114 matches
-
am trecut sau trecem printr-o traumă (pierderi, deces, familie abuzivă, divorț al părinților când eram copii), când avem simptome somatice (cefalee, gastrita, crize cardiace, lipotimie, amețeli și altele), când avem tulburări fobice, obsesiv-compulsive, atacuri de panică, tulburări de somn, distimii, când avem de trecut printr-un doliu, când nu ne mai înțelegem cu cei din jur, când nu ne mai înțelegem cu și pe noi înșine (pentru că am pierdut contactul cu noi înșine), cînd pur și simplu, dorim să ne
O SOLUTIE LA STRESUL OMULUI MODERN. DIALOG CU CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350807_a_352136]
-
am trecut sau trecem printr-o traumă (pierderi, deces, familie abuzivă, divorț al părinților când eram copii), când avem simptome somatice (cefalee, gastrita, crize cardiace, lipotimie, amețeli și altele), când avem tulburări fobice, obsesiv-compulsive, atacuri de panică, tulburări de somn, distimii, când avem de trecut printr-un doliu, când nu ne mai înțelegem cu cei din jur, când nu ne mai înțelegem cu și pe noi înșine (pentru că am pierdut contactul cu noi înșine), cînd pur și simplu, dorim să ne
PSIHOTERAPIA – O SOLUŢIE PENTRU STRESUL OMULUI MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356116_a_357445]
-
somnului, probleme digestive răspunzând greu la tratamantul convențional. Depresia prezintă și forme mai grave, de natură clinică, intervenția unui specialist psihiatru fiind recomandată. Stările depresive ale persoanei nu se mai manifestă ocazional, ci continuu, depășind două săptămâni, precum în cazul distimiei (melacolia cronică) sau tulburării bipolare (tulburarea maniaco-depresivă), în ultimul caz cel afectat prezentând stări de așa-zisă normalitate alternate cu stări depresive sau de manie, uneori depresia și mania manifestându-se concomitent. În cazul adolescenților, pe care s-au făcut
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
copiilor la interviul DISC și au tras concluzia că părinții sunt mai buni indicatori decât copiii cu comportamente extrovertite (deficit de atenție, tulburare opozițională), în vreme ce ambele categorii sunt la fel de buni indicatori în ceea ce privește tulburările de introversiune (anxietate de separare, tulburare hiperanxioasă, distimie). Clasificarea dimensională (empirică) Istoric și orientare teoretică Această metodă alternativă de clasificare și diagnostic abordează comportamentul ca pe un continuum și nu pe baza unor categorii discrete exclusiviste. Susținătorii acestei clasificări conceptualizezaă comportamentele dezadaptative ca fiind constelații de simptome, tipare
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
scalelor de tip DSM ale CBCL/6-18 cu categoriile de diagnostic din DSM-IV Scalele de sindrom Scalele bazate pe DSM-IV Tulburările DSM-IV Introversiune Anxios/depresiv Probleme afective Tulburare anxioasă generalizată Retras/depresiv Probleme anxioase Tulburări de dispoziție (tulburare depresivă majoră, distimie, tulburare afectivă bipolară) Acuze somatice Probleme somatice Tulburarea de somatizare Extroversiune Încălcarea regulilor Probleme de tip opoziție și sfidare Tulburarea opozițională Comportament agresiv Probleme de comportament Tulburarea de conduită Altele Probleme sociale NA NA Probleme de gândire Tulburarea obsesiv-compulsivă, sindromul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
principale de dispoziție: depresia - o stare de afectivitate pozitivă scăzută - și opusul acesteia, mania, care este o stare de euforie. Indivizii depresivi pot avea o formă gravă a acestei afecțiuni, numită tulburare depresivă majoră, sau o formă mai ușoară, numită distimie. După recuperare, pot avea recidive. Cei care au o dispoziție negativă, dar nu și intervale de manie, suferă de depresie unipolară. Cei care au când stări de depresie, când stări de euforie, suferă de tulburare bipolară, cunoscută mai de mult
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
depresie, când stări de euforie, suferă de tulburare bipolară, cunoscută mai de mult sub denumirea de tulburare maniaco-depresivă. DSM-IV-TR împarte tulburările de dispoziție (tulburări a căror caracteristică dominantă este perturbarea dispoziției) în două mari categorii: tulburări depresive (depresie majoră și distimie) și bipolare. De reținut DSM-IV-TR nu consideră depresia o tulburare infantilă, dar face distincția între criteriile de diagnostic pentru copii (iritabilitate în loc de stare de deprimare sau tristețe și caracteristici diferite în ceea ce privește durata) și criteriile pentru adulți. De reținut Tulburările bipolare
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
greutate (la copii, nu se înegistrează creșterea care ar fi normală), insomnie sau hipersomnie, retardare psihomotorie sau agitație, oboseală, sentiment de inutilitate, incapacitate de concentrare și idei sinucigașe recurente. Sentimentul este pervaziv, iar simptomele, adesea zilnice, sunt intense. Diagnosticul de distimie (depresie minoră) se pune dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: Se observă o stare de deprimare pervazivă (pierdere a interesului, anhedonie) sau de iritabilitate (la copii) vreme de cel puțin 2 ani (1 an la copii). Depresia este însoțită de cel
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
a facilita diagnosticul, la copii, iritabilitatea este descrisă ca o proastă dispoziție ce se manifestă prin accese de furie și toleranță scăzută la frustrări. În aceeași ediție a DSM, s-a modificat și durata simptomelor la copii (1 an pentru distimia infantilă, 2 ani la adulți) și s-au menționat o serie de caracteristici asociate tipice diferitelor stadii de dezvoltare. Simptomele și caracteristicile depresiei diferă în funcție de vârstă, prin urmare, orice discuție asupra trăsăturilor ce se pot asocia cu această tulburare la
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și extenuantă. Deși punerea diagnosticului de episod depresiv major necesită manifestarea simptomelor timp de doar 2 săptămâni, durata medie a tulburării depresive majore este de 4 luni. Kovacs, Akiskal, Gatsonis și Parrone (1994) au observat că 76% dintre copiii cu distimie cu debut precoce suferă mai târziu de tulburare depresivă majoră. Pe lângă influența pe termen lung pe care o au tulburările depresive asupra problemelor interpersonale și psihosociale, ele sporesc și riscul apariției altor afecțiuni. În urma unui studiu de monitorizare în cursul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
că , în acest interval, la 30% dintre ei a apărut tulburarea bipolară (Geller și colab., 1995). Atenție Ceea ce i se părea a fi lumina de la capătul tunelului s-a dovedit o nouă pacoste... Dublă depresie. De multe ori, la finalul distimiei, norii nu se risipesc, ci, dimpotrivă, devin mai negri. Când distimia se transformă în tulburare depresivă majoră, vorbim de dublă depresie. De reținut Deși atât factorii genetici, cât și cei ambientali stau la baza apariției tulburării depresive majore, factorii ambientali
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
bipolară (Geller și colab., 1995). Atenție Ceea ce i se părea a fi lumina de la capătul tunelului s-a dovedit o nouă pacoste... Dublă depresie. De multe ori, la finalul distimiei, norii nu se risipesc, ci, dimpotrivă, devin mai negri. Când distimia se transformă în tulburare depresivă majoră, vorbim de dublă depresie. De reținut Deși atât factorii genetici, cât și cei ambientali stau la baza apariției tulburării depresive majore, factorii ambientali tind să joace un rol mai important în apariția depresiei infantile
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ultimii doi ani a fost caracterizată prin simptome de hipermanie și de depresie (nu sunt îndeplinite criteriile pentru tulburare depresivă majoră). Atenție Deși în DSM-IV-TR s-au adăugat multe caracteristici asociate și simptome specifice tulburărilor depresive infantile (tulburare depresivă majoră, distimie), nu se face nici o precizare cu privire la modul de manifestare a tulburărilor bipolare la copii. Totuși, un element care ar putea fi deosebit de util pentru a identifica tulburarea bipolară cu debut în copilărie este succesiunea rapidă a ciclurilor, adică manifestarea a
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
poate exacerba simptomele de manie (NIMH, 2001). Verificați-vă cunoștințele La copii, dispoziția depresivă se manifestă adesea prin plâns. iritabilitate. tristețe persistentă. oboseală. Dubla depresie este o depresie care durează de două ori mai mult decât în mod obișnuit. o distimie care se transformă în depresie majoră. manifestarea a două episoade de depresie unul după celălalt. un episod unipolar urmat de altul bipolar. Conform criteriilor din DSM-IV-TR, pentru a pune diagnosticul de distimie la copii este nevoie ca simptomele să se
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ori mai mult decât în mod obișnuit. o distimie care se transformă în depresie majoră. manifestarea a două episoade de depresie unul după celălalt. un episod unipolar urmat de altul bipolar. Conform criteriilor din DSM-IV-TR, pentru a pune diagnosticul de distimie la copii este nevoie ca simptomele să se fi manifestat timp de 2 luni. 2 ani. 1 lună. 1 an. În prezent, se consideră că depresia infantilă este cauzată de , iar cea juvenilă este determinată de factori situaționali, factori genetici
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
modificări ale comportamentului de diferite forme și intensități. Acest tip de comportament se poate prezenta în mai multe moduri: conduite de tip reactiv (anxioase, fobice, impulsive, isterice, depresive etc.) sau nevrotic; conduite de tip caracteriopatic, specifice pihopatiilor (impulsivitate, iritabilitate, instabilitate, distimii etc.); conduite de tip psihotic, în care nota dominantă o dă dezacordul total al individului în raport cu realitatea, asociat cu o gravă alterare a personalității (schizofrenie, paranoia, PMD, parafrenie, psihoză epileptică). Capitolul 24 Psihoigiena grupelor sociale (II) 1. Persoana-limită Noțiunea de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
alterare gravă a personalității, constând din următoarele: ruperea de realitate, cu alternarea stării de conștiință; apariția unor importante modificări perceptive (iluzii, halucinații); tulburări de gândire (obsesii, idei delirante); tulburări de activitate și comportament (apatie, agresivitate, suicid, homicid); modificări afective (euforie, distimie, paratimie, depresie, melancolie, anxietate). Cele mai importante sectoare care focalizează atenția acțiunii de recuperare sunt: afecțiunile din grupa schizofreniei, psihozele delirante cronice sistematizate (de tip paranoic, paranoid sau parafrenoid, PMD, epilepsia cu tulburări psihice). Recuperarea bolnavilor psihic are în vedere
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihomotorie, mișcări coreiforme, neliniște generală, excitabilitate, mergând până la logoree, refuzul de a munci, crize de plâns și de râs, tulburări de somn, erotism, tendința la fugă și vagabondaj, idei depresive și tentative de suicid. Sante de Sanctis denumește aceste stări „distimii” și le clasifică în următoarele două grupe: 1) Stările constituționale în care intră următoarele: a) psihozele maniaco-depresive; b) stările maniacale și depresive intermitente; c) excito-depresia cronică. 2) Stările distimice simptomatice secundare în care intră: stările post-sifilis ereditar, eredo-alcoolismul, stările post-encefalitice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și nu mai vede în ceilalți decât judecătorii implacabili sau disprețuitori. Alte informații obținute Comorbiditate psihiatrică și somatică Isabelle a prezentat un episod depresiv autentificat în perioada de post-partum după nașterea primului său copil. Ea prezintă criteriile diagnostice ale unei distimii, cât și o anxietate generalizată subsindromică dar nu și stres post-traumatic (în ciuda abuzurilor sexuale din copilărie și poate datorită celor cinci ani de terapie analitică). Ea suferă de un astm echilibrat, pe care îl tratează inhalând corticoizi, cât și de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pornind de la starea de echilibru psihologic care exprimă caracterul pozitiv al relației persoană-mediu, ca urmare a modificărilor din mediu sau din structura personalității se poate ajunge la amplificarea sau diminuarea trăirii afective, deplasând-o spre un pol sau altul, determinând distimie (Dindelegan, 2004)120. Este de menționat că între polul pozitiv și cel negativ al afectivității, adică între depresie și euforie, trăirile afective sunt nuanțate, acest aspect oferind unitate universului afectiv uman. Trăirile afective ar putea fi astfel plasate pe un
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fi pus doar dacă în perioada inițială (2 ani) de simptome distimice nu survin episoade depresive majore sau dacă individul nu a avut cândva un episod maniacal, mixt sau hipomaniacal. Este posibil ca după perioada inițială de 2 ani de distimie să survină episoade depresive majore care, datorită suprapunerii peste perioada distimică, să determine o dublă depresie, deci un diagnostic dublu. 8.3. Criterii de diagnostic conform cu DSM IV Datorită faptului că diagnosticul de tulburare depresivă majoră ține cont de istoricul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
puțin norocoși, experimentează atât episodul depresiv major cât și tulburarea distimică. S-a făcut referire la această situație ca fiind depresie dublă. Bolnavii cu depresie dublă sunt cronic distimici și, ocazional, trăiesc episoade depresive majore. După trecerea acestora, ei retrăiesc distimia, mai degrabă decât să revină la o stare normală. După cum de altfel ne și putem imagina, bolnavii cu depresie dublă sunt și mai suferinzi decât sunt cei cu episod depresiv major sau distimie simplă. De asemenea, ei răspund mai greu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
depresive majore. După trecerea acestora, ei retrăiesc distimia, mai degrabă decât să revină la o stare normală. După cum de altfel ne și putem imagina, bolnavii cu depresie dublă sunt și mai suferinzi decât sunt cei cu episod depresiv major sau distimie simplă. De asemenea, ei răspund mai greu la tratament. Peste jumătate dintre oamenii diagnosticați cu depresie majoră sau tulburare distimică au și alte probleme psihologice. Cele mai întâlnite tulburări asociate cu depresia sunt: abuzul de substanțe (de exemplu, abuzul de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
10 ani și 4% înaintea vârstei de 14 ani (Pogue-Geile & Rose, 1987). Dar nu numai manifestările similare episodului actual îmbracă o valoare evocativă: majoritatea autorilor sunt de acord în a recunoaște că nu doar psihozele infantile ci și dizarmoniile evolutive, distimiile grave, organizările caracteriale distorsionate, cu un cuvânt toate "organizările patologice de frontieră", formează substratul unei decompensări psihotice în copilărie și adolescență. Prezența unor asemenea tulburări în copilăria sau adolescența subiectului atârnă greu în balanța diagnostică. 1.2. O serie întreagă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
depresiei în adolescență. Regăsim aici diferențele importante de prevalență semnalate în studiile epidemiologice în funcție de care se ia în considerare „episodul depresiv major” singur sau ca un ansamblu de „probleme depresive” (proastă dispoziție, criză anxio-depresivă, stare depresivă și episod depresiv major, distimie) oricare ar fi denumirea dată acestor stări în adolescență. AMENINȚARE DEPRESIVĂ ȘI CRIZĂ ANXIO-DEPRESIVĂ Adolescentul traversează în unele cazuri „crize”, uneori depresive, cel mai adesea „anxio-depresive”, mult mai importante decât cele de tristețe și de proastă dispoziție. Acest „sindrom de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]