3,286 matches
-
Parlamentul țării nu e o dorință personală, cum crede partea cârcotașă a populației patriei, ci dezideratul electoratului exprimat ,atât de simplu, după vorbă și după port" spre opoziția pesedistă de către un parlamentar liberal: - Electoratul m-a trimis aici să vă disprețuiesc..." Atât. Nu inițiative legislative, nu luări de cuvânt constructive, nu..., ci dispreț. - Bravo!, a aplaudat Haralampy. Vezi, mă, bade? De-aia îmi plac mie unii parlamentari: că sunt fruști și nu chiar toți își încâlcesc mintea cu fleacuri legislative; iar
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
prin mijloace specifice convenției artistice, și marea problemă plastică - dar și metafizică și morală în același timp - o reprezintă dialogul dintre lumină și întuneric, prezența umană este doar presupusă, invocată indirect, ca și în cazul peisagisticii. Baba refuză, și chiar disprețuiește, amestecul unor entități atît de deferite ale lumii. Diferite ca expresie, diferite ca forță plastică și ca provocare simbolică, și diferite, în ultimă instanță, ca esență. Cu excepția acelor lucrări în care omul este asociat propriului său inventar domestic, dar acolo
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
ocupă tocmai de ,apocalipsa cuvântului" și analizează consecințele acestei demiurgii ineluctabil-pedepsitoare. Ștefan Melancu nu este întru totul de acord cu ideea de mizantropie argheziană, relevată de Tudor Vianu, deși e greu de văzut altceva dincolo de ,rara sa facultate de a disprețui", evidențiată de același exeget. Fără îndoială că în opera argheziană pamfletul are o ,istorie" particulară, o evoluție cu metamorfoze, deviații, ambiții mai mici sau mai mari, până la cele demiurgice și apocaliptice. Ștefan Melancu întreprinde o schiță de istorie a pamfletului
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
nu cedăm drepturile de autor pentru editura ce urmează să tipărească Antologia. Domnule Grigore Vieru, vă rugăm să considerați această scrisoare deschisă drept expresia unei solidarități a generației noastre, o generație pe care Dvs., se pare, o urâți și o disprețuiți consecvent, dincolo de vorbele cu care uneori, strategic, ați încercat să lăudați pe unul sau altul dintre noi. Vă reamintim chiar cuvintele Dvs., că ura îl descalifică și-l desfigurează pe orice om, dar mai ales pe un poet. Emilian Galaicu-Păun
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
sare și piper volumului. Acesta se impune, fără îndoială, prin rigoare și seriozitate, fără a-i lipsi totuși un aer colocvial și o discretă notă de umor subiacent - a se vedea preferința autorului pentru parodie - și ca aparținând aceleiași familii, nedisprețuind nici epigrama: ,Șezut-ai, după cum se știe, Pe scaunul ce ți s-a dat Pe merit, la Academie, Și nu te-ai academifiat ".
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
liceale sau superioare 33. La întrebarea cum ar putea Occidentul să-și îmbunătățească relațiile cu țările musulmane, cele mai multe răspunsuri au indicat: mai mult respect pentru culturile musulmane, evitarea arogantei, o mai mare înțelegere și respect pentru Islam. La întrebarea ce disprețuiesc cel mai mult la Occident, răspunsurile cele mai frecvente au fost: promiscuitatea culturală și sexuală și corupția morală. Într-un fel, așa cum am opinat și în cazul generației a doua de imigranți musulmani din țările occidentale, si in cazul celor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nu mi se par decât Sibiul, Sighișoara, nordul Moldovei și suplețea metalică a arcelor ridicate de Anghel Saligny peste Dunăre. Și pentru că tot veni vorba, cu adevarat „minunat” mi se pare și faptul că am supraviețuit de-a lungul secolelor disprețuind și distrugând ce avem mai valoros. Pesemne că vom rămâne în vreun Larousse al Europei cu o „Răpire din Serai” și ce va mai rămâne peste timp din Bibilul Poporului. :: text: EvZ Abea acuma s-or lichit în capu cesta
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
țoalele alea de parker optzecist. aia știi cum erau, rafinatule ? Te-ai gândit vreodată, stimate simpatizant de stânga, ca “vestimentațiile prăfoase, învechite, conformiste” nu sunt rezultatul lipsei de gust sau de educație estetică, ci pur și simplu al sărăciei? Îi disprețuiești pe cei care se îmbracă “prăfos” etc., păi asta e exact atitudinea tipică a omului de dreapta care îi acuză pe săraci că nu sunt bogați.
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
stilistic se ivesc și oportune note pamfletare, precum o emanație a energiei ce se degajă din profunzimea decepției), cea a oamenilor cu nasul strîmb care se uită chiorîș la cei cu nasul normal, a cocoșaților care au aerul a-i disprețui pe cei cu coloana vertebrală dreaptă, a șchiopilor care se simt insultați de performanța celui ce aleargă sau face salturi în fața lor. Străvechiul, universalul reflex omenesc care-i opune pe estropiați indivizilor valizi translează și în lumea valorilor spirituale: "Știți
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
sistematică distanțare" față de obiect. Un gen de ascet al rațiunii de iluministă factură (nec plus ultra), căruia i-ar veni greu, dacă nu de-a dreptul cu neputință, a se apropia de poezie pe calea contactului nemijlocit, emoțional, care ar disprețui verbul frumos, seducția stilistică, cozeria impenitent divagantă, în măsură a cristaliza în eseu. Și cu toate acestea, în pofida profilului său cu indenegabile trăsături raționalizante, Șerban "cel Rău" se află în siajul criticii "impresioniste" a lui E. Lovinescu și a emulilor
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
care înțeapă cerul din soarele meu picură sânge crește floarea amărăciunii mele din această iarbă care îmi spală picioarele pâinea mea o Doamne floarea vanității mele care se sufocă în roata nopții floarea grâului meu Doamne floarea sufletului meu Dumnezeule disprețuiește-mă sunt bolnav de această floare care îmi înflorește roșie în creier peste suferința mea. * * * Mă chinuiește ochiul Doamne și durerea îmi face din inimă o mierlă care nu cântă iar scrisul meu pe cer străin ierburilor o Doamne mă
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
îndoială povestirea lui Gobryas - spuse Socrate - dar un lucru este sigur: sufletul este nemuritor, și părăsind viața pământeană, el intră în altă lume în care nu mai cunoaște chinul. - Această ultimă vorbire - mărturisește Axiochos - m-a convins, și, de atunci, disprețuiesc viața, întrucât știu că va trebui să plec pentru o lume mai bună." Inutil să mai arătăm cât de asemănătoare este aici filosofia lui Socrate cu tot ce ne învață creștinismul... Și că Isus Cristos parcă ar fi fost un
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
dat o educație aleasă și le-a crescut cu dragoste, așa cum fusese crescută și ea de mama ei. Valeria a fost solistă de operă și i se spunea „Privighetoarea Iașului”, iar Virginia a studiat științele. Amândouă au scris poezii. Veronica disprețuia distracțiile ușoare și festivitățile, pe care le ocolea, cu toată poziția socială Înaltă pe care o avea. Urmând sugestia lui Maiorescu că Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literari, biografi și publiciști, În cursa
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
al trecutului, fără să-l fi înțeles vreodată cu adevărat", izolat într-un răstimp de peste patru decenii într-un stat comunist, "în care axa culturală oficială a fost reprezentată de exact forme și mentalități literare pe care avangardiștii le-au disprețuit dintotdeuna". Dar izolat și față de comilitonii săi întru suprarealism, după ce Gherasim Luca, Trost și Paul Păun s-au expatriat, iar Virgil Teodorescu s-a descalificat, încălcîndu-și principiile inițiale, pe calea unui oportunism lamentabil. Poate că "destinul trist" al poetului ("deși
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
cu scaun la cap", fie și interdisciplinar, oferind "o viziune asupra modernității" nu ar fi altceva decît "exclamația, extazul ori credința" transformate în "instrumente prin care se acceptă o producție intelectuală". Dl Miroiu nu acordă credit decît conceptelor riguroase și disprețuiește eseistica artiștilor care au făcut din H.R.P. o vedetă (iarăși!) Filosofii adevărați, ei, au tăcut. Nu era o idee rea ca dl Miroiu să fi procedat ca un filosof adevărat. S-ar fi compromis mai puțin cu acuzația, bunăoară, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
se tem că deschiderea spre Europa ne va polua “specificul”. O aberație. Dar tot o aberație e și pretenția că vom deveni “europeni” numai scăpând de orice “specific”. Unii ar vrea să se baricadeze în “dreptul la diferență”. Alții îl disprețuiesc. În ce mă privește, zic că orice om are o mamă și un tată. Inclusiv în secolul al XXI-lea. - Sunteți unul dintre puținii scriitori români de azi care au succes de public. Am văzut ce cozi se fac când
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Am ajuns să am o situație bună. Nu știu cum s-a întâmplat. Eu și mama lui suntem pozitivi, iar fiul - negativ. - N-ar fi rău să ascultați și ce spune el. - E imposibil să-l asculți. Îl întreb: "Iura, de ce mă disprețuiești? Eu am obținut totul prin muncă îndârjită. N-am avut o viață ușoară. Acum ocup un post important. Ce crezi, de ce eu, un felcer modest, am fost numit șeful spitalului?..." Iar el îmi răspunde: "Pentru că toți colegii tăi deștepți au
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
ne ocupăm cu cititul, reușim să vedem și să facem să fie văzut neouniversul poetic sau reușim să inducem libertatea metafizică, adausul de suflet, noua ipostază cognitivă și ontologică? Aproape nici unul. Dar să revenim la metaforă. Metafora pe care am disprețuit-o involuntar, numai din ignoranță, considerând-o o simplă problemă de tehnică literară. În realitate, după cum ne învață George Popa, lumea însăși este o metaforă - "metafora lui Dumnezeu." Iar poezia, la rândul ei, "este metafora lumii ideale a omului". George
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
sistematic. În orice caz, cetățenii nu văd cu ochii lor consecințele și nu înjură primăria în gura mare, ca la noi. După cum nu par să se înjure nici între ei, cu voluptatea pe care o au bucureștenii de a se disprețui unii pe alții. Praghezii nu sînt cu mult mai bogați decît noi, au în schimb o solidaritate la care ar merita să medităm.
Modelul praghez by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14664_a_15989]
-
se pronunță și Cioran, încă din primii lui ani de exil în Franța". Drama depeizării și a naturalizării într-o țară străină se reflectă în măștile englezilor pur sînge și - mai încape îndoială? - "patrioți", care practică o discriminare a minorităților, disprețuindu-i pe meteci. Bunăoară Pompierul din Pietonul aerului dă glas unui "principiu" ce fixează condescendența britanicilor neaoși față de "naturalizați": "naturalizații au dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă dacă iau foc"! Dar jocul de-a alienarea
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
se zbate încă, nu în hățișurile unui capitalism sălbatic, așa cum se spune atît de apăsat, ci în convulsiile sălbatice ale unui comunism muribund, cînd statul însuși luptă cu înverșunare pentru a-și mai păstra prerogativele și controlul asupra vieții publice, disprețuind fățiș creația spirituală pe care n-o mai poate manipula administrativ, rolul și rostul oamenilor de afaceri sînt esențiale. Dacă banii murdari se spală prin introducerea lor subversivă în circuitul economic, banii curați nu pot fi îmblînziți decît prin convertirea
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
o prostie. S-ar muta greutatea aprecierii de pe estetic pe ideologic, cultural, filosofic, pe feminism ori pe political correctness. Multiculturaliștii au problemele lor: ar face bine să lase esteticul în seama bieților foiletoniști, revoluți și frivoli. Nu doar fiindcă îl disprețuiesc, dar fiindcă însuși felul lor de a citi literautra îi ține departe de el. Pentru ei literatura e un obiect de studiu căruia i se poate aplica o perspectivă sau alta, din care să rezulte, de pildă, că Shakespeare încheia
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
Nicolae Manolescu Livius Ciocârlie, Mihai Zamfir ș.a. E la mijloc o stare deschisă, generoasă, orientată spre o varitate caleidoscopică de subiecte pe care pedanteria n-o poate înăbuși, care renaște ca o firească manifestare a intelectului sensibil și talentului expresiv. Disprețuite de instanțele erudiției în sine, nu o dată pe cît de bornate pe atît de geloase, ca și de trapezele acrobațiilor interpretative ce își zic metode, textele eseistice exprimă pulsația imediată a spiritului și exercițiul liber al condeiului de care nu
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
făcându-mă singur o statuie de bancnote, demonul observației, comun tuturor celor ce scriu, n-ar fi procedat la fel, umplând târgul cu bârfa respectivă?... Era, vasăzică, o scenă pe care nici un prozator din lume n-ar fi putut-o disprețui. Altă scenă avusese loc la Cartea Românească pe când Marin Preda era directorul editurii. Intrasem întâmplător în redacție la Ivasiuc, care era redactor-șef, în timp ce amândoi discutau între ei cu aprindere. Fără să turbur în nici un fel discuția, foarte animată, m-
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
Pompiliu Constantinescu, Cioculescu, Călinescu, Perpessicius, atît cronică literară (adunată în cele cinci volume ale Paginilor..., din care trei postume), cît și istorie literară (Clasicii noștri este cartea lui capitală, dar micile studii despre Creangă și Hogaș nu sînt deloc de disprețuit). În cronică, n-a avut nici răbdarea lui Perpessicius, nici obiectivitatea lui Pompiliu Constantinescu. A scris relativ mult (în orice caz mult mai mult decît se păstrase în memoria noastră pînă la republicarea tuturor cronicilor în volum, după moartea autorului
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]