216 matches
-
clasificat, încadrat într-o categorie. ,Ce-o fi", se întreabă factorul de decizie captiv în tabelele mendeleieviene, ,poezie sau proză?". în cazul ăsta neputîndu-se stabili minoritatea căreia îi aparține, bietul text nu poate fi nici respins, nici premiat - grea dilemă! Divaghez, divaghez. Drama scriitorului este că are nevoie de cititor ca de aer, dar în aerul ăsta stratul de ozon se subțiază continuu. Sînt țări închise spațiilor largi, marilor platouri cu vizibilitate sporită. }ări care necunoscînd decît cele șapte culori ferme
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
încadrat într-o categorie. ,Ce-o fi", se întreabă factorul de decizie captiv în tabelele mendeleieviene, ,poezie sau proză?". în cazul ăsta neputîndu-se stabili minoritatea căreia îi aparține, bietul text nu poate fi nici respins, nici premiat - grea dilemă! Divaghez, divaghez. Drama scriitorului este că are nevoie de cititor ca de aer, dar în aerul ăsta stratul de ozon se subțiază continuu. Sînt țări închise spațiilor largi, marilor platouri cu vizibilitate sporită. }ări care necunoscînd decît cele șapte culori ferme ale
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
femei sunt mai puțin feminine. Homofobul de rand nu face diferența între travestit, transsexual și homosexual și e convins că atracția față de alți bărbați e o scădere în masculinitate (și în umanitate, daca homofobul nostru lucrează la Noua Dreapta, dar divaghez...). Nu poți să nu observi că transformarea radicală prin care trec unii dintre gay după ce-și fac coming-out-ul da apă la moară tocmai acestei prejudecăți. Iluzia optică, căci despre asta e vorba, vine din faptul că cei mai mulți dintre bărbații
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
interminabila, cam scolastica și se poate înțepeni oricînd în noianul de argumente pro și contra)!Acest drept, corelat cu trendul antisexist al “coretitudinii politice”, stimulat de curentele feministe e unul din motivele pt care femeile acced în politică. Dar iarăși, divagam, pt că ar trebui să pornim de la faptul de normalitate al existenței femeii politician și să ne întrebăm ce ziarist sau ce politician, ce lider de opinie a lăsat să se înțeleagă, ceea ce Bucurenci strigă în gura mare: că eșecul
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
astăzi, inducandu-i astfel în eroare poate doar pe cei foarte tineri ce ignoră istoria și dau crezare politicienilor demagogi. @ anonimus de la 8.04pm(poate pînă la urmă reușești să te semnezi)...Nu vreau să polemizez cu tine pt că divagam în mod evident de la prostioarele marxist-fetisiste ale lui Bucurenci. Nu cred că i-ai înțeles nici pe Eliade și nici pe Durând, din moment ce ma iei cu “ ipotetica idee de suflet” și cu : ‘’abureala existenței faptului religios”.Ei nu se ocupă
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
registre diversificate, cu alternanțe "cabotine" și acide ironii aduse în pragul sarcasmului, cu lentori studiate ale "povestirii" evenimentelor insolite (un ritm remarcat de poetul Cezar Baltag, după apariția versurilor din Athanor). Ceea ce s-a numit "plăcerea și știința de a divaga" (Eugen Simion), prezentă mai ales în poemele de după Athanor, conferă îndeosebi originalitate acestei poezii care și-a făcut de la începuturi un fel de regulă din a sugera că poezia este indisociabilă de faptul aparent anodin, pierdut adesea, cu gramul ei
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
despre o lume "sedusă de catabază și inspirată doar scatologic" (s.m.), lectura poemelor ne arată doar o palidă realizare a acestora. Respirația lirică largă, menită să urmărească coerent traseul concepției volumului pare să lipsească, iar poetul încearcă deseori să compenseze divagând prin versuri irelevante neinspirat construite, amalgam de imagini și motive recurente (câine, sânge, limbă, pământ ș.a.). Unele supralicitări atât simbolice, cât și imagistice dau câteva versuri total nefericite, ce-i drept aproape suprarealiste: "trăiesc pe o insulă înconjurată de înjurături
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
cu totul altceva decât păreai tu să înțelegi. Acolo unde nu descifrezi decât mișcare browniană, arbitrar, improvizație într-un cuvânt, haos ai surpriza să descoperi o arhitectură perfect ordonată, o construcție ivită dintr-o foarte bine articulată filozofie. Ca să nu divaghez prea mult, vorbesc despre filozofia Securității. Sigur că alăturarea acestor două cuvinte, filozofie și Securitate, e strigătoare la cer. Unde să descoperi filozofie la o adunătură de bestii violente, șantajiști, semidocți încântați de propria prostie, prestidigitatori ai scormonitului în gunoaie
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
fapt previzibil, se consumă tragic. În Teleny cei doi tineri se cunosc la un concert de caritate unde pianistul René Teleny vine să cânte și în timpul căruia se naște o legătură empatică. E povestită evoluția acestei iubiri de la care se divaghează ușor printr-o serie de episoade obscene. Există în Teleny scene dure, orgiastice, mergând până la violență, sânge, moarte grotescă. Se ajunge bineînțeles (ca într-un cerc vicios), în scurta prezentare făcută probabil de editor pe spatele cărții, la o comparație
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
știe să plaseze cuvântul potrivit la locul potrivit, să pună punct (nu virgulă, de data aceasta) unei direcții anume pentru ca să reia aceeași direcție într-un topos neașteptat, sub alte veșminte, să strunească polifonia și să elibereze fraza de redundanțe. Nu divaghează în surplus, reușind astfel să nu obosească sau să plictisească cititorul. Ba chiar uzează de rețeta unui roman detectivist, în vederea menținerii suspansului, construind în jurul intrigii un adevărat ceremonial al gândurilor și al confesiunilor protagoniștilor. Are o imaginație curată și descâlcită
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
care nu ajung pentru penicilina soției, pentru hrana fiicelor, de umilința de a fi la cheremul unor neaveniți, care mânuiesc pâinea și cuțitul, de eșecul fiicei sale, Florica, picată, în urma unor jocuri politice, de la actorie. Într-o scrisoare în care divaghează în jurul determinării etimologice a termenului de aesthetica, profesorul îi solicită prietenului său, cu cele mai rafinate ocolișuri, ajutorul pentru o sumă de bani destinată Floricăi - studentă la București - "pentru ca să-și cumpere o jachetă, neputând umbla tot timpul cu paltonul de
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată însă mai cu seamă în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice, sau doar divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudo-sonetele din ciclul
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
aceștia au preocupări intelectuale, discută despre teoriile unor gânditori celebri (psihologul experimental Gustav Theodor Fechner, Georg Cristoph Lichtenberg, John Ruskin), sau despre operele unor artiști renumiți (Thomas Mann, Rilke, pictorul Vasile). mopete însuși își petrece o bună parte din timp divagând erudit pe teme culturale, citind sau scriind. Uneori îl surprindem scriind chiar poeme despre mopete, cum se întâmplă în secvența mopete și ipostazele. Bănuim și aici o artă poetică mascată, un text în care se face referire la scrierea poemului
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
cartea, regreți că nu te-ai aflat în raza privirii sale, pentru a fi cuprins într-o conștiință și pentru a fi, astfel, salvat. Scriitorul inspiră încredere prin desăvârsita sa sobrietate. El nu suferă de narcisism (ca Radu Petrescu), nu divaghează la nesfârșit (ca Nicolae Breban), nu face paradă de tehnică narativă (ca Mircea Nedelciu). Spune exact ceea ce are de spus, ca Marin Preda, în întâlnirea din Pământuri. Spre deosebire însă de Marin Preda, el își autentifică spunerea printr-o sesizare
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
a uitat să reîmprospăteze stocul de băuturi "pentru protocol"!) În drum spre casă, ratează metroul - clipă fatidică în care intervine scindarea bazată pe eternul "ce-ar fi fost dacă...". Supozițiile nu scapă de stupiditatea inerentă acestui "joc" de-a soarta, divagînd pe căile idilelor mai mult sau mai puțin fericite, cu bărbați fideli (John Hannah) și infideli (John Lynch), la discreția amantelor (Jeanne Tripplehorn) și a unui...producător generos (nimeni altul decît Sydney Pollack). "Rezolvarea" devine de la un moment dat previzibilă
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
Luminița Marcu Despre o carte atît de cunoscută și de celebră ca recenzentul e tentat mai ales să nu scrie. Sau dacă o face, să divagheze, să facă considerații inevitabil lipsite de originalitate despre postmodernismul ei, să facă comparații. Întîmplător reciteam în același timp la fel de celebra Jacques le Fataliste și paralela era tentantă, mai ales pentru mecanismul cererii și ofertei de povestire. Dar cred totuși că
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
o metaforă din semantică- fără hashtag- așadar fără includeri și segmente, fără tipizări și încrengături, fără domenii și scheme matriceale, dar cu libertatea poeziei ca interpretare existențială. Haștagul poate fi folosit dezvăluirii sensurilor unui singur cuvânt iar poezia îl poate divaga oricât pe scala unei atitudini realiste a cotidianului. „facem fețe-fețe/ pentru niște degete ridicate/ mai mult din plictiseală/ căci nu ne află în vreun coloseu/ complet superfluu/ îmi spun/ #că #e #timpul #să #realizăm/ #cât #de #enervant #e/” (Hashtag) Tudor
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
Catrinel Popa De la primele pagini cititorul volumului de eseuri semnat de Pierre Pachet și tradus de curînd la Editura Paralela 45, își va da seama că se află în fața unei cărți atipice. În cea mai pură tradiție montaigniană, autorul meditează - divagînd necontenit - asupra ideilor care apar din senin și mai ales atunci cînd nu ai nimic de scris la îndemînă, "mici evenimente mentale" de care te bucuri cu atît mai mult cu cît le poți proteja gratuitatea, asupra plictisului, emoțiilor, telefonului
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
întîmplat cu celelalte. Nu am nici o îndoială în această privință. Sfîrșitul erei cărții nu e de prevăzut, nici mîine, nici poimîine. Chiar dacă era Gutenberg se va încheia, cartea va rămîne, indiferent de suportul ei fizic. Nu scriu acest editorial ca să divaghez pe o temă dragă atît optimiștilor, cît și pesimiștilor lecturii. Am urmărit vineri 1 iunie pe TV5 emisiunea lui Bernard Pivot Bouillon de culture. M-am mai referit la ea în editorialele mele, fie și numai pentru a recunoaște că
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16091_a_17416]
-
succes pe termen lung. Copilul nu-și mai închide urechile. Este ascultat, este înțeles, este respectat și încurajat. Ingredientele sunt: 1. Descrii fapte, nu opinii; 2. Oglindești răspunsurile, îl ajuți să se limpezească 3. Păstrezi firul; nu-l lași să divagheze 4. Provoci 5. Îl ajuti să ia decizii și să-și facă planuri de acțiune 6. Îi oferi sprijinul Toate acestea împreună cu elementul esențial: încrederea în capacitatea copilului de a găsi soluții. E mai important să-l asculți cu adevărat
COACHING: Cum îţi îndrumi propriul copil () [Corola-journal/Journalistic/27036_a_28361]
-
mă pot retrage în aceea, chiar prin eseuri. Obiectul e "romantic", metoda e "clasică". O mixtură care mă pune în relație cu ceea ce e "problematic" (în sens de îndoielnic, germanul "fragwürdig"), dar rămân cu picioarele pe un teren stabil. Nu divaghez, să știi, nevrozele noastre țin în egală măsură de individualitate și de profesie. Mai e ceva: iudaismul se caracterizează prin cultul vieții, cu interes redus pentru moarte (recitește, din acest unghi, Vechiul Testament). Ca evreu, mi-a fost inculcată de multe
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
-și nevasta că "a căzut" cu un medic, simulează o boală mortală spre a le urmări reacția - e arma de vînătoare a bărbatului. Scornește chiar și un chestionar al lui Procust (sic!), de la care pornește o lecție de aproape filosofie, divagînd către nebunie și disperare. Și cursa continuă, cu invitarea la cină a unui fost coleg de școală, Ivănescu, o amintire palidă, reinventată cu ocazia unei întîlniri întîmplătoare, special pentru a servi de momeală. Un muzician ratat, sprijinind ușile mai-marilor culturii
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
manifestă care se împletește, în decorul unui sanatoriu, cu o sinucidere tatonată. A lui, a altuia? Înstrăinarea de orice proprietate, după ardoarea apărării ei, chiar și de bănuială, e pedeapsa călîie a unei vieți fără reazem în gînduri. Niciodată sincere, divagînd în extrem, gîndurile te trădează. Fiindcă niciodată suferința nu s-a lecuit prin ele. Fiindcă ele n-au fost niciodată importante, ci doar obișnuite, banale căi spre infern. Care sînt alții. Sau presimțirea lor.
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
am dorit să rămânem fideli acestui dublu impuls și lună de lună publicăm creație și critică. Există un gen, de fapt, care îmbină aceste două impulsuri vitale ale revistei, eseul, centaurul genurilor, după cum spunea Alfonso Reyes, care îți permite să divaghezi liber și astfel să descoperi lucruri, să împărtășești descoperiri, să transmiți cunoștințe, să faci critică”. Aria amplă de interes a revistei (literatura de limbă spaniolă și universală, din actualitatea noastră, dar din alte epoci istorice) și numărul important de colaboratori
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
ei (22 sau poate 24?), este firească o anume nonparticipare involuntară, o discretă alunecare a privirii peste corpul lui marcat de evidente semne ale anilor... Și nu este numai atât. Lui i se pare că îl urmărește cu admirație când divaghează pe temele preferate. Dar ar putea fi doar ascultarea cu respect a unei persoane „mai în vârstă”... Ceea ce nu înseamnă nici aprobare, nici totală înțelegere și acceptare a ziselor sale. Absorbit de un discurs colorat adesea cu accente pasionale, Profesorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]