19 matches
-
nostru, parcă, propovădui Solitarul. -Tot nu înțeleg! De ce ar fi rămas fratele tău acolo?! se interesă Diplomatul. -Ah, am uitat să precizez! Pintre motivele atragerii în Clinica sa, medicul pomenise despre posibilitatea diminuării la el, adică la frate-meu, a dismorfofobiei de care sigur suferea. -Și avea așa ceva? întrebă Doc. -Poate, dar nici el, nici noi, familia, nu bănuiam. Știi, frate-meu avusese în primul an de viață poliomielită, rămânând cu o sechelă la un picior, defect insesizabil de n-ai
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434867499.html [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
Chemarea către pictură și chitară drapase evidența vreunei tulburări dismorfice, controlându-și perfect comportamentul disfuncțional, făcând baschet, frecventând, în anii facultății, o școală de dans modern la Casa de Cultură a Studenților, mergând cu bicicleta zilnic... -Totuși, doctorul îi depistase dismorfofobia chiar dacă nu era evidentă pentru profani, nu? Deci a rămas? continuă Doc. -A rămas, desigur! Ca pacient, dar și ca pictor, spuse Solitarul. -Nu înțeleg! se iți și Flower-Power. -Întâi, fusese inclus în terapia de recuperare; cum printre procedurile urmate
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434867499.html [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
s-o facă prin desen, pictură, sculptură etc. Printre cei suferinzi, socializa, complexul său diminuând. Și, în al doilea rând, picta tocmai ceea ce îl interesa: suferința semenilor... -Și, la urma urmelor, în afară de propria vindecare, presupunând c-ar fi avut acea dismorfofobie, ce câștig avea să aibă? întrebă Americanul. -Niciunul sau mult! zâmbi malițios Solitarul. N-ați reținut prezentarea personalului Clinicii sau nu am fost eu explicit? Nu interesul material îi adusese pe aceștia aici! Nu! Doar voința de a ajuta, voluntariatul
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434867499.html [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
incertitudini privind limitele proprii: Christine declară că îi este frică de toate, de ceilalți. Are impresia că se vorbește despre ea, că cineva vrea să-i facă rău. Se simte în permanență spionată, observată. Ea prezintă stări de mare sensibilitate, dismorfofobii. Descrie momente lungi de contemplare în fața oglinzii, mărturie a sentimentelor de teamă privind depersonalizarea, înstrăinarea și confuzia. Ea nu mai recunoaște nici oamenii, nici pe ea însăși, se simte împiedicată să se manifeste, controlată de o forță. Încearcă în acele
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
compulsivă de a-l simți pe Alain lângă ea, cu nostalgia bebelușului care a fost cândva. În timpul primelor consultații nu s-a înregistrat decât o evoluție minoră, Alain se plânge de singurătate și-și explică problemele relaționale prin existența unei dismorfofobii moderate a nasului. Prezintă, de asemenea, o preocupare fixă și vinovată pentru „ceea ce a făcut” dar refuză să explice mai mult despre ce este vorba. Ținând cont de masivitatea simptoamelor depresive și de cele două tentative de suicid, terapeutul propune
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de comportament pot fi explicate în lumina conceptului de clivaj. Imediat ce acțiunea își ocupă locul alături de funcționări altminteri adaptate, putem vorbi despre clivaj, așa cum subliniază și P. Jeammet (1985): „Tulburările grave de comportament de tip delincvent, toxicomaniac, anorexic, precum și anumite dismorfofobii izolează un întreg curent al vieții psihice și libidinale care-și găsește refugiu în simptom. Aici nu este vorba atât despre refulare, cât despre un clivaj al Eului care, pe lângă o aparență mai mult sau mai puțin nevrotică, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
venerică imaginară, o impotență legată de o activitate genitală uneori excesivă, adesea dezordonată 7. Acuzele hipocondriace păstrează același aspect de fixație somatică necritică, care progresează către convingeri delirante de transformare corporală mai ales la nivelul feței, organelor genitale, funcțiilor digestive. Dismorfofobia este un simptom prezent asociat cu sentimente de depersonalizare. Fobia contaminării este uneori manifestă în cadrul căreia bolnavul iși consacră întreaga activitate și în care adesea este implicată întreaga familie. - Simptome neurastenice - bolnavul acuză astenie, scăderea capacității mnezice și a facultăților
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
acest caz particular. Simptomele din această categorie par a se regăsi mai frecvent la tinerele fete, adesea după o traumă psihică. 1.3. Tulburările delirante în debutul insidios al schizofreniei dezvoltă în mod progresiv simptome de aparență nevrotică, preocupări delirante, dismorfofobii sub forma temelor de persecuții, otrăviri, posesiune, teme sexuale, grefate pe fondul înstrăinarii, indiferentismului afectiv și al depersonalizării bolnavului. Sindromul delirant nesistematizat poate fi precedat de automatism mental și halucinații psihice. Micul automatism mental descris de Clerambault - "automatism mental cu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
față de persoanele străine par a se situa în jurul unor o proporții de circa 5% după diverși autori . O altă manifestare agresivă importantă la pacienții schizofreni cu delir de influență este autoagresivitatea, automutilările și suicidul. Automutilările pot fi expresia unor dismorfofobii, unor idei delirante asupra unor îmbolnăviri sau a unor idei delirante mistice. Suicidul este un mare pericol pentru schizofrenici. Statisticile americane au indicat un procent de 4% în rândul bolnavilor schizofreni, în special cronici, dar el poate apărea și asociat
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ca deficiențe somatice variate: paralizii, deficiențe senzoriale, malformații, amputații, sechele post-operatorii; d) fantasmele onticului, care se pot proiecta în domeniul somaticului ca o trăire fără fundamente reale, patologice, pur și simplu ca niște autoreprezentări imaginative ale persoanei, de tipul: cenestezii, dismorfofobii, ipohondria, falsa sarcină, perversiuni sexuale; e) tehnicile corporale, ce reunesc totalitatea procedeelor exercitate asupra corpului persoanei umane, cu o largă paletă de aspecte, cum ar fi: cosmetica și vestimentația, asceza, simularea bolilor, procedeele terapeutice (medicale sau chirurgicale), automutilările, suicidul sau
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cu neologisme ale lui Mircea Nedelciu din prozele scurte: "De atunci, ori de cîte ori se afla în fața unei mulțimi de oameni, directorul manifesta o mefiență accentuată, pe un fond de disforie și anxietate, cu unele simptome hipermnezice și de dismorfofobie ( ), complicat cu tendința spre palilalie ( ), însoțite de vagi indicii ale unui sindrom temporal..." Acest nou roman al lui Petru Cimpoeșu e cu siguranță o reușită. E mai puțin important în ce măsură va însemna ceva în istoria literaturii contemporane, decît ce poate
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
de negare corporală și imortalitate, din melancolia delirantă. Tulburările de schemă corporală din nevroze și psihoze sunt reprezentate prin următoarele: - depersonalizarea din cursul neurastemei și psihastenie, - alochiria din isterie, - halucinațiile somato-corporale și viscerale, fenomenele de derealizare-depersonalizare, heautoscopia din cursul schizofreniei, - dismorfofobia din cursul stărilor obsesivo-fobice, - stările ipohondrice asociate cu falsa impresie a unor afecțiuni ale organelor interne. Tulburările de personalitate Cadrul psihologic general Personalitatea este sinteza tuturor elementelor care concură la organizarea psiho-mintală a unui individ, pentru a-i da o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regulă, un caracter interogativ (aritmomania, onomatomania, evocarea obsedantă, idei contrastante în totală opoziție cu sentimentele, concepțiile și atitudinile bolnavului, îndoiala obsedantă sau la folie du doute). 2) Fricile obsedante sunt temeri nejustificate ale bolnavului reprezentate prin: agorafobie, claustrofobie, ereutofobie, nosofobie, dismorfofobie etc. 3) Impulsiunile obsedante sau „obsesiile impulsive” constau în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
El poate lua următoarele forme de manifestare psihopatologică: - delir ipohondriac de tip persecutat-persecutor, - delir ipohondriac revendicativ sau procesiv. Acest tip de sindrom este întâlnit în schizofrenie, parafrenie, sub forma automatismului cenestapatic, a delirului de influență, persecuție sau de prejudiciu. e) Dismorfofobia, descrisă de E. Morselli (1894) constă în nemulțumirea bolnavului față de aspectul sau înfățișarea sa exterioară, proprie considerată ca „nepotrivită”, sau chiar „urâtă”, „dezgustătoare”. Este o tulburare proiectată asupra imaginii corporale a individului. Ea are două aspecte principale: - preocupare patologică pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nepotrivită”, sau chiar „urâtă”, „dezgustătoare”. Este o tulburare proiectată asupra imaginii corporale a individului. Ea are două aspecte principale: - preocupare patologică pentru exterioriul propriu; - încercarea bolnavului de a-și corecta defectul prin orice fel de mijloace posibile. P. Janet include dismorfofobia în sfera clinică a psihasteniei. Ipohondria este un sindrom psihopatologic care, în diferite forme și grade, poate fi întâlnit atât în nevroze, cât și în psihoze. În sensul acesta se descriu două grupe de ipohondrie: a) Ipohondria nevrotică este o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bizarerii, contradicții și manifestări paradoxale, creând un aspect general de dizarmonie între simptomele clinice, acestea dând impresia, într-o anumită privință, că sunt independente unele de altele. Disimularea: tendința la diminuarea sau mascarea fenomenelor psihopatologice de către bolnav. Este opusul simulării. Dismorfofobie: impresia patologică cu caracter obsedant, a unor diformități legate de aspectul fizic al unei persoane. Este o tulburare de schemă corporală sau a imaginii de sine. Disociația: sau „ataxia intrapsihică” este echivalentul discordanței, desemnând ruptura psihopatologică a unității vieții psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie Cenestopatie Ciclotimie Claustrofobie Cleptomanie Colecționarism Comă Complex Confabulație Confuzie mintală Constituție Contagiune psihică Coprolalie Criză Culpabilitate Degenerescență Déja vu Delir Demență Demență precoce Demonopatie Dependență Depersonalizare Depresie Derealizare Deteriorare psihică Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
membrele inferioare sunt mai lungi, corpul pare fragmentat, segmentat etc... Astfel de reprezentări, în cazul unor leziuni organice, sunt corectate prin controlul vizual, și reapar dacă acest control nu se mai face în această categorie de iluzii. Unii psihiatrii descriu dismorfofobia ca o formă deosebită, frecvent întâlnită în schizofrenie și tulburarea obsesiv-fobică. Bolnavul are impresia că segmente ale corpului și-au modificat forma și dimensiunile. Această impresie se referă îndeosebi la aspectul craniului: ochi, nas, urechi etc., iar bolnavul are tendința
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pot fi depășite, cei mai mulți pacienți manifestă și atunci mici semne de anxietate socială sau de evitări subtile (crispați de teama de a nu-și manifesta emotivitatea sau incompetența). Această focalizare obsedantă ridică adesea problema existenței unei forme de frontieră cu dismorfofobia (BDD sau Body Dysmorphic Disorder la anglo-saxoni), adică convingerea obsedantă și dureroasă că imaginea sa fizică are un defect, imperfecțiunea fiind considerată minimă, chiar absentă, în ochii celor din anturaj, și explică motivul pentru care mulți dintre acești pacienți sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]