137 matches
-
-și poate demonstra valoarea decât în prezența unui adversar cel puțin la fel de valoros. Pentru a dobândi o calitate superioară trebuie să accepți lupta cu cei care sunt mai buni decât tine; este și filozofia care se desprinde din comportamentul structurilor disipative ale lui Prigogine. Ați observat că, atunci când un jucător primește cartonașul roșu, crește ambiția de luptă a echipei rămase în inferioritate numerică? Una dintre situațiile cele mai subtile și mai semnificative ale fotbalului este aceea de ofsaid. Mergând la cuvântul
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
o perspectivă interioară de-o finețe aproape nevrotică, a unei audiții muzicale, am putea crede că va urma cine știe ce aventură spațială demnă de cititorii împătimiți ai unui Frank Herbert: "O muzică nouă, nemaicunoscută, zgrunțuroasă, nărăvașă, a zecimilor de secundă, subatomică, disipativă simți că-i înveselește diafragma, îi învălui, îi zgudui timpanele celofanate cu obișnuitele ritmuri domoale /.../; o fantă difuză peticind aburul de mătase plutitor peste pădurea de conifere, cum prefera el, așezându-se în fotoliul de la geam, să-și imagineze în timpul
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
ea"). Conceptele de integralitate, devenire, finalitate a universului apar drept constante ale sistemelor fizicienilor (David Bohm promotor al unei perspective holiste integrative, Ilya Prigogine), biologilor, filosofilor (René Thom, Marius Bunge) care studiază un ansamblu minimal de categorii și principii (structură disipativă, catastrofă etc.) susceptibile să caracterizeze întreaga existență: permanența și devenirea, fizicul și mentalul. Creșterea cunoașterii (growth of knowledge apud Karl Popper) este reprezentată în plan conceptual de complexificarea teoriilor și acceptarea seriilor complementare de modele (cf. Niels Bohr și principiul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de funcția predictivă pentru că pur și simplu ar trebui ca aceasta să fie relevantă după mai multe criterii în același timp și în aceeași măsură. Cumva concluziv, sistemul economic nefiind substanțial de natură fizică, nu este nici principial de natură disipativă (Prigogine, Stengers, 1984), având o comportare nonentropică pentru că are una antropică, prin care stările sistemului rămân deschise ca posibilitate tendențială până când își configurează un sens, o direcție, prin mecanismele discernământului specific alegerilor subiective negociate în contexte intersubiective, de finalitate consensuală
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
degradează și unul animat de o mișcare de distrugere creatoare se conduc în același mod? Concepția aceasta din urmă ar trebui, după mine, să ni se impună astăzi. Degradarea energiei solare însuflețeste marile cicluri biogeochimice și per-mite dezvoltarea vieții. Structurile disipative ale lui Prigogine reprezintă energia care se cheltuiește pentru a crea forme și structuri, matematica lui René Thom e una a morfogenezei; Henri Altan și von Foerster înseamnă principiul "ordinii sau complexificării prin zgomot", adică o altă structurare, iar teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
schimbările În complexitatea și densitatea interacțiunilor umane și comprimarea spațiului și a timpului În lumea globalizată. Am avut oportunitatea, acum douăzeci și trei de ani, să Îl vizitez pe Ilya Prigogine, specialistul belgian În chimie fizică. Teoria sa privind „structurile disipative”, pentru care a obținut premiul Nobel, oferă anumite răspunsuri la Întrebarea de ce modul nostru de a gândi asupra relațiilor de proprietate și libertate este În proces de schimbare radicălă. Prigogine folosește atât noțiuni din termodinamică, cât și din cibernetică, În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nostru de a gândi asupra relațiilor de proprietate și libertate este În proces de schimbare radicălă. Prigogine folosește atât noțiuni din termodinamică, cât și din cibernetică, În analiza sa. El observă că toate viețuitoarele, asemenea multor obiecte inanimate, sunt structuri disipative. Adică, ele Își mențin structura cu ajutorul unui curent continuu de energie prin sistemul lor. Energia menține sistemul Într-o stare continuă de flux. Fluctuațiile sunt În general mici și pot fi ajustate cu ajutorul retroalimentării. Totuși, uneori, spune Prigogine, fluctuațiile pot
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
poate adapta, având loc un fenomen de feedback pozitiv. Fluctuațiile se alimentează Între ele, iar amplificarea poate să cupridă Întregul sistem. Când aceasta se Întâmplă, sistemul sau intră În colaps sau se reorganizează. Dacă poate să se reorganizeze, noua structură disipativă va avea o complexitate și o putere de integrare sporite și un flux prin sistem mai mare decât predecesoarea sa. Deoarece este mai complexă decât precedenta, fiecare ordine succesivă este chiar mai vulnerabilă la fluctuații, colaps sau reordonare. Prigogine crede
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
decât precedenta, fiecare ordine succesivă este chiar mai vulnerabilă la fluctuații, colaps sau reordonare. Prigogine crede că o complexitate sporită creează condițiile pentru evoluție. Economia noastră globală complexă, cu un mare flux de energie, este un prim exemplu de structură disipativă a lui Prigogine. O schimbare radicală În fluxul de energie, În orice parte a sistemului, poate afecta Întregul sistem și duce fie la colaps, fie la reorganizare la un nivel de performanță mai ridicat și mai complex. În era modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și introducerea principiului de nedeterminare, mecanicii cuantice, filosofiei procesului și ecologiei, În prima parte a secolului XX, nașterea ciberneticii și gândirii sistemice Împreună cu teoria informației, după cel de-al doilea război mondial și mai recent apariția teoriei complexității, teoriei sistemelor disipative și a autoorganizării au contribuit toate la deconstrucția și prăbușirea ortodoxiei științifice a Iluminismului tradițional și, În același timp, au condus la trasarea unei noi direcții fundamentale pentru știință În secolul XXI. Din nefericire, o bună parte a ideilor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
unui suprasistem care impune constrîngeri. Dacă nu sunt respectate restricțiile impuse, sistemul va fi eliminat. Genele joacă un rol decisiv în restrângerea opțiunilor și transmiterea procesului de autoorganizare reușit. Potrivit sugestiei lui Ilya Prigogine, condițiile în care se formează structurile disipative influențează decisiv mecanismul de selecție al autoorganizării. Câmpurile externe, cum ar fi câmpul gravitațional și cel magnetic devin condiții la care reacționează sistemul viu ca un întreg și dezvoltă noi posibilități de răspuns. Nu numai chimia și biologia au beneficiat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
complexe. Astfel, în termodinamică, ireversibilitatea proceselor ce părea să ducă la paradoxuri fizice s-a transformat într-o viziune complementară a realității ce poate fi descrisă la nivel microscopic de legi invariante, la inversiunea timpului la nivel macroscopic, unde structurile disipative sunt guvernate de legi ireversibile. Problemele legate de săgeata timpului ne forțează să reconsiderăm comportamentul structurilor complexe chimice și biologice, care au capacitate de autoorganizare și evoluează în timp ireversibil, ca un răspuns la modificarea condițiilor de mediu. Sensibile la
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]