21 matches
-
satele goale ca niște ruine, care amintesc de măreția unor cetăți... cu urmele lui Decebal. Bocetele umbrelor înalță fantome de scâncete oprite în ochii șobolanilor. Din când în când mimica unei poezii mai arcuiește câte un curcubeu într-un entuziasm disimulator, apropiind azurul de pământ aceeași iluzie, aducând-mi ispita atingerii... Degetele-mi tremură. Firele de iarbă nu le-am mai găsit, iar verdele crud - reperul ontologic dintre constelații - acum este ahtiat de ignoranță parfum în devenire pentru un ultim costum
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Transhumanta_transcendentala.html [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
repartiția diferențială după sex în favoarea fetelor: ei avansează ipoteza că eliberarea de estrogeni la fetele aflate la pubertate ar putea juca un rol facilitator, în timp ce eliberarea de androgeni la băieți ar putea juca un rol fie protector contra depresiei, fie disimulator, facilitând comportamente care ar masca depresia (conduite active mai ales). Această ipoteză ar explica diferențele constatate dintre cele două sexe începând de la pubertate în ceea ce privește prevalența (cf. capitolului 2). CERCETĂRI GENETICE Cercetările folosesc metoda gemenilor homozigoți sau heretozigoți adoptați și neadoptați
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de vedere al legiuitorului român este foarte asemănător sau preia aproape În totalitate definiția dată de modelul francez. În ceea ce privește punctele comune cu definiția dată de modelul anglo-saxon, se pot aminti doar elementele care țin de caracterul de act ilicit și disimulator, iar diferența principală o reprezintă tipologia celui asupra căruia s-a săvârșit frauda, statul sau antreprenorul/ investitorul. Legea nr. 87/1994 oferă și o listă, deși nu exhaustivă la acea vreme, privind principalele scheme de fraudă Întâlnite În activitatea fiscală
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
ideologie și cea a studiului ideologiei să fie luate serios în seamă, fiind invocate, în acest sens, mai multe argumente. În primul rând, putem constata ubicuitatea sau inevitabilitatea ideologiei, una aflată însă departe de acuzațiile referitoare la tendințele exploatatoare sau disimulatorii pe care le-ar vehicula. Dimpotrivă, ideologia apare ca un produs uman și social care reunește perspective asupra lumii și angajează acțiunea colectivă a unui grup sau a unei comunități spre a-și atinge anumite scopuri. Chiar și atunci când nu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
clasificabile după simetria și congruența lor, sau un raport ideal potrivit căruia misterele existențiale devin atenuabile în proces indefinit, permanentizabile, sau potențiabile"117. În raport cu ontologia censurii transcendente, raționalitatea cunoașterii este, în totală opoziție cu marile sisteme metafizice raționaliste, o structură "disimulatoare", un izolator, iar nu "o punte de contact" între om și misterul existențial sau transcendent. Raționalitatea este o structură sau caracteristică a cunoașterii, dar de aici nu se poate deduce raționalitatea obiectului cunoașterii. Dimpotrivă, spune Blaga, în ordinea censurii, din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acesteia cu ideea de mister. În Censura transcendentă, Lucian Blaga caracteriza cunoașterea individuată drept un "organ de convertire apologică a misterelor existențiale în cadrul vast al unei ontologii censoriale"178. În acest sens, el deosebea două forme de convertire apologică: revelația disimulatoare și integrarea în mister ca atare. Dacă revelația disimulatoare este proprie cunoașterii paradisiace și tuturor celorlalte forme de cunoaștere dinafara cunoașterii înțelegătoare (concretă, mitică, magică), singura care realizează integrarea în mister este cunoașterea luciferică. Ceea ce este specific acestei forme de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga caracteriza cunoașterea individuată drept un "organ de convertire apologică a misterelor existențiale în cadrul vast al unei ontologii censoriale"178. În acest sens, el deosebea două forme de convertire apologică: revelația disimulatoare și integrarea în mister ca atare. Dacă revelația disimulatoare este proprie cunoașterii paradisiace și tuturor celorlalte forme de cunoaștere dinafara cunoașterii înțelegătoare (concretă, mitică, magică), singura care realizează integrarea în mister este cunoașterea luciferică. Ceea ce este specific acestei forme de convertire apologică a misterului e faptul că este singura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a misterului, a transcendenței. Blaga, însă, se așează împotriva acestui curent de gândire și afirmă că nu există arătare pură a misterelor existenței. Prin însăși structura cunoașterii individuate, orice revelare de mister este cenzurată, luând înfățișarea paradoxală a unei "revelații disimulatoare"198. Nu există mod al cunoașterii care să nu înglobeze acest principiu paradoxal: "Cunoașterea concretă, cunoașterea paradisiacă, cunoașterea mitică și în cea mai mare parte cunoașterea ocultă sunt clădite, deși fiecare în felul său, după unul și același principiu: fiecare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să nu înglobeze acest principiu paradoxal: "Cunoașterea concretă, cunoașterea paradisiacă, cunoașterea mitică și în cea mai mare parte cunoașterea ocultă sunt clădite, deși fiecare în felul său, după unul și același principiu: fiecare dintre aceste cunoașteri are semnificația unei revelații disimulatorii a misterului existențial. Prin fiecare dintre aceste cunoașteri, misterul existențial e alungat spre a fi înlocuit cu un echivalent inadecvat"199. Desigur, cunoașterea individuată nu are această conștiință, fiind stăpânită de "iluzia adecvației", credința că a ajuns la revelarea nealterată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
el a intrat probabil ulterior în contact cu ideea dialecticii paradoxale a simbolului (aceea a arătatului și ascunsului), din gândirea romantică, pe care a preluat-o mai întâi în ideea relației dintre "fanic" și "criptic" și în cea a "revelației disimulatoare", ajungând mai apoi la metaforă, pe care o va trata abia în cea de-a doua trilogie, în ultimul volum al acesteia 225. În această reluare a problemei metaforicului, observă Sergiu Al-George226, Blaga privează metafora tocmai de aspectul esențial al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
culturii. În elaborarea epistemologiei antinomice (din prima trilogie), el nu este pomenit deloc. Aici, Blaga începe cu dogmaticul (antinomia transfigurată), continuând cu cunoașterea luciferică (antinomia fanic-criptic) și cu censura transcendentă, unde dialectica paradoxală a arătatului și ascunsului (sub forma revelației disimulatoare) este extinsă la toate formele de cunoaștere 238. Impactul metaforei asupra creației filosofice blagiene nu se oprește aici. Se pare că metafora configurează "modelul matriceal" al întregii sale concepții filosofice 239. "Formula matriceală" a metodei de gândire a lui Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
408. Undeva, printre acestea, poate fi regăsit și antinomicul. El se întrevede în "agnosticismul înțelegător" specific omului de aici, care i-ar fi sugerat lui Blaga ideea de mister ca obiect al cunoașterii și ideea necunoașterii cunoscătoare sau a revelației disimulatoare, prin care definește, în metafizica sa a cunoașterii, cunoașterea umană, ambele idei cu o încărcătură puternic antinomică. De asemenea, antinomicul se regăsește în modalitatea de a concepe divinul, un amestec de creștinism și cosmicism ce dă o divinitate capricioasă, oțioasă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
doar într-o formă negativă 575. Dialectica paradoxală fanic-criptic este definitorie pentru transcendent la ambii gânditori, fiind gândită aproape în aceeași termeni. Eliade spune că sacrul se ascunde prin chiar faptul de a se arăta, iar Blaga vorbește despre revelațiile disimulatoare pe care marele mister cosmic ni le permite cu privire la natura sa. În consecință, pentru amândoi, întreaga cunoaștere tinde să se reducă la structuri care au o natură antinomică: simbolul, respectiv metafora. În același orizont al gândirii antinomice, ambii gânditori se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sunt curios să văd dacă o să mă pot ține de promisiune. Înțeleg din ceea ce-mi spuneți că n-ați simțit nicăieri în textele mele beteșugurile scrisului canonit. Dați-mi răgaz să roșesc sub povara complimentului. Înseamnă că sunt un disimulator redutabil. Vă asigur că nu scriu întotdeauna lejer, surâzător și dezinvolt. Am zile când mi se pare că ratez. Am momente de blocaj sau de indispoziție. Uneori sufăr fiindcă îmi dau seama că lucrurile pe care le-am spus ar
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
refuza pur și simplu departajarea în cauză. În altele însă... Ștefania Plopeanu e o au-toare care ține a-și dovedi "emanciparea", ieșirea de sub tutela unei feminități imprescriptibile. Drept care ne aduce la cunoștință că și-a "cheltuit" viclenia, id est strategia disimulatoare atribuită sexului său, acea preocupare de-a așeza capcane pe căile presărate de pericole ale vieții: "Toată fericirea/ pot s-o dăruiesc/ azi gratuit/ ni-mic nu mai am de ascuns/ simulacrul, viclenia/ cea minunată/ s-au cheltuit;/ hăituiala lupească
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
a limbajului» sau «a comunicării», cînd, de fapt, acesteia din urmă îi preferăm pălăvrăgeala, vorbăria vacuă, taifasul, radotage-ul fără noimă, die Gerede". Deși însuși verbul atît de maleabil, apt a lua impredictibile înfățișări, posedă un fond demonic prin funcția sa disimulatoare, confirmată de un celebru adagiu: „Unul de-al nostru, Charles Maurice de Talleyrand, a spus că omului i-a fost dat cuvîntul «pour deguiser sa pensee»". Dar, atenție! Excesul de autosupraveghere, de ordonare, de refulare a oricărei particule de aleatoriu
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
aceasta abstracție de tot ceea ce ea vede și de văzul însuși ca putere de a se raporta la ceea ce este văzut, ca ceva ce face să se vadă. Căci dacă acest a face să se vadă ar fi în realitate disimulator, deformator și susceptibil a induce în eroare, nu ar înceta totuși să existe în pura sa încercare de sine, ca văz care se simte și se încearcă pe sine în fiecare punct al ființei sale, ca viziune vie. Sentimus nos
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint rezumative, și astfel obligat a nu se discursiviza. Nu lipsește însă conștiința unei supervizări lucide a propriului demers, ambiguizant, disimulator. Tâlcuitorul se păstrează în aceeași notă reținută, interiorizată, din ,,armura” căreia rareori se iese. Emoția e stăpânită, poezia respiră o liniște de suflet clasic, când ea nu e decât lectura bemolizată a semnelor lumii. O dispoziție contemplativă e pusă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
dar și material. A ascunde, ascunzătoare A se ascunde sau a fi ascuns, în vis, reprezintă lipsa de claritate și de transparență, dar și lipsa de încredere în sine, frica de a fi judecat (greșit). Această situație simbolizează fie: - atitudinea disimulatoare a subiectului, absența sincerității într-o anumită privință (infidelitatea, de exemplu), și, fără îndoială, culpabilitatea pe care o resimte inconștient, din moment ce imaginea apare în vis; - dorința de a avea grădina sa secretă, de a avea un spațiu numai pentru sine
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la unii dintre ei că logica este înlocuită cu absurditatea. Pristanda, funcționarul umil, incorect și slugarnic, atunci când îi povestește lui Tipătescu scena arestării lui Cațavencu, zice: Curat violare de domiciliu, da’umflați-l! Sunt analizate aspectele mărginirii mintale, ticurile verbale disimulatoare de manevre și șiretlicuri, expresiile lipsite de conținut și sens, divagațiile incoerente și absurde, pleonasmele și confuziile, contradicțiile cele mai izbitoare ale gândirii logice, utilizate de Caragiale ca mijloc de satirizare a burghezo-moșierimii. Logica și cunoștințele confuze ale Conului Leonida
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de constrângeri, de la seducție până la violență, trecând prin cenzură și disimularea faptelor. O a doua trăsătură se referă la caracterul colectiv al gândirii ideologice: ideologia este o gândire anonimă, colectivă, care nu poate fi atribuită unui singur individ. Ideologia este disimulatoare: ea își camuflează natura ideologică, pretinzând mereu a fi altceva decât ceea ce este. În strânsă legătură cu natura mistificatoare a ideologiei se află revendicarea de raționalitate care o diferențiază de mituri și credințe. Ultima trăsătură indicată de Olivier Reboul vizează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]