96 matches
-
l’amour ne peut dominer, comment l’esprit régnerait-il? Toute suprématie pratique appartient à l’activité” se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero debole, Houellebecq e voluntarist. În vremea prudenței, aruncă cu vorbele. Intransigența lui distonează cu domnia ludicului. Fără a dovedi un talent scriitoricesc extraordinar, Michel Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
de restaurare din întreaga incintă a Curții Domnești au fost coordonate, între 1912 și 1945, de arhitectul și sculptorul italian Domenico Rupolo și de arhitectul, pictorul și eseistul George Matei Cantacuzino, cu o grijă deosebită ca nici un detaliu să nu distoneze cu ansamblul. Din acest motiv, o schimbare esențială s-a petrecut la Vila d^Elchingen ( ulterior Casa de creație de la Mogoșoaia), construită în 1870, pentru Hélène Ney d^Elchingen, soția lui Nicolae Bibescu și nepoata mareșalului Ney. Vila, concepută în
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
Ion Mircea se diferențiază net de "comentatorii" cu stil abrupt, gâfâit, interjecțional și vag agramat, construindu-și minuțios frazele și dublând desfășurătorul liric printr-un adevărat ceremonial critic. Referințele culturale și paralelele cu diverse experimente științifice abundă, dar ele nu distonează în ansamblul antologiei, făcând corp comun cu felul în care autorul înțelege poezia și literatura. De la o anumită înălțime filozofică, într-o perspectivă religioasă și sub forme de expresie curățate de zgura realității și a limbajului comun. Ca și alți
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
nimic mediocru. Aparențele pe care le adopta erau veșnic trădate. Se afla într-un acord prea strîns cu el însuși și prea lax cu ambianța, încît mă temeam să nu-mi ofere oricînd posibilitatea de a fi oricum. înfățișarea firavă distona cu anvergura albatrosului ce se zbătea într-însul.(...) Era atins de blestemul apei celei fără odihnă, alinătoare și năprasnică, zămislitoare de viață și fatală, proteiformă și încremenită în moartea aparentă a gheții. în actele lui temerare, nu puteam separa perfect
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Andrews. — Cum așa, quarto? se miră Mrs. Stevens, care nu urmărise decît vag disertațiile mondene ale secretarei sale, în timp ce-și punea un capot din dantelă, stropit cu violete mari de o nuanță strălucitoare. A purta acest veșmînt (ce distona excesiv cu puritatea salonului ei alb cu auriu, al cărui decorator fusese Jean-Michel Franck) reprezenta pentru ea o mare satisfacție de amor-propriu. În intimitatea budoarului, avînd-o drept martor de taină doar pe Miss Andrews, se putea lăsa fără constrîngeri în
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
păcătoasa să vă lase?... Că și țicnitele e înlănțuite la pavilionul lor. Ar vedea ele pijama de bărbat... Ar recunoaște la caroserie de cordaci..." (pp. 10-11). Râdem cu poftă la lectura unor asemenea scene, în care vulgaritatea sănătoasă a Olimpiei distonează cu variatele tulburări mentale ale subiecților. Autorul le întocmește acestora adevărate fișe clinice, acordându-le roluri bine precizate, câte un fir tare și distinct din complicata urzeală a demenței. Marcel, cu probleme de percepție și halucinații, cocoloșește un "bebeluș" făcut
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
flexiune și copierea parțială a unui tipar de simplă juxtapunere: "polițistul fan Schwarzenegger" (România liberă = RL 2147, 1997, 20). în citatul dintr-un interviu recent (presupus a reflecta limba vorbită) "frate, eu sînt fan astea..." (VIP 26, 2000, 9), tiparul distonează și mai mult cu contextul (impresia de nefiresc e accentuată și de o extindere semantică, cuvîntul referindu-se, în cazul respectiv, la preferința vorbitorului pentru o marcă de țigări). Uzul actual, tot mai intens, a impus și crearea unui feminin
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
în timp ce-l scriam, m-am gîndit mult la tine; aveam la îndemînă, de fapt, tot atîtea argumente pentru a-l respinge ca și pentru a-l lăuda pe poet". Am înțeles că a preferat varianta pozitivă și pentru a nu distona față de "generația" șaizecistă, în curs de impetuoasă afirmare, pe al cărei sprijin conta, într-un joc de adaptări reciproce, în care, precum un "întîrziat", se vedea prins. Totuși, sînteți acuzat că ați urmărit minimalizarea poetului... Mă văd nevoit a preciza
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
de anul și maniera în care au fost scrise. Al doilea volum al poetei, Aripa secretă, a putut apărea în 1986 printr-un subterfugiu editorial convenit cu Florin Mugur, redactorul de carte. Întrucât viziunile tinerei autoare erau prea întunecate, expresioniste, distonând puternic cu optimismul oficial, ele au fost translate în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, dincolo de sârma ghimpată și cuptoarele lui Hitler. Iată motivul pentru care mai multe poeme (peste douăzeci) apar, cu mici modificări, în două secțiuni ale
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
firize, bărzi, pe scurt tot arsenalul unui meșter măcelar, cum nu se poate mai real. Fără toate astea, un măcelar n-ar fi un adevărat măcelar, nici unul fals. Fără astfel de instrumente, nici vorbă de măcelar. Deci. Numai mormântul meu distonează printre ustensilele lui. El, devenit literatură printre obiecte apărute nu știu de unde. Sau, ele literatură, iar el, nu știu ce. Mai ales când își pune șorțul alb pătat de sânge artificial ca să facă să pară mai adevărat decât adevărul. Din două una
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
Lumea e sinceră,/ Lumea suferă pentru mine./ «Curaj»/ Aud din toate părțile/ Și eu ce pot face?/ Îi consolez pe toți, cum pot,/ Numai mie nu știu ce să-mi mai spun,/ Cînd rămîn singur.” Tăcerea de la final, a suferindului rămas singur, distonează semnificativ cu agitația verbală și comportamentală a vizitatorilor impresionați de boala lui. Aceștia țipă, blestemă, se răstesc, își pun mîinile la ochi, invocă Divinitatea, îl încurajează cum pot pe bolnav, suferă pentru el... În schimb, pacientul e de o filozofică
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
Partidului. Din nefericire, romanul păcătuiește prin lipsa de diferențiere a vocilor narative. Simion, Scândurica și Marlena, deși narează la persoana întâi, vorbesc la fel, nu au tonalități distincte. Așa se face că discursul dominant, deși la persoana a treia, nu distonează nicicum cu celelalte voci narative. În plus, femeile, deși fără un trecut formator, sunt purtătoare de idei înalte și înțeleg strategiile mai bine decât cei din jur. Toate astea pentru că Eugen Uricaru mizează pe un sens unificator, eludând, iată, psihologia
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
mai mult gotic, regele are în preajmă „voievozi de țări și de olaturi”, nuntașii sunt voievozi și boieri, iar Sarmizegetusa este de fapt Suceava[20]. Dacia e Moldova medievală, cu voievozi sau cu regi shakespearieni, iar combinația aceasta insolită nu distonează deloc. Alteori, întâmplările se petrec sub bolți de biserici, între făclii de ceară și pe lângă solemne și înnegrite de fum catapetesme, cu dangăt de clopote și preoți solemni apuseni (ca în „Strigoii” ori „Veneția”)[21] sau în peșteri de sihaștri
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
învățat despre ea numai cuvinte fără acoperire. Dar de ce este așa? Îți răspunde tot poeta: „Veștile monopolizează presa/ manipulează, trebuie să citești printre rânduri,/ să descifrezi viața celebrităților,/ să te ascunzi după deget,/ să-ți acordezi vioara mereu/să nu distonezi” (Cortinele brocate) Departe de imaginea poetului aflat în turnul de fildeș, o invenție răutăcioasă a unora care nu înțeleg poezia și nici condiția poetului adevărat, Bianca Marcovici dovedește în multe din versurile sale un caracter puternic ancorat în realități, un
PESTE TIMP ZBOARĂ DOAR CUVÂNTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/384193_a_385522]
-
lirismul particular al "șaizecistului" întârziat. Mă întreb de ce a așteptat acesta atâția ani (până în 1970) pentru a-și strânge versurile într-un prim volum, de vreme ce, încă de la finele deceniului precedent, el se înfățișează deja maturat, format, publicabil. Numai două-trei texte distonează, desenând un alt Brumaru, cu o ideație diferită (articulată, explicit, pe programul propriei tinereți) și cu o tonalitate distinctă. De-aici începe cântecul chiar deschide placheta: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
Musique îi transmite, de două ori, cantata La moartea lui Ștefan cel Mare. Se bucură de o bună primire unanimă: "Toți, absolut toți, - scrie el - pretind că sunt un sfânt." Apreciere care califica, fără îndoială, suferințele sale în temnițele comuniste. Distonează câteva rânduri, scrise probabil pentru cenzorii care-i citeau scrisorile în țară, rânduri despre "marile transformări" din România, despre inițiativa românească de "autonomie și neutralitate", sloganuri care, cum bine știm i-au înșelat pe mulți occidentali.
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
mai îndrăznit să o privesc. Vacanța de vară ne-a despărțit pentru totdeauna. Deși am mai întâlnit-o în anii facultății, cu aceleași cearcăne, aceiași dinți a căror strungăreață se accentuase, cu același păr blond-cenușiu, dar cu o voce care distona puternic cu imaginea mea despre ea, cu același nume de actriță de cinema, și cu un număr de telefon la care nu a răspuns niciodată, n-am reușit să-mi fac curaj să o întreb dacă-și mai aduce aminte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un singular oniric geometru în literatura noastră neomodernistă. Se pot număra două-trei cronici de entuziastă întâmpinare, care dau însă - privind retrospectiv lucrurile - impresia unei compensații artificiale. Epitelele și hiperbolele unor critici de obicei reținuți, precum Mircea Iorgulescu sau Ion Simuț, distonează cu tăcerea multor alți comentatori, într-o receptare, aparent, nedrept de spațiată. Dacă într-adevăr aceste Scrisori de dragoste constituie "unul dintre cele mai extraordinare romane de iubire din literatura română" (Mircea Iogulescu), fiind "excepționale atât ca documente psihologice, cât
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
Nicolae Breban, Ion D. Sîrbu), la care greutatea eșafodajului intelectual face să scârțâie verosimilitatea situațiilor și a relațiilor, Constantin }oiu topește, așa-zicând, reflecția în acțiune, interferând cele două planuri. Ceea ce întreprind personajele, de la marile gesturi la cele mărunte, nu distonează câtuși de puțin cu gândirea lor. Iar aceasta nu este proiectată în mod abuziv, fără raportare la experiențele de viață. E obținută, în mai multe rânduri, acea senzație rară, dostoievskiană, de continuum romanesc. Teoriile unui erou îl pun în mișcare
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
încrâncenat"; Mircea Scarlat "nu mută statuia scriitorului de pe un soclu pe altul, ci se mulțumește s-o șteargă de praf"... În ce-l privește, Radu G. }eposu nu și-a tratat colegii de generație ca pe niște viitoare statui încremenite, distonând cu istoria vie a literaturii. I-a citit și analizat fără o grilă care, punând semnul plus în dreptul postmodernismului, să le șteargă acestora notele individuale: singurele, în fond, care contează. Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă e mai
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
Diego Alatriste nu se dădea În vânt după haine sau podoabe țipătoare, nici măcar viu colorate, Încât singura notă oarecum stridentă a Îmbrăcăminții sale o constituia pana roșie ce-i Împodobea pălăria cu boruri largi. Dar chiar și așa, aspectul lui distona cu sobrietatea Întunecată a hainei negre a lui don Francisco de Quevedo, Îmblânzită numai de crucea de Santiago cusută pe piept, sub capa scurtă, tot neagră, care pe atunci se numea herreruelo. Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
întâlnesc și să discut cu ei la mai bine de douăzeci de ani de la incident și poate că acesta se estompase în amintirea lor sau, cine știe?, nu-i mai acordau nici o importanță. Dar pentru că cele aflate din textul telegramei distonau atât de categoric cu personalitatea lor, așa cum mi s-a înfățișat mie - Păstorel cu amabilitatea, sclipitoarea-i inteligență și talentu-i de povestitor, iar Al. Dimitriu-Păușești, ca un autentic cărturar și om cu vederi largi - am fost incitat să descopăr cum
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
lumea-n cap intră în opoziție cu fixarea lor inevitabilă, cu înșurubarea într-o condiție socială joasă și într-un mediu (sub)urban sufocant. Senzaționalul unor întâmplări, bine exploatat de un prozator realist în cel mai puternic sens al termenului, distonează așadar cu o așteptare continuă și searbădă. Cu cât faptele expuse sunt mai bizare ori mai zguduitoare (în registrul perversiunilor sau al dramelor umane), cu atât tonusul protagonistului și al romanului său este mai scăzut. În pofida aparențelor de vitalitate epică
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
pe care am urmărit-o, cu Gabriel Chifu, curioși, aduna fluvii de manifestanți cu steaguri roșii, dar cu figuri de intelectuali, calme, de, eventual, tineri profesori de limbi moderne. Fețe frumos modelate de cultura milenară a Imperiului, chipuri care nu distonau cu eleganta ,,Esplanadă a Spaniei", esplanada care te scoate la mare, pășind pe un impecabil mozaic multicolor. Vocile nu urlau, scandau în dreptul „Avenida Francesco Soto" - palmieri, magazine de lux, rețeaua comercială de la „El corte ingles" -dar și veselia elementară a
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
coloratură cu supraacut și din aceste considerații se îndepărtează de cerințele partiturii. Ca personaj, ea a fost credibilă și sensibilă. Marea dezamăgire a fost tenorul Giuseppe Filianoti în ducele de Mantua, sub ton, uneori, a fost depășit de registrul acut, distonând în anumite momente. Regretăm, dar nu a fost o alegere fericită participarea sa pe scena metropolitană. Cel mai bine s-a prezentat basul slovac Štefan Kocán în Sparafucile, cu o voce frumoasă cu egalități în toate registrele. L-a secondat
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]