117 matches
-
expresioniștilor de a străbate până la stratul neștiut de adânc al lucrurilor, aflat întotdeauna sub cel vizibil; scotocirea (...) sub scoarța lucrurilor și mai apoi a întâmplărilor”. În „Ieudul fără ieșire” se schițează un univers poetic, eul liric se poziționează tematic și dispozițional (euforic sau disforic). Se alege o atitudine lirică fundamentală. El se situează în lumină sau întuneric, mizând pe emoții și sentimente neutre, pozitive sau negative. Poezia se împroprietărește cu teritorii și își balizează vecinătăți între stelele fixe. Mai întotdeauna, prima
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
expresioniștilor de a străbate până la stratul neștiut de adânc al lucrurilor, aflat întotdeauna sub cel vizibil; scotocirea (...) sub scoarța lucrurilor și mai apoi a întâmplărilor”. În „Ieudul fără ieșire” se schițează un univers poetic, eul liric se poziționează tematic și dispozițional (euforic sau disforic). Se alege o atitudine lirică fundamentală. El se situează în lumină sau întuneric, mizând pe emoții și sentimente neutre, pozitive sau negative. Poezia se împroprietărește cu teritorii și își balizează vecinătăți între stelele fixe. Mai întotdeauna, prima
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
carte rămasă de referință pe acest subiect este cea a psihologului american Philip Zimbardo. El zice așa: oamenii concep răul ca pe un atribut esențializat, propriu unei persoane: „X este un om rău.“ Se mai numește în psihologie și „atribuire dispozițională“ și este una din greșelile de gândire comune ale oamenilor, atunci când judecă pe altcineva (când ne judecăm pe noi înșine pentru vreo boroboață, de obicei dăm vina pe circumstanțe; se numește „self serving bias“: „Nu eu sunt de vină, cutare
„În primul rând să nu faci rău!” Despre degenerarea morală a medicilor care dictează „cine merită” să trăiască și cine să moară () [Corola-blog/BlogPost/339026_a_340355]
-
achizițiilor publice prin întocmirea, potrivit competențelor legale, de referate de necesitate, specificații tehnice etc., cu privire la produse, servicii sau lucrări, asigurând inclusiv derularea contractului de achiziții publice; ... l) înregistrează toate documentele clasificate, în registrul special conform cadrului legal și dispozițional în domeniu, cu consultarea permanentă a structurii de securitate a Academiei; ... m) repartizează și urmărește rezolvarea corespondenței clasificate, conform dispoziției rezolutive a comandantului (rectorului); ... n) ține evidența documentelor clasificate aflate în cadrul compartimentelor aferente serviciului și respectiv a ordinelor, instrucțiunilor
REGULAMENT din 22 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/279493]
-
nivel tactic și strategic, a amenințărilor, vulnerabilităților și factorilor de risc la adresa ordinii publice și a securității naționale MAI - DGPI 2023-2027/ activitate cu caracter permanent - nr. note de evaluare diseminate beneficiarilor legali Bugetul de stat Anual 3.3.1.4. Asigurarea cadrului dispozițional necesar gestionării evenimentelor/manifestărilor, cu impact în planul ordinii și siguranței publice respectiv al acțiunilor complexe, situațiilor speciale și de criză MAI - DGMO, IGPR,IGJR, IGPF, IGI 2023-2027/ activitate cu caracter permanent - nr. planuri de măsuri întocmite - nr. ordine/ dispoziții întocmite Bugetul
STRATEGIE NAȚIONALĂ din 9 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276419]
-
are o mare importanță, deoarece obiectul este cel care definește conținutul atitudinii și marchează domeniul ei. El este important nu numai la definirea în mod concret a atitudinii, dar în special la efectuarea măsurării ei. Atitudinea este o stare psihică dispozițională, de pregătire a individului pentru acțiune. Vorbind despre relația dintre subiect și obiect, cei mai mulți autori folosesc termenul de „dispoziție” sau „predispoziție” pentru anumite reacții, ceea ce se mai numește și propensiune. Termenul „dispoziție” ne face să ne gândim la faptul că
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
individul dar, în același timp, exprimă și grupul din care acesta face parte. Opinia este, în același timp, opera cuiva și a tuturora. Ea este una dintre modalitățile de interacțiune socială. Relația atitudini-opinii nu este una simplă. Atitudinile, ca stări dispoziționale latente ale personalității, sunt mult mai stabile și mai durabile, în vreme ce opiniile, ca expresii verbale ale atitudinilor, sunt mult mai mobile, mai fluctuante, fiind mult mai mult legate de factori situaționali. În al doilea rând, atitudinile conțin în structura lor
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
în unele locuri, o atitudine activă; b) o previziune "locală", legată de realizarea personalității energetice la români. Previziunea generală conduce la pedagogia vocației; cea locală, la românism și, mai general, la etnopsihologie. Deschiderea personalității energetice către variații aptitudinale și diferențieri dispoziționale tot mai accentuate este determinată de legătura, niciodată perfectă, pe care ea o stabilește cu propriul său suport; acesta poate fi omul ca individ sau omul social. Oricât de "eficient" ar fi filtrate energiile cosmice prin sufletul poporului, astfel încât acesta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
evenimentelor externe) și procesele cognitive superioare (implicate în decizie și orientare spre scop). Orientarea psihometrică se centrează pe studiul trăsăturilor exprimabile sub forma unor liste de atribute ce caracterizează persoana în cadrul unei situații. Deși multe teorii privesc trăsăturile ca variabile dispoziționale, în general, nu se minimalizează rolul determinanților situaționali ai comportamentului. Teoriile aparținând acestei orientări au fundamentat alcătuirea unui număr mare de tehnici și instrumente de măsură Ă scale, chestionare, inventare și probe proiective Ă care facilitează rezolvarea mai rapidă a
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sfera de activitate a individului, indicând specificitatea domeniului. Nu întâmplător, aceste trăsături apar în concluziile lui Cox. Precum alte similitudini dintre cercetările lui Galton și Cox, motivația intrinsecă, descrisă anterior de Galton, este recunoscută drept „una dintre «calitățile intelectuale și dispoziționale» esențiale și acționează ca un stimul intrinsec” (Runco, 1993, p. 6). Validitatea concluziilor lui Cox este confirmată de dovezile și importanța actuală acordată perseverenței, motivației intrinsece și autonomiei (Albert și Runco, 1989; Amabile, în publicațiile din presă; MacKinnon, 1963, 1970
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cerințe care pun la încercare sau depășesc resursele sale” (Lazarus, 1991, în Perrewe, 1991, p. 5). Coping-ul trebuie înțeles tot ca un proces, pentru că relațiile cu mediul sunt în esență dinamice, deși există și patternuri. Manierele de coping pot fi dispoziționale sau episodice și se centrează pe problemă/situație sau trăire/emoție, prima fiind cea mai eficientă. Alte efecte în plan personal ale mobbing-ului includ anxietatea, iritabilitatea sau indiferența profundă, demotivarea, încălcarea deliberată a regulilor sau aderența exagerată la ele, performanța
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de verificare empirică. 2. Consistența, atribut cardinal al personalității Ca urmare a sedimentărilor ocazionate de eforturile pozitiviste de cercetare empirică, în definirea personalității au început să apară citate tot mai frecvent elemente consensuale, precum: stabilitatea, persistența manifestării caracteristicilor individuale, structurilor dispoziționale (trăsăturilor), structurilor procesuale (variabile persoană) sau comportamentelor expresive; unicitatea organizării acestor elemente, conducând la apariția unor patternuri sau „amprente comportamentale” strict personale; generalitatea, tendința reiterării predilecte a anumitor patternuri comportamentale ca răspuns la contextele situaționale variate, subordonate însă acelorași clase
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
importanță în raport cu modurile alternative de conceptualizare a consistenței, propuse la nivelul celor trei mari modele de măsurare a personalității. În studiul realizat, autorii au plecat de la constatarea că, din perspectiva relațiilor sociale, consistența comportamentală cross-situațională asumată inițial de modelul clasic dispozițional nu poate fi verificată decât în foarte puține cazuri. Modelul dispozițional a favorizat o definire restrânsă, unilaterală a consistenței comportamentale, deși, așa cum spuneau Argyle și Little, realitatea socială este mult mai complexă, cunoașterea tuturor forțelor având largi implicații pentru cercetare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
celor trei mari modele de măsurare a personalității. În studiul realizat, autorii au plecat de la constatarea că, din perspectiva relațiilor sociale, consistența comportamentală cross-situațională asumată inițial de modelul clasic dispozițional nu poate fi verificată decât în foarte puține cazuri. Modelul dispozițional a favorizat o definire restrânsă, unilaterală a consistenței comportamentale, deși, așa cum spuneau Argyle și Little, realitatea socială este mult mai complexă, cunoașterea tuturor forțelor având largi implicații pentru cercetare. Aceștia au ilustrat mai multe moduri alternative de conceptualizare a personalității
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pot fi puse în corespondență cu anumite teorii. Tipul A se caracterizează prin asumarea unei consistențe comportamentale absolute, atribuite exclusiv persoanei. Indiferent de situație, conduita acesteia se asumă că rămâne invariantă. Aceasta este o poziție extremă tipică pentru modelul clasic dispozițional. Tipul B reprezintă o concepție tipică modelului situaționist. Fiecare situație alternativă (stimul) se asumă că antrenează aceeași cantitate de variabilitate din partea oricărui subiect. Ca atare, consistența comportamentului individual de această dată este determinată exclusiv de situație și absolut deloc de către
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fiind determinat exclusiv de caracteristicile situaționale, dar care în mod eronat au fost omise, constituind ceea ce s-a intitulat „eroarea fundamentală de atribuire” (Ross, 1977). Cu toate acestea, la o analiză mai profundă, condusă conform modelului interacționist dinamic și celui dispozițional condițional, au apărut o serie de critici care atrag atenția asupra riscurilor privind performarea „mecanică” a unor indici de consistență, înțeleși conform accepțiunii de stabilitate temporală. Chiar definiția consistenței ca invariabilitate comportamentală exprimată la anumite intervale de retestare devine discutabilă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
înșiși de-a lungul timpului, extrăgând pur și simplu două sau mai multe momente de comparație, s-ar putea să obținem coeficienți de stabilitate extrem de viciați. Tocmai de aceea, analiza de trend comportamental individual a devenit una dintre cheile modelului dispozițional condițional care arată că, deși există stabilitate în conduită, ea se manifestă contextualizat. De aceea, trăsătura stabilității nu poate să diferențieze indivizii la modul absolut, ci doar dispozițional-contextual. Nu trebuie introdusă o nouă trăsătură - cea a stabilității personalității -, ci doar
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
consistență Nivelul de comparație Postulat de Consistența absolută intraindividual modelul trăsăturilor Consistența relativă interindividual modelul trăsăturilor Coerența intraindividual modelul interacționist Specificitatea (lipsa consistenței) interindividual modelul situaționist Accepțiunea de consistență absolută a fost propusă de susținătorii modelului trăsăturilor (în speță, viziunea dispozițională), care considerau că trăsăturile sunt (pre)dispoziții cauzale ale comportamentului, conducând prin natura lor la apariția unor patternuri invariante care se manifestă indiferent de situație. Astfel, se asuma că o persoană extravertită, altruistă, onestă etc. se va manifesta consistent cross-situațional
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
aspru criticată, întrucât a constituit, dintr-un anumit punct de vedere, o reeditare în domeniul personalității a unor erori - de reducționism explicativ în abstracție de contextul situațional - manifestate la începuturile psihologiei generale. Ca variantă ușor cosmetizată, aceiași susținători ai modelului dispozițional au propus o altă accepțiune, și anume cea de consistență relativă. De această dată, reprezentanții viziunii sumative (Buss & Craik, 1981; 1983) și-au îndreptat atenția în analizele lor asupra nivelului interindividual de manifestare a trăsăturilor. S-a considerat astfel că
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Așa cum se observă, deși accepțiunea consistenței relative ia în considerare variația comportamentală ca expresie a flexibilizării sub presiunile circumstanțiale, totuși ordinea rangului persoanelor (în raport cu o trăsătură de interes) rămâne invariabilă. Și această accepțiune rămâne tributară postulatelor teoretice specifice modelului clasic dispozițional, care minimalizează rolul situației în determinarea conduitelor personalității. Sub aspect metodologic, accepțiunea relativă asupra consistenței suferă de aceleași erori citate în cazul consistenței absolute. Ca strategie de demonstrare a consistenței au fost propuse demersuri diferențiale interindividuale, nivelul de analiză fiind
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
comportării diferențiale, inegale, față de aceleași solicitări situaționale, criteriul ordinii de rang ca index de consistență cross-situațională este anulat. O altă accepțiune dată consistenței a fost aceea de coerență. Întrucât accepțiunile anterioare (de consistență absolută și consistență relativă, promovate de modelul dispozițional) s-au dovedit limitate atât sub aspectul conceptualizării, cât și al măsurării consistenței cross-situaționale, o variantă alternativă de conceptualizare a fost oferită, inițial, de modelul interacționist. Interacționismul a atras atenția asupra necesității de a lua în calcul atât variabilele de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
chiar o formă mixtă de coerență care să surprindă concomitent patternuri statice și dinamice ale caracteristicilor de personalitate; adică acele „patternuri de schimbare care rămân consistente” (Larsen, 1989, p. 180). Această idee a fost pe deplin valorificată de reprezentanții modelului dispozițional condițional atât sub aspect practic (Wright & Mischel, 1987; Shoda, Mischel & Wright, 1994), cât și teoretic-conceptual (Mischel & Shoda, 1995). Totuși, chiar dacă această accepțiune, la nivel teoretic, evidențiază importanța semnificațiilor subiective în explicarea regularităților comportamentale, propunând în esență demararea unui demers interacționist
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
permite să înțelegem că reziliența acestui paradox a fost prilejuită pe de o parte de tendința de creditare exclusivistă a unor modele teoretice referențiale conflictuale. Astfel, în demersurile descriptiv-explicative s-a ajuns la două poziții extreme, reprezentate de modelul clasic dispozițional (acesta accentuând în mod exclusiv rolul trăsăturilor ca variabile latente ale personalității în determinarea consistenței comportamentale) și modelul situaționist (acesta creditând în mod exclusiv rolul factorilor externi, situaționali în determinarea comportamentului). Pe de altă parte, nespecificarea exactă, în cadrul acestor dispute
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și soții, amanți și exploatatori, prieteni și relații). Studierea calitativă a contextului urmărește În principal realizarea de tipologii: definirea structurii unităților utilizate; În funcție de frecvența producerii; cauzalitatea producerii lor (relația dintre cauzalitate și manifestări: cauze singulare, cumulative, cantitative; cauze situaționale și dispoziționale); procesele care constituie unitatea interpretativă (stagiu, pas, perioadă, fază; cicluri, spirale, secvențe); consecințele unității analitice. Momentul final este și el la fel de important. Analizarea și redactarea: CUM (introducere, prezentarea relațiilor și a intrării În context; probleme de adaptabilitate și descrierea propriilor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o fină întrepătrundere de experiențe socializante - dintre care modelele pozitive ale persoanelor semnificative au o importanță notabilă - și în strânsă conlucrare cu bagajul ereditar, fiecare dintre noi ajunge să dețină un anumit potențial empatic. Empatia nu este însă singurul factor dispozițional prosocial. Alături de ea, cercetările empirice au mai evidențiat (Baron și Byrne, 2000): nevoia de aprobare, în sensul că indivizii cu un înalt nivel al acestei nevoi sunt mult mai receptivi la aprecieri și stimă socială și, prin reîntărire, practică în
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]