137 matches
-
la condițiile inițiale Două condiții inițiale foarte asemănătoare creează comportamente nonlineare, opuse calitativ Atractori stranii Mulțimi fractale complexe Structuri disipative Structuri disipative Autoorganizare în populații compuse din indivizi identici aprioric Procese cooperante Generarea aparent spontană a unei ordini în interiorul structurilor disipative Introducere Trăim vremuri tulburi, marcate de schimbări sociale tot mai abrupte și de turnúri sociale ample din ce în ce mai impredictibile. Omul contemporan pare supus unor presiuni alienante, iar societatea, cel puțin cea postindustrială, oferă semne de rătăcire în căutarea unei căi identitare
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de studiu a salturilor calitative, adică a salturilor discontinue, atunci când variații continue într-un set de cauze provoacă totuși seturi de efecte dezordonate; teoria haosului, teorie conform căreia formele neregulate abundă în natură, sub aspect de "turbulențe"; și teoria structurilor disipative, care abordează problematica autoorganizării sistemelor prin "procese cooperante". În lucrarea de față voi folosi aceste teorii revoluționare, în special prin intermediul aparatului lor conceptual, explicativ. (Pentru o sinteză explicativă a acestor concepte, a se vedea tabelul atașat la începutul volumului.) Cred
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
presupun că lumea înconjurătoare are o natură extrem de complexă, ireductibilă la elemente simple, "atomice") pe care mă sprijin în acest demers sunt cele ale fractalilor (Benoît Mandelbrot), catastrofelor (René Thom), haosului și atractorilor stranii (David Ruelle, Floris Takens) și structurilor disipative (Ilya Prigogine). Aceste teorii de dată relativ recentă conturează apariția unei noi paradigme care folosește metode de cercetare inovatoare și concepte care penetrează tot mai incisiv limbajul științific preferat de comunitatea contemporană a cercetătorilor. Principalele caracteristici, trăsături și premise ale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
dar ne poate ajuta să descoperim componența setului de condiții inițiale. Astfel, "haosul nu mai este gândit ca o pierdere de informație sau ca un bruiaj, ci devine el însuși o sursă de cunoaștere." (idem. p. 246). d) Teoria structurilor disipative Spre deosebire de teoria fractalilor, care studiază formele cele mai neregulate, sau de cea a catastrofelor, care studiază formele în general, teoria structurilor disipative, propusă de Ilya Prigogine (1979/1984; 1980/1992), se referă la ceea ce autorul numește fenomene de autoorganizare apărute
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sau ca un bruiaj, ci devine el însuși o sursă de cunoaștere." (idem. p. 246). d) Teoria structurilor disipative Spre deosebire de teoria fractalilor, care studiază formele cele mai neregulate, sau de cea a catastrofelor, care studiază formele în general, teoria structurilor disipative, propusă de Ilya Prigogine (1979/1984; 1980/1992), se referă la ceea ce autorul numește fenomene de autoorganizare apărute în anumite condiții în populații compuse din indivizi identici a priori. Putem identifica astfel de populații complexe în seturile de molecule din
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
apărute în anumite condiții în populații compuse din indivizi identici a priori. Putem identifica astfel de populații complexe în seturile de molecule din chimie, celulele studiate de biologie, rețelele de agenți economici sau entitățile și structurile societale. În esență, structurile disipative desemnează generarea aparent spontană a unei ordini prin intermediul unor "procese cooperante". Este aici vorba de fenomene de autoorganizare care apar în anumite condiții (e.g., în reciclarea și ecologia urbane, în asimilarea migrației temporare sau definitive etc.). De obicei, apariția spontană
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în sânul unui sistem alcătuit dintr-un mare număr de entități și supus unor constrângeri externe speciale." (Boutot, 1993/1997, p. 42). Să menționez că structurile de echilibru nu au nevoie de input energetic extern pentru a se menține; structurile disipative însă au nevoie de input din mediul extern pentru a se forma și stabiliza. Teoriile morfogenetice prezentate scot în evidență mai multe principii fundamentale comune: a) principiul independenței formei în raport cu materia; b) principiul holist potrivit căruia formele sunt nu numai
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
importantă mi se pare coeziunea ideatică dintre teoriile complexității: ele nu numai că nu se contrazic, ci se coagulează într-un nucleu paradigmatic în care fractalii sunt forme pentru manifestarea haosului, procesele cooperante reprezintă morfologii ale sistemelor catastrofice, sau structurile disipative pot deveni medii pentru crearea unor atractori stranii. 3.3. Morfogenetică și sociologie Cititorul se va întreba probabil de ce ar fi necesar un aparat de cercetare nespecific (încă) științelor sociale în studierea fenomenelor actuale caracteristice societății postindustriale. Răspunsul nu este
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în sociologie, iar acestea nu constituie altceva decât fracturări în sens fractal ale formelor sociale. Așadar, teoria socială (cel puțin în limitele structuralismului) poate lua în considerare teoria fractalilor, dar și pe cea a catastrofelor, a haosului sau a structurilor disipative, împreună cu setul analitic reprezentat de concepte precum cel de turbulență, de atractor, de supersensibilitate la condițiile inițiale sau de proces cooperant. Desigur, dacă aplicăm teoria fractalilor la știința actuală a sociologiei, vom putea avea îndrăzneala să ne gândim la structurile
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
haosului social și cu teoria dinamicii structurilor sociale. Intenția mea este să aplic această modalitate de abordare a structurilor sau formelor societale din perspectiva impredictibilității acțiunilor și mișcărilor sociale care conduc spre schimbarea socială. Nu în ultimul rând, teoria structurilor disipative ne poate oferi o grilă de interpretare a unora dintre procesele și structurile societale. Asemănarea dintre structurările umane și cele fizice este și aici izbitoare, ca în celelalte teorii ale complexității. Prin aplicarea teoriei structurilor disipative în mediul gândirii sociologice
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ultimul rând, teoria structurilor disipative ne poate oferi o grilă de interpretare a unora dintre procesele și structurile societale. Asemănarea dintre structurările umane și cele fizice este și aici izbitoare, ca în celelalte teorii ale complexității. Prin aplicarea teoriei structurilor disipative în mediul gândirii sociologice, voi încerca să arăt că există fenomene de cooperare spontană prin care, în urma unor contracte sociale individuale sau colective tacite, sunt create structuri societale disipative, așadar constructe sociale potențial disipative (bazate, implicit, pe discrepanțe cu un
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
izbitoare, ca în celelalte teorii ale complexității. Prin aplicarea teoriei structurilor disipative în mediul gândirii sociologice, voi încerca să arăt că există fenomene de cooperare spontană prin care, în urma unor contracte sociale individuale sau colective tacite, sunt create structuri societale disipative, așadar constructe sociale potențial disipative (bazate, implicit, pe discrepanțe cu un anumit grad de risc conflictual) dar care tind să fie, la rândul lor, absorbite de structuri formale mai vaste. Mai mult, structurile societale necesită adeseori input-uri externe, ale
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ale complexității. Prin aplicarea teoriei structurilor disipative în mediul gândirii sociologice, voi încerca să arăt că există fenomene de cooperare spontană prin care, în urma unor contracte sociale individuale sau colective tacite, sunt create structuri societale disipative, așadar constructe sociale potențial disipative (bazate, implicit, pe discrepanțe cu un anumit grad de risc conflictual) dar care tind să fie, la rândul lor, absorbite de structuri formale mai vaste. Mai mult, structurile societale necesită adeseori input-uri externe, ale indivizilor sau ale altor structuri
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pleiade de tipuri de conflicte care au ca obiectiv specific segmentarea fractală a dominațiilor globale, prin intermediul mecanismelor atractorilor stranii, între frontiere geopolitice dintre sferele de influență sau de interferență, ceea ce poate genera sau generează deja stări catastrofice și structuri geopolitice disipative. Potrivit premisei enunțate, capitalul geopolitic actual poate consta în schimbări de status/rol statal. Izomodernismul geopolitic nu este altceva decât resegmentarea fractală, haotică, turbulentă, catastrofică sau de atractori a geo-unităților modern-naționale sau etnice, prin noi mecanisme globale de reașezare a
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
globale și locale, frontierele (în înțelesul clasic al conceptului) tind să fie înlocuite de spații de interferență. Acestea sunt vaste teritorii spirituale, care pot îmbrăca, potrivit terminologiei științelor complexității, diverse forme haotice, conflictuale, turbulente sau, dimpotrivă, de procese cooperante, structurate disipativ sau inteligibile ca atractori stranii. Spațiile de interferență pot astfel lua două forme: spații geopolitice de convergență și spații geopolitice de divergență. a). Spații geopolitice de convergență Putem identifica în prezent o multitudine de spații de convergență, în special în
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
stare de turbulență în mediul panideatic al "cortinei de fier". Avem aici de-a face cu extinderea de facto a unei noi panidei, cea nord-atlantică. Astfel, conform terminologiei științelor morfogeneticii, fostul bloc sovietic s-a demonstrat a fi o structură disipativă, iar celălalt actor al Războiului Rece s-a dovedit a fi un atractor, prin asimilarea unor state-tampon aparținând Rimland-ului continental. Desigur, caracteristicile panideii nord-atlantice pot fi extrase din însuși Tratatul de bază (1949), dar și din importanța geopolitică, militară și
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
absorbite de către spațiul geopolitic european fără a-și pierde statusul de țări de frontieră aflate pe Rimland-ul continental. Rămâne de văzut dacă acest spațiu este, în realitate, de convergență sau dacă nu cumva se poate transforma oricând într-o structură disipativă. Mai mult, este multiculturalismul promovat de noua Europă un stimul pentru integrare prin structurare disipativă, sau este acesta doar un concept politic folosit de promotorii corectitudinii politice? Realitățile prezentului istoric arată că suntem martorii unor de-structurări și restructurări profunde
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pe Rimland-ul continental. Rămâne de văzut dacă acest spațiu este, în realitate, de convergență sau dacă nu cumva se poate transforma oricând într-o structură disipativă. Mai mult, este multiculturalismul promovat de noua Europă un stimul pentru integrare prin structurare disipativă, sau este acesta doar un concept politic folosit de promotorii corectitudinii politice? Realitățile prezentului istoric arată că suntem martorii unor de-structurări și restructurări profunde la nivelul hărții mentale a Europei și, în special, a Mitteleuropei, prin transformarea Europei în
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
extinse"; reactivarea axelor mentale N-S și E-V; promovarea, prin criteriile corectitudinii politice, a multiculturalismului și multilingvismului; "întârzierea istorică" a modernizării Estului european față de Occident, atât ca factor de instabilitate demografică, cât și prin fenomene migraționiste sau prin procese disipative la nivelul distribuției forței de muncă (ceea ce conduce, printre altele, la plasarea României și Bulgariei într-un spațiu ingrat, de frontieră, deci posibil excentric); geneza paradoxală a naționalismelor multiculturale (cum ar fi cel britanic sau cel francez) ca morfogeneze panideice
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
deci posibil excentric); geneza paradoxală a naționalismelor multiculturale (cum ar fi cel britanic sau cel francez) ca morfogeneze panideice, având potențial de mecanisme de retenție în stări conflictuale, prin simbolistica limitrofă a acestora, datorită spațiilor de articulație ale frontierelor fluide, disipative; reinventarea formelor atractorilor stranii post-Război-Rece (e.g. prin crearea unor axe intercalate între foști actori ai Războiului Rece, cum ar fi Federația Rusă SUA M. Britanie Statele Baltice Grecia etc.; în esență, crearea unor spații de interferență care pot bulversa oricând
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
o istorie "învățată" și retransmisă generațional. Globalizarea geopolitică, în calitate de fenomen structurat rezidual, creează conflictualitate turbulentă în diverse spații de interferență. Putem observa că spațiul Israel teritoriile palestiniene Siria Irak Iran Liban reprezintă o astfel de zonă turbulentă, însă marile structuri disipative, împreună cu procesele cooperante adiționale, pot fi înțelese ca viitori atractori geopolitici, în funcție de implicarea, pe termen lung, a actorilor decizionali. Alte exemple de supersensibilități la condițiile inițiale pot fi considerate conflictualitatea în geospațiile Marea Neagră; Republica Moldova și România Ucraina F. Rusă; Mexic
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
este altceva decât politica de punere în practică a unor astfel de ideologii. Ideea fundamentală este aici că, spre exemplu, în lumea socială și geopolitică izomodernă, supersensibilitatea Mittelpunkt-eană la condițiile inițiale tinde să se diminueze, fenomenele turbulente tind să devină disipative, deci conflictele se metamorfozează în spații globale de interferență care înlocuiesc treptat frontierele clasice, rigide. Praxalii nu sunt altceva decât acele politici globale destinate să atenueze efectele nocive ale geofractalității autorepetitive, autoregenerative, deci creatoare de insecuritate, conflicte și convulsii geopolitice
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
afectată de alterarea poziției lor în urma influenței procesului de globalizare; iar rolul lor devine mai puternic sau mai puțin important, în funcție de capacitatea acestora de a se folosi de mecanismele globalizării. Izomodernismul geopolitic nu este altceva decât re-segmentarea fractală, haotică și disipativă a mecanismelor remodernizării lumii spirituale globale. Dizolvarea naționalismelor clasice prin regionalizări fractalice nu reprezintă altceva decât reactivarea axiologică a unor segmente ale dezvoltării sociale ale lumii moderne clasice. Societatea contemporană tinde să devină izomodernă, cel puțin pentru motivul că fenomenologia
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
spirituală, inclusiv prin conflicte sau, dimpotrivă, prin absorbții spirituale (religioase, ideologice etc.) și prin reformulări teoretice ale constructelor clasice ale frontierelor și conflictelor privite prin perspectiva paradigmei modernității reflexive sau a celei postmoderne. Așadar, din unghiul istoriei contemporane, prin spectrul disipativ al paradigmei izomodern. Capitolul 5 Paradigma conflictului și contractul social actual " Iată specia umană împărțită în turme de vite, fiecare avându-și șeful său, care o păstorește pentru a o mânca." ( Gânditorul contractualist Jean-Jacques Rousseau, ironic la adresa concepției privind legitimitatea
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
vizibil. Societatea bazată pe drepturi și obligații concrete, formulate punctual, pare să ia loc societății postmoderne în care cumulul excesiv de obligații formale a condus la reacțiile adverse reprezentate de relativitatea axiologică. În termenii teoriilor complexității, acest fenomen îmbracă forma structurilor disipative, prin autoorganizarea în populații compuse din indivizi aprioric identici care participă la generarea prin procese cooperante a unor noi ordini în interiorul structurilor de acest gen. Turbulențele în interiorul acestor structuri reprezintă conflicte înghețate care conduc la un nou tip de contract
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]