2,551 matches
-
filosofului că decesul nu e un sfârșit, o încheiere a unei zbateri, ci mai mult trecerea spre altceva. Închis în cușca pușcăriei, A.K. i-a purtat recunoștință lui T.M. pentru sfatul transmis indirect. O plimbare prin parc De obicei distant, impenetrabil, scriitorul l-a întâmpinat pe A.K. cu o scurtă confesiune intimă. Era o coincidență: se anunțase poștașul care aducea mesajul, când T.M., cufundat în scaunul pliant din grădină, răsfoia volumul lui Schopenhauer pe care nu-l mai deschisese
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
suo, scoprendo îl molto che non ha avuto e non avrà" (p. 27). Mă questa frase fornisce forse anche un'epigrafica sintesi del tema che și è qui indagato sotto l'ottica di due specimina (Giraldi e Calvino) quanto mai distanți, mă altrettanto eloquenti ad illustrare alcune delle modalità con cui la letteratura riflette sul rapporto tra identità europea e sua alterità. Note 1 C. Wickham, L'eredità di Romă. Storia d'Europadal 400 al 1000 d.C, Laterza, Roma-Bari, 2015
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mai bine nu-i superi. :: text publicat inițial pe Liternet. L-am reluat aici prescurtat. hmm...n-aș fi crezut că nu șunt singură cu atitudinea asta. într-adevăr nebunia sărbătorilor devine extenuanta și pentru cei care doar o privesc distant. oare de ce trebuie să înghițim ce ne bagă alții pe gat? mai ales cand sentimentul nu e unanim...deja e enervanta euforia generală de crăciun și celelalte, astfel că nu mai poati să ai liniște măcar acum. bine, eu am
Decembrie sincer by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83026_a_84351]
-
ei, Despre regi, saltimbanci și maimuțe e o carte de scandal, în care un număr important de personaje ale orașului de pe Bega, în primul rînd din teatru, apar în situații deloc măgulitoare. De aceea, cel mai bine reușește o lectură distantă, adică literară. Jurnalul "directorului" Cornel Ungureanu e însă și cel al profesorului universitar, care ține cursuri despre Ion Barbu, dă examene, asistă la susținerea de doctorate, face inspecții de grad, e și cel al secretarului filialei locale a Uniunii Scriitorilor
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
căror urme pășește Anca Manolescu în Locul călătorului - Réné Guénon, Henry Corbin și André Scrima, ultimul prezent în studiu cu mărturii orale și citate din scrieri aflate încă în manuscris. Dar cartea Ancăi Manolescu e una extrem de personală. Nu tonul neutru distant al specialistului îl găsește cititorul în lucrarea aceasta, pe care autoarea o mărturisește născută din "admirație față de strategia de studiu pe care Andrei Pleșu o aplică faptelor spirituale" . Se vede printre rînduri profunda adeziune a autoarei la subiectul pe care
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
Gabriela Omăt o recunoaște în Nota asupra ediției) în prodigioasa inventivitate scriptică a autorului. Este modul cu totul personal al lui E. Lovinescu de a-și exterioriza implicarea într-o împrejurare anume sau legată de o persoană anume, între privire distantă și trăire violentă, strict disciplinată. Raportare la o realitate, excesiv concentrată în general, greu identificabilă uneori în grafia grăbită ori în prescurtările și semnele care înlocuiesc adesea narațiunea, atâtea fragmente de gând stîrnite și oprite pe paginile manuscrisului păstrat de
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
pe care le dobândisem din lecturi - pe de o parte - și fără o înțelegere adâncită a limbii, în afara celei care-mi era facilitată de comunitatea de origine lingvistică între franceză și română. Mă aflam, așadar, într-o poziție cu totul distantă. Dar toată munca mea a constat, într-un anume fel, în a lua o poziție din ce în ce mai puțin distantă față de cultura română, pe care o vedeam funcționând și, prin urmare, în a încerca să îndrept spre ea o privire analogă cu
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
celei care-mi era facilitată de comunitatea de origine lingvistică între franceză și română. Mă aflam, așadar, într-o poziție cu totul distantă. Dar toată munca mea a constat, într-un anume fel, în a lua o poziție din ce în ce mai puțin distantă față de cultura română, pe care o vedeam funcționând și, prin urmare, în a încerca să îndrept spre ea o privire analogă cu privirea dinăuntru pe care românii o pot avea asupra propriei lor culturi. Am încercat, așadar, să mă apropiu
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
cu privirea dinăuntru pe care românii o pot avea asupra propriei lor culturi. Am încercat, așadar, să mă apropiu treptat, știind că niciodată nu voi putea avea privirea interioară și că voi rămâne întotdeauna un străin. Dar ești din ce în ce mai puțin distant față de o țară, pe măsură ce pătrunzi în cunoașterea structurilor fundamentale care-i organizau civilizația și a faptelor care-ți permit să-i interpretezi cultura proprie. Care au fost lucrurile care v-au frapat la un prim bilanț pe care l-ați
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
e clerical, este delegat unei persoane specializate care execută acest ritual și care e înclinată întotdeauna să rostească texte mai structurate, cu mult mai lungi. Am cules texte mai mari de două sute de versuri... Ea e, desigur, cu mult mai distantă, nu trăiește emoția... Dacă e vorba, așadar, să aruncați o dublă privire spre cartea Dv., Focul viu, și către cealaltă, care tocmai s-a tradus, Memoria Carpaților, cum le puteți raporta una la cealaltă și ce aduce nou, după părerea
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
superb din fața ta un arogant. N-avea nimic din faconda meridională, din familiaritatea lui Ș. Cioculescu, dar nici nu voia să fie luat drept un Papă al criticii, precum, la bătrînețe, Călinescu. Era mai degrabă rezervat, de o deplină civilitate, distant, comportament prin care se apropia de T. Vianu. Fără geniul lui Călinescu ori perspicacitatea lui Cioculescu, fără volutele ipocrit-malițioase ale stilului lui Perpessicius, dar și fără recea chirurgie critică din cronicile lui Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu se distinge prin noutatea
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
neapărat prezența. Pe doamna Logadi o cunoscusem puțin, în 1962, cînd îi luasem un interviu pentru Gazeta literară; fusesem încîntată de dialog, dar cînd îl trecusem în pagină mi se părea neîndemînatec și crispat. Cred că dacă ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
l-a botezat cu obstinație Ion. De ce? Iată o explicație care-i va supăra pe mulți călinescieni: "Ion are ceva din "humuleșteanul", "Țăranul din Humulești", expresii ale superiorității comentatorului și inferiorității celui comentat, pe cînd Ioan răsună mai cărturărește, mai distant". Un personaj scos din uitare e fiul scriitorului, Constantin, căruia i se creionează un portret complex, nicidecum doar caricatural așa cum îl știam. Pentru asta se citează scrisori, se compară caligrafii, fizionomii, se adună deci cu o grijă de colecționar împătimit
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
și contrară poziției lui Eliade de universitar occidental. Despre Eliade s-a scris în principiu între două extreme: admirație totală și punere la index pentru faptul de a fi cochetat cu mișcarea legionară. Discursul lui Marcel Tolcea e unul analitic, distant echilibrat. În numai treizeci de pagini, autorul elaborează o teorie nouă și o demonstrație convingătoare, într-un limbaj deloc sofisticat, „profitînd“ admirabil de reproducerea anastatică a textului lui Eliade. Ceea ce nu însemnă neapărat că studiul acesta scurt e lipsit, la
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
ore, convingîndu-mă că naturalețea sa era autentică”. Lui A. E. Baconsky, în cursul unei întîlniri fugare, i se surprinde afectarea, aerul infatuat cît se poate de caracterizant, inspirator al unui sumar portret în cheie estetizantă: „Mi-a plăcut aerul său distant și sastisit, ca și ezitarea cu care mi-a întins mîna. (...) înregistram cele trei nuanțe de alb: a zăpezii de pe trotuar, a părului scurt al poetului și al balonsaidului său care trebuie să fi fost căptușit pe dedesubt întrucît era
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
atletic, sprinten și, fără să salute oamenii ce-l așteptau ca pe Mesia, intră pe ușa cabinetului". Decepțiile se ivesc uneori într-un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar la înălțimea unui Petru Creția". Ca și: "discuție cu Hăulică, absent, distant, de o aristocrată superbie". Din această pricină ori din alta, ele apar prevăzute cu amortizorul unei "înțelepciuni", într-o atmosferă de resignare: "«Dosarul e închis», declară Turturică, apartamentele neocupate au fost repartizate altor persoane, vin prea tîrziu, îmi pare rău
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
vezi, după ce am citit numele lui Ionesco, Sorescu, Vișniec, ca dramaturgi montați și jucați în off, am intrat pe poarta oficială a celor care aveau să evoce istoria in-ului. Undeva la umbră, șușotind discret cu George Banu, zîmbitor și distant, în același timp, prezent și absent, privit de toți ochii, direct sau pe furiș, era Peter Brook. El însuși instituție, reper, model, vis. Acum, îl vedeam. Întors cu fața la mine, umbrele și siluetele au căpătat consistența luminii și a chipului său
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
nu mă aranjez, cuviincios. Din liceu știu că ni se spune "valahi puturoși", și o fac dinadins... Brașovul este german. Orașul școlii mele dragi, pe care îl iubesc și în care m-am format. Clujul este altceva... Cultură maghiară. Oraș distant, rece, fudul. Biudoș olah, - aproximativ - știu că ni se zice - (primele cuvinte ungurești învățate), de când am ajuns din Urziceni în Ardeal cu școala. Având, de fapt, o stimă veche față de unguri. Vrând să fim ca ei. Cum scrie și Emil
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
absolut necesar. El trebuie să fie un integrator, moderator și mediator înțelept, între copil, familie, Biserică și societate. Misiunea lui nu este ușoară, dar poate fi plină de rod dacă efortul său se va îndrepta nu către prezentarea teoretică și distantă a unei religii oarecare, ci către transmiterea unui adevăr care transcende rațiunea omenească, un adevăr capabil să transforme orice suflet de copil întru asemănarea cu Creatorul său. „Educația religioasă sau, mai corect, creșterea copiilor în duhul credinței nu trebuie lăsată
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
de prezență” provine din introducerea în mod fictiv a autorului, un Flaubert, un Michelet, într-un loc în care logica povestirii nu i-ar permite să o facă, pentru a prezenta sumedenie de „lucruri văzute”, încălcînd sobrietatea povestirii neutre și distante. Prin toată această „plimbare” propusă de autor printre formele, figurile și efectele de metalepsă, aceasta se dezvăluie ca o figură a insolitului, a bizareriei, apropiată de paradox, de punerea în abis, în stare să producă un efect enigmatic și tulburător
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
ca să-și împlinească expresiv valoarea. Luîndu-mă cu imaginile memoriei și cu discuția mondenă din mașină am ajuns la Tîrgoviște. Mi se pare din ce în ce mai aproape locul acesta... și la fel de cochet. Stupoare! Deși este dumnică seară, iar pe afiș stă un titlu “distant”, sala Teatrului “Tony Bulandra” este plină. Cu spectatori ce și-au dovedit calitatea pe parcursul reprezentației. Această variantă a lui Mihai Măniuțiu după Bachantele lui Euripide nu are nici o legătură cu spectacolul montat cu ani în urmă la Teatrul Național din
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
de bine de rău, oamenii se "acomodau" și se "supraviețuia", ce mai conta teroarea, sărăcia, umilința: "Am... trăit, totuși!". Importante erau reînnodarea tradiției și criteriul estetic și, de vreme ce glorioasa-i carieră a fost posibilă în numele lor, comunismul poate fi tratat distant și cu îngăduință. Nu megalomanie, ci Vocație, spune scriitorul care, îngropat în operă, ignoră, de fapt, istoria. De aceea Nicolae Breban este și un mare nostalgic. Nu o poate spune în gura mare, dar oscilația cu care ne prezintă comunismul
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
oferă toate informațiile de care ai nevoie (atenție la nuanță: nu informațiile pe care le ceri, ci cele care socotesc ei că-ți sînt necesare; în 60% din cazuri e totuna, în restul situațiilor înghiți cu noduri o amabilitate subit distantă, afectat superioară, păzindu-se de întrebările tale)." Așadar, forma socială a celebrei neutralități... Nu-ți pui problema, citind cartea Ioanei Bot, în ce măsură aserțiunile sînt sau nu discutabile, ori în ce fel verifică propriile-ți constatări și păreri (prejudecăți?). Bine scrise
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
Vianu cel dintîi eseu din literatura română - își are teritoriul bine marcat printre reperele obligatorii ale oricărui filolog și nu numai. Însă candoarea luminoasă a scrierilor și seninătatea de egală umoare a vîrstelor de pe chipul său cu "zîmbet moale și distant" (G. Călinescu) pot fi doar reflexul de distincție al omului de lume bien né, nu și semnul existenței sale tumultuoase, de erou balzacian încolțit de creditori cu "nume teribile": Selmancheux, Dreyfus, Matar, Chotel etc., cum avea să-l zugrăvească în
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
mă trezesc într-un autobuz cu o destinație greșită. LV. Descrii Anglia și China ca două universuri diferite care se ciocnesc, creând un sentiment de pitoresc și terifiant în același timp. Te consideri un scriitor tandru? Sau poate un observator distant, rece, detașat? TM. Și una și alta. LV. Folosești felurite procedee narative. Intri spontan în gândurile personajelor, devii narator obiectiv când nici nu ne așteptăm, nu te conformezi nici realismului, nici postmodernismului. Ești un nonconformist, ceea ce-i caracterizează pe mai
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]