patriei. Marseilleză română cu vibrație proprie, independentă de vreun miraj muzical.” (v. Istoria literaturii române, 1982, p.605) A fost transpusă în acorduri de marș de compozitorul Alfonso Castaldi. Despre
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
să aibă cutezarea smintită de a pălmui în public pe un reprezentant a cărui persoană este anume declarată inviolabilă prin lege. Noi, cari, deosebindu-ne de patrioții de meserie, sîntem de părere că un așa scandal, deși servind opoziției prin discreditul ce aruncă asupra destrăbălaților de la putere, este stricăcios în genere moravurilor publice prin discreditul ce-l aruncă legilor și instituțiilor, avem pentru aceasta un sentiment adânc de mâhnire. Ca să-și facă cineva oarecum o idee despre cum este administrat poporul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
persoană este anume declarată inviolabilă prin lege. Noi, cari, deosebindu-ne de patrioții de meserie, sîntem de părere că un așa scandal, deși servind opoziției prin discreditul ce aruncă asupra destrăbălaților de la putere, este stricăcios în genere moravurilor publice prin discreditul ce-l aruncă legilor și instituțiilor, avem pentru aceasta un sentiment adânc de mâhnire. Ca să-și facă cineva oarecum o idee despre cum este administrat poporul suveran afară din capitală sub regimul patrioților de meserie n-are decât să-și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
caracterizează decât în ziua de astăzi. Mulți se crucesc întrebîndu-se ce voiesc roșii cu aceste procederi? Vor să discrediteze tronul în ochii poporului și să-l arate ca o jucărie în mâna partidului lor, vor să se folosească de acest discredit aruncat asupra Coroanei prin lipsa absolută de control pentru a justifica schimbări provocate de dinafară, vor să provoace o intervențiune străină? Un lucru e sigur pentru toți. Sânt acte de desperare din partea partidului roșu, acte de om ce se îneacă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în asemenea momente țara noastră e adânc nemulțumită prin procederile nedemne, jignitoare, lipsite de tact și de conștiință a partidului roșu. Tocmai în asemenea momente de-o gravitate estremă și strigătoare la ceri se aruncă, prin procederi ilegale și nemaiauzite, discreditul asupra celui mai important factor al vieții publice, asupra Coroanei, ducînd-o, cu sau fără voie, la renunțarea complectă de la rolul de control ce-i revine. Cu o ușurință copilărească dacă n-ar fi nelegiuită se supun semnăturii domnești voturile unei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]